Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Sergiu Ciocârlan: MIERCUREA PATIMILOR - Jertfa unui preot mucenic, Rizea Dobre -1989


Editura Areopag
(ISBN 978-606-8451-47-3)

Preluarea textului (fie in forma tiparita – in ziare, reviste, foi parohiale – sau in forma electronica, pe bloguri sau siteuri) este libera, cu mentionarea exacta a sursei citate. Pentru varianta in forma electronica se va prelua textul postat pe http://www.sergiuciocarlan.ro/
Carte aparuta cu binecuvantarea Inalt Preasfintitului Arhiepiscop Justinian Chira al Episcopiei Maramuresului
si Satmarului - Editura Areopag - Bucuresti, 2013
Ciprian Voicila: Note de lectura despre un roman total Scriu febril, condus de firul narativ al romanului. Arunc pe hartie gandurile pe care mi le suscita lectura. Primul meu gand a fost sa scriu cea mai scurta prezentare a unui roman. As fi scris asa: Adevar + Libertate = mucenicie pentru Hristos. Ar fi cea mai buna carte de vizita a romanului, dar si a autorului sau. Vad Miercurea patimilor in aceeasi familie cu alte doua carti: Strutocamila lui Vladimir Volkoff si cu Audienta la un demon mut a parintelui Savatie. Ma surprinde stilul: dens, fara sa fie obositor. Mai presus de toate, convingator, o calitate pe care putine romane o satisfac. Cel mai dificil lucru pentru un scriitor este sa creeze ex nihilo o lume intreaga, veridica, in care cititorul sa vrea sa patrunda, sa se arunce uitand de foame, de sete, de conditionarile care il ingradesc. Lui Sergiu Ciocarlan i-a reusit din plin acest pariu cu cititorul.
Miercurea patimilor este, inainte de toate, un roman de idei. De idei, dar si de adevaruri. Adevaruri care ne privesc indeobste pe noi, romanii, si mai ales pe noi, crestinii. Multe dintre adevarurile exilate din manualele de istorie a Romaniei si din istoria recenta a Bisericii glasuiesc aici puternic, chinuitor pentru cititorul in care mai palpaie o constiinta. Declinul nostru a inceput odata cu ocupatia sovietica.
Reeducarea a inceput in inchisoarea de la Suceava, dar se continua cu noi si peste noi si acum. S-a transformat, hiperbolic, intr-o reeducare in masa. Zeci de ani noi, parintii nostri, bunicii nostri am trait intr-o lume sufocata de o ideologie materialista si lipsita de Dumnezeu, care se baza pe frica. Din frica romanul isi dezvoltase un comportament schi-zoid, duplicitar: „lauda partidul alaturi de laudaci si injura partidul cu reactionarii”, cum scrie autorul acestui roman. O deprindere care se face simtita si astazi, la toate nivelele existentei. Miercurea patimilor este o carte despre frica, dar si despre exorcizarea fricii prin alegerea unei vieti si mai ales a unei morti pentru Hristos. Cine citeste romanul de fata are sansa de a intelege intregul proces prin care Romania a fost schimbata la fata in rau, uratita, boita cu o cosmetica intotdeauna importata. Este procesul involutiv de la Statul-Militian la Statul-Big Brother.
In perioada ceausismului elita noastra s-a bucurat de „facilitatile”, „libertatile” pe care le punea la dispozitia individului statul comunist. Au plecat la specializare in Occident, intorcandu-se ca agenti ai ideologiilor occidentale: au respins materialismul dialectic, dar au devenit promotori ai consumerismului, fiind preocupati permanent de politicile si strategiile de recalibrare a sistemului. Au contribuit din plin la crearea in randul nostru a acelor nevoi artificiale, nevoi de care nu aveam nicio nevoie. S-au intors aici cu idei cvasiliberale pe care au incercat sa le impamanteneasca, in functie de context: daca nu putem avea democratie reala, macar sa avem si noi perestroika noastra. In paranteza fie spus, pseudoliberalismul le-a afectat, unora dintre cei plecati in acei ani la burse, si constiinta dogmatica/eclesiala: au devenit promotori ai ecumenismului, in care vad o modalitate de a fi si noi „cu lumea buna”, „in rand cu lumea”. Cartea retrezeste la viata o Romanie sumbra, in care preotii trebuiau sa propovaduiasca sloganurile comunismului, sa traiasca timorat, cat mai sters cu putinta, pentru a nu intra in raza de actiune a O-chiului sauronic al sistemului. Cuvintele cheie, cuvintele de ordine – pe cat de gaunoase, pe atat de vitale – erau: partidul, progresul, „conducatorul iubit”, clasa muncitoare, „tezele din iulie”.
O Romanie in care oamenii „vedeau foarte bine ca ceea ce se spune la biserica e la fel cu ceea ce spune partidul”. Este acea Romanie in care Paul Goma cauta un preot curajos care sa ii boteze baiatul, iar parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa era caterisit de propriii frati intru Hristos pentru „vina” de a infrunta prin cuvant daramarea bisericilor. Ca Sandu Stoenescu, personaj din romanul de fata, care „strigase in gura mare in 1964 ca biserica mare a Cuvioasei Parascheva va fi dinamitata si pe locul ei se vor construi blocuri”. Este Romania protoiereului Haritonovici, in al carui nume sta ascunsa partea oculta a destinului Romaniei postbelice.
Compromisul unei parti din ierarhia Bisericii cu puterea comunist-atee e vechi. Czeslaw Milosz, laureat al premiului Nobel pentru literatura (1980), in volumul sau Gandirea captiva – carte de capatai pentru cei care vor sa inteleaga mutatiile pe care le-a provocat in mintea umana comunismul – scria: „Stalin, conducatorul Partidului Comunist, duce la indeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte actioneaza asa cum doreste Dumnezeu, motiv pentru care trebuie sa ne supunem lui. Omenirea poate fi reinnoita dupa modelul rusesc; de aceea niciun crestin nu se poate opune ideii – crude, ce-i drept – care va crea un om nou pe intreaga planeta. Asemenea argumente sunt adesea folosite de clerici care sunt unelte ale Partidului”. In masura in care Miercurea patimilor exprima toate aceste adevaruri pe care Sistemul le sufoca in continuare, romanul este o carte periculoasa. Parintele R. se ridica impotriva intregului angrenaj al dictaturii, mergand pana la capat. Are puterea sa o faca pentru ca libertatea sa launtrica nu are un temei social.
Parintele R. refuza libertatea de expresie si, in general, „libertatile” dupa care alearga omul in calitatea sa de zoon politikon (Aristotel), de fiinta sociala. Libertatea parintelui se inradacineaza in Adevar si amandoua au un nume: Iisus Hristos. Crezul sau ne apare limpede inca de la primele pagini: „Oamenii sufereau aici si el voia sa sufere cu ei, sa poarte poverile lor, asta ii cerea sufletul, inima care-L purta pe Hristos, Cel ce suferise pentru intreaga suflare. Nu intelegea misiunea in afara granitelor tarii, adica acolo unde nu era comunism, unde prigoana impotriva credintei nu era asa dezlantuita ca aici, unde oamenii nu erau fortati sa creada in progres, in stiinta care dezvaluia ca exista cosmos, dar nu exista Dumnezeu. Ce era mai grav din punct de vedere existential decat sa traiesti zi de zi intr-o tara unde o mana de oameni pusese mana pe putere si falsificase totul, de la cifrele productiei anuale pana la trecutul recent, incat bietele generatii care credeau ca deschid ochii in lumea plina de promisiuni a partidului se transformau in cobai, in articole de studiu al psihologiei maselor, fiind supuse unor manipulari atat de grosolane prin evidenta pe care finalitatea lor o prezuma!” De aceea, Miercurea patimilor este si un roman despre libertate, din care cititorul invata sau isi reaminteste ca singura libertate veridica, existentiala, se obtine numai in Hristos si prin Hristos. Romanul este unul cum putine sunt in literatura romana: apologetic. Testul ultim al personajului principal, proba finala pe care va trebui – mai devreme sau mai tarziu – sa o dam si noi, ca neam si crestini, este proba martirajului. Singura garantie a libertatii, spunea parintele Nicolae Steinhardt, este curajul fizic in fata mortii. „A fi ortodox inseamna a avea curaj. Lasii nu pot fi ortodocsi. Cum poate marturisi Adevarul un las?” – se intreaba, pe buna dreptate, autorul. Parintele R. primeste de la Dumnezeu puterea de a trece peste ultima proba pentru ca a fost un om care s-a autoeducat ca spirit liber – intrand in dialog cu marile carti ale umanitatii, cu geniile culturii universale, dar mai cu seama cu Sfintii Parinti – si s-a identificat cu acea Romanie din strafunduri: Romania martirilor pentru Hristos si pentru neamul romanesc. Singura Romanie care nu a facut compromisul cu puterea politica, adica nu a batut palma cu stapanitorul acestei lumi: „Romania este un astfel de peisaj cu multe morminte necunoscute. Pe aceste morminte traim noi si fara aceste morminte n-am fi fost. Daca ei s-ar fi temut, asa cum se tem astazi cei mai multi, ce s-ar fi intamplat cu acest pamant? Am fi fost tarana proasta, batuta de vanturile pustiitoare ale Apusului, si n-ar fi crescut nimic din noi. Un neam exista daca exista in el curajul de a se jertfi, iar Hristos a binecuvantat aceasta jertfa pe care sta Biserica. Fara identitate, fara pasi in istorie, fara Hristos, fara libertate. Ce trist! Nu Occidentul este modelul, ci aceste morminte, suferintele oamenilor care devin rugaciuni pline de buna mireasma.” In inima crestinului care a citit aceste randuri reverbereaza spontan versurile poetului-mucenic al inchisorilor, Radu Gyr, din poezia Imn mortilor: „Morminte dragi, lumina vie, Sporite'ntr-una an de an, Noi v-auzim curgand sub glie, Ca un suvoi subpamantean. (...) Ascunse-n lut, ca o comoara, Morminte vechi, morminte noi, De vi se pierde urma-n tara, Va regasim mereu in noi! (...) Nu plangem lacrima de sange, Ci ne mandrim cu-atati eroi. Nu! Neamul nostru nu va plange, Ci se cumineca prin voi.” Singura libertate adevarata este cea pe care o capeti asumandu-ti suferinta pentru Hristos, Crucea – aceasta este intelepciunea care se desprinde din acest roman. In timpul Postului Mare, parintele R. tine o cateheza, avertizandu-i pe enoriasii sai, in special pe tineri: „Cultura europeana este imbibata de arianism, copiii mei. De aceea ei, occidentalii, prin Varlaam de Calabria, l-au respins pe Sfantul Grigore Palama. O cultura care nu intelege inima si rugaciunea din inima este o carcasa inutila, pe care noi o purtam la recomandarea unor profesori si pedagogi pe umerii nostri. E rea in sine cultura? Nu. Cultura este un atu, daca ea se edifica pe Cuvantul cel intrupat.” Autorul se intalneste aici cu reflectiile Sfantului Justin Popovici despre arianismul culturii europene moderne. O tema extrem de actuala despre care nu s-a dezbatut suficient. Sfantul Justin Popovici a surprins esenta arianismului, identificand si efectele sale, care se resimt pana in prezent: „Ideea de baza a lui Arie este aceea ca Hristos nu este Dumnezeu. (...) Ce este in realitate arianismul? De unde se trage? In ce priveste latura lui metafizica, el isi are radacinile in satanism, iar in ce priveste latura lui psihologica, in rationa-lism. Arianismul este o incercare de a impune metodele si mijloacele filozofiei dupa om ca metode si mijloace de cunoastere a lui Hristos si de cunoastere a lui Dumnezeu; de a pune mintea omeneasca cea pacatoasa ca masura a lucrarii divino-umane a lui Hristos in har; de a face ca legile rationaliste (categoriile) ale lui Aristotel sa inlocuiasca legile crestine ale Duhului Sfant” (Cf. Sfantul Justin Popovici – Omul si Dumnezeul-Om; Editura Sophia/Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2010, pp. 187-189). Arianismul culturii moderne a Europei a generat papismul, kantianismul, etica despartita de credinta in Hristos, autono-mizata, protestantismul (Sfantul Justin Popovici: „Protestantismul l-a depasit in arianism chiar si pe Arie”), relativismul metafizic, relativismul moral. Am scris in titlu ca Miercurea patimilor este un roman total. Aduc un nou argument: este o scriere care readuce in memoria colectiva viata cotidiana din comunism si, din acest punct de vedere, este un roman antropologic. O viata complet necunoscuta tinerilor de azi, de neinteles pentru ei. Cititorul care a trait fie si putin in comunism regaseste nostalgic nume, obiecte, stari afective, fapte sociale de atunci: „magnetofoane Tesla, aspiratoare Electro Arges, pungi cu Vegeta, lanterne Elba, frigidere Fram, cutii cu Perlan albastru, sapun Cheia, tigari Marasesti, Carpati, BT, Papastratos, motorete Mobra, trotinete, baterii Focus, biciclete Torpedo, sticle de cabernet bulgaresc, coniac Vrancea, benzi magnetice BASF, aparate de radio Gloria, pantofi Guban, cizme de piele Clujana, cutii cu rahat Adakaleh, calupuri de halva cu cacao, caiere de vata de zahar, bilete de tramvai cu cinci calatorii de 1,25 lei, muschi tiganesc, cozile la care statea ore si se lupta pentru o gaina roca, pentru un kilogram de portocale, pentru un bilet la Atentie la pana de vultur!, la Comoara din Lacul de argint sau la Jandarmul si extraterestrii, cartela de paine, de ulei si faina”. Citind aceasta insiruire, sufletul ti se invaluie de nostalgie. Nu e nicidecum nostalgia dupa oranduirea comunista. Te intorci dureros la starea copilariei sau a adolescentei in care credeai ca toti oamenii sunt buni si toate drumurile vietii iti sunt deschise. Parintele R. moare muceniceste in Miercurea Patimilor, refuzand rolul de informator al securitatii. Si, ca orice marturisitor al lui Hristos, ii inspaimanta pe tortionarii sai si de dincolo de moarte. Staretul Zosima din Fratii Karamazov este proiectia literara a Staretului Ambrozie de la Optina. Are ceva din personalitatea sa si totusi este diferit. Parintele R. i-a fost inspirat autorului de un marturisitor in carne si oase: parintele Rizea Dobre, care a fost asasinat pe data de 26 aprilie 1989. Nu a apucat sa isi scrie memoriile. Sergiu Ciocarlan a reusit sa ii scrie, intr-un fel, intr-o maniera inconfundabila, viata. Este primul scriitor roman care s-a incumetat sa creeze un roman inspirat din viata unui mare marturisitor. Un roman ca un imn de lauda inchinat mucenicilor pentru Hristos din secolul XX. A facut-o admirabil si, de aceea, merita toata consideratia noastra. (Dati un click aici pentru accesarea romanului MIERCUREA MARE).

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page