Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Ce FEL de întrebari, ce FEL de raspunsuri


Lumea a inceput cu niste intrebari si se va termina tot asa.
De cele mai multe ori, mai importante decat intrebarile in sinele, sunt motivatiile din spatele lor.
Prima intrebare pusa la inceputul istoriei neamului omenesc a fost a diavolului. "Oare a zis Dumnezeu cu adevarat, sa nu mancati din toti pomii din gradina"? Ea a fost urmata de intrebarea Domnului, "Unde esti"?  Diferenta dintre aceste intrebari nu mai este de discutat.  Una era de pieire, cealalta de salvare.
Intrebarile despre CE si CUM sunt mai vizibile, cu raspunsuri mai usor de dat. Intrebarea DE CE are un raspuns de taina ce va fi studiat in vecii vecilor.
Greul este ca dupa caderea in pacat a lui Adam, ne confruntam cu mai multe intrebari decat raspunsuri si cu mai multe raspunsuri decat intrebari.
Greul mai este in MANDRIA punerii de intrebari si in MANDRIA raspunsurilor la intrebari, ceea ce arata NEBUNIA unor intrebari si la fel NEBUNIA unor raspunsuri. Astfel de cazuri nu sunt deloc rare.
Exista si situatii - destul de multe -, cand omul se INCRANCENEAZA pe "logica" lui si nu admite decat UN SINGUR RASPUNS la intrebare, adica ORI, ORI.  El nu accepta raspuns de felul SI asa, SI asa, dupa cum nu accepta raspuns de felul NICI asa, NICI asa, desi de multe ori aceste raspunsuri sunt cele mai bune si adevarate.
Sfanta Scriptura este plina de astfel de exemple spre a ne invata sa nu ne grabim a pune intrebari nebune si nici a da raspunsuri nechibzuite.
Plin de invatatura este dialogul dintre Domnul Isus si preotii cei mai de seama cum si batranii norodului.  Domnul este intrebat "Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, si cine ti-a dat puterea aceasta"? Raspunsul este o intrebare si el: "Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni"? Ei au raspuns: "Nu stim".  Domnul nu le raspunde "Nici Eu nu stiu", ci le raspunde cu "Nici Eu nu va voi spune", ceea ce inseamna ca El STIA, dar Nu VOIA sa le raspunda din pricina motivatiei din spatele intrebarii lor. De aici inseamna ca nu este neaparat nevoie sa raspundem la orice intrebare.
Sfanta Scriptura ne mai invata ca la unele intrebari se poate raspunde cu SI asa, SI asa, sau cu NICI asa, NICI asa. "Unde sa ne inchinam? Pe muntele acesta sau la Ierusalim", a intrebat femeia samariteanca pe Domnul la fantana lui Iacob. In intrebare "sau" insemna ori unul ori altul. Raspunsul a fost NICI unul, NICI altul.  Este de ferit de intrebarile cu raspuns exclusivist. Poate ca Domnul ne raspunde in asa fel ca nu corespunde cu variantele deja gandite de noi. Numai El este posesorul raspunsurilor de taina.
O mare intrebare care a zguduit teologimea lumii crestine a fost: "Prin ce este socotit neprihanit omul?  Prin credinta sau prin fapte"? De observat ca in aceasta intrebare, "sau" cere iarasi un raspuns exclusivist, pe nedrept. Raspunsul biblic este SI prin una SI prin alta, laolalta. Prin INCLUDERE si nu prin EXCLUDERE.  "Vedeti dar ca omul este socotit neprihanit prin FAPTE si NU NUMAI prin credinta". Prin ADAUGARE si nu prin ELIMINARE. Multi teologi spun ca in Biserica, in marile ei dezbateri, cum ar fi Reformatiunea, a avut loc o RUPERE, intre ASCULTARE si CREDINTA. Istoria arata insa ca nu a fost o RUPERE, ci o INNODARE.  CREDINTA si ASCULTAREA au fost prezente mereu atat de mult incat ar fi trebuit sa devina doctrina de consubstantialitate.
Sa mai dam exemplu de o intrebare FARA ROST care a vanzolit si mai vanzoleste inca Biserica, in dezbatere la toate nivelurile ei. "Cum s-a intrupat Domnul Isus Mantuitorul, in natura lui Adam inainte de cadere sau in cea de dupa cadere"? Acest "sau" din intrebare care obliga cumva sau macar induce spre un raspuns ORI, ORI, este strecurat asa tot dupa modelul primei intrebari puse de cel rau in Paradis. Daca se raspunde cu una din variante - oricare ar fi -, teologia crestina nu mai sta in picioare si trebuie sa renuntam la ea. De fapt cu aceasta intrebare chiar acest lucru se urmareste. Scriptura nu RUPE cele doua variante, ci le LEAGA pentru a nu mai fi desfacute niciodata, cum de fapt nici nu au fost.  Domnul S-a intrupat SI asa, SI asa, SI IN TOATE FELURILE pe care El le stie in intelepciunea Sa pentru ca salvarea noastra sa poata avea loc. In acelasi timp Fiu de DUMNEZEU si Fiu al OMULUI cere neaparat si natura de pana in cadere a lui Adam si cea de dupa cadere si ASA a fost. Intrebarea este pusa GRESIT pentru a se da un raspuns GRESIT, si acest lucru se aseamana cu ceea ce s-a petrecut in Eden, la inceput.  Sa nu cadem in ispita. Domnul a venit SI asa, SI asa, NICI asa, NICI asa, ci ASA cum El stia pentru a ne mantui.
Intrebarea noastra de acum, cel mai potrivit a fi pusa, este "Pana cand Stapane... zabovesti...", iar intrebarea noastra cea mai potrivita de maine este intrebare de minunare - cu care de altfel se incheie istoria lumii -, "Cine nu se va teme, Doamne, si cine nu va slavi Numele Tau"? Abia ATUNCI si ASA se va da raspunsul si rezolvarea intrebarii nebune din Eden si pe care o auzim repetata altfel si altfel din ce in ce mai sofisticat in zilele noastre.
    Benone Burtescu
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page