Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

TRADAREA POLITICIENILOR - DE CE GUVERNUL PONTA REFUZA ROMÂNILOR MARAMURESENI DIN UCRAINA CETATENIA ROMÂNA?



February 27th, 2014
Peste 5.000 de romani maramureseni din Ucraina au dobandit cetatenia romana pana in urma cu doi ani, cand, odata cu schimbarea pe criterii politice a conducerii Autoritatii Nationale pentru Cetatenie, aceeasi lege a cetateniei romane a capatat o noua interpretare si cererile de cetatenie romana ale altor romani din dreapta Tisei sunt respinse. Noua echipa USL de conducere a Autoritatii Nationale pentru Cetatenie, formata dintr-o absolventa a Facultatii de Drept a „prestigioasei” Universitati „Petre Andrei” si un fost ofiter SPP, absolvent al Facultatii de Drept de la Academie de Politie „Al. I. Cuza”, are propria interpretare a legii cetateniei romane si nu mai accepta cererile romanilor maramureseni din Ucraina, pe motiv ca acolo a fost ocupatie militara romaneasca si acele teritorii nu au apartinut statului roman.
Ceea ce a fost legal pentru cei 5000 de romani de peste Tisa pana recent, dintr-odata nu mai este legal, potrivit capacitatii de cunoastere si intelegere a legii de catre acesti absolventi ai unor prestigioase facultati de drept. Cine sunt romanii maramureseni din Ucraina? Au sau nu dreptul la cetatenia romana acesti romani maramureseni din Ucraina? De ce sunt respinse cererile de cetatenie ale romanilor maramureseni din Ucraina? Incercam sa raspundem acestor intrebari in speranta completarii cunostintelor de istorie a romanilor si de drept ale decidentilor Autoritatii Nationale pentru Cetatenie, care, chiar daca sunt numiti politic, nu trebuie sa uite ca au obligatia sa serveasca interesele tuturor romanilor.
Peste Tisa, in Maramuresul din Ucraina, se mai afla azi aproape 40 000 de romani, care mai locuiesc in cateva localitati din raioanele Teceu si Rahau: Slatina, Apsa de Jos, Apsa de Mijloc, Biserica Alba, Valea Malului, Topcino, Stramtura, Boutu Mic, Carbunesti, Dobric si Plaiut. Atat a mai ramas romanesc din Maramuresul vechilor voievozi, deoarece, incepand cu secolul al XIV-lea, au tot venit ruteni (ucrainieni) din Galitia, de peste Carpati si s-au asezat ca iobagi pe domeniile nobililor romani. La inceput in satele de munte, de unde au coborat treptat si, avantajati de aceeasi religie cu romanii, s-au amestecat cu ei, reusind sa ii asimileze pe cei mai multi dintre ei.
Peste Tisa s-a aflat cea mai importanta manastire romaneasca din secolele XIV-XV, cea din Perii Maramuresului, care a beneficiat din 1391 de un privilegiu acordat de Patriarhia din Constantinopol. Astazi ucrainienii se straduie sa stearga cu buretele falsificarii istoriei tot ceea ce este romanesc acolo. Din Evul Mediu pana in 1918 depresiunea Maramuresului, de la Muntii Rodnei pana la izvoarele Tisei si pana la cetatea Hust in vest, forma o singura unitate administrativa, comitatul Maramures, cu centrul la Sighetul Marmatiei.

„Noi nu am venit la Alba Iulia pentru a pune hotar pe Tisa, ci ca sa ne unim cu Tara si noi, romanii de peste Tisa din Maramures!”

La Alba Iulia romanii de peste Tisa si-au trimis delegatii cu imputernicire sa uneasca si satele lor romanesti cu Romania. Stau dovada credentionalele (scrisori de imputernicire). Este memorabila interventia romanilor maramureseni fata de discursul lui Stefan Ciceo Pop, care aclama: „Traiasca Romania Mare de la Nistru si pana la Tisa!”. Atunci romanii maramureseni de peste Tisa au spus: „Noi nu am venit la Alba Iulia pentru a pune hotar pe Tisa, ci ca sa ne unim cu Tara si noi, romanii de peste Tisa din Maramures!”. Din pacate, Unirea cu Tara a durat putin. In ianuarie 1919 Regimentul 14 Roman a curatat Maramuresul de bandele bolsevice si autoritatea romaneasca s-a intins pana la Hust, adica peste tot Maramuresul istoric. Autoritatile locale, organizate in consilii (sfaturi), s-au subordonat administratiei romanesti, adica Consiliului Dirigent. Aceasta institutie autonoma a romanilor din Transilvania, Consiliul Dirigent, a fost institutia recunoscuta de statul roman ca reprezentant al autoritatii sale in noile teritorii unite. Guvernele de la Bucuresti nu au avut o politica consecventa fata de interesele romanilor maramureseni din cauza ignorantei si a necunoasterii realitatilor etnice de catre ministrii romani. Din prostie, ca nu pot spune altfel, au luat tale quale versul lui Eminescu „De la Nistru pan’ la Tisa” in tratatul cu Antanta din 1916 si in proiectul Bucurestiului nu intrau inca de atunci romanii maramureseni de peste Tisa.
Cat timp un ardelean a fost in fruntea guvernului Romaniei Mari, Alexandru Vaida-Voevod, care cunostea realitatile maramuresene, s-a obtinut din partea Cehoslovaciei promisiunea recunoasterii Maramuresului in cadrul hotarelor Romaniei la Conferinta de Pace. Insa odata cu venirea la putere a guvernului Averescu, ignoranta Bucurestiului a omorat din fasa orice speranta a romanilor maramureseni: s-a ordonat in 1921 retragerea armatei romane la sud de Tisa si astfel romanii de peste Tisa au fost lasati in afara Romaniei. Pana in 1939 au fost in Cehoslovacia, intre 1939-1944 in Ungaria si apoi in Ucraina.

„Domnule prim-ministru, romanii de peste Tisa au dreptul la cetatenia romana!”

Domnule prim-ministru Ponta, ca absolvent de drept, ar trebui sa stiti ca functionarii pusi de dvs. pe criterii de (in)competenta politica in fruntea Autoritatii Nationale a Cetateniei incalca o serie de legi prin nerecunoasterea administratiei romanesti exercitate in 1919-1920 de catre Consiliul Dirigent. Transilvania nu a fost un teritoriu ocupat de armata romana, nu a fost o zona de ocupatie militara, ca teritoriile unguresti ocupate de armata romana in campania din 1919 pana la Budapesta. Transilvania, inclusiv Maramuresul istoric, de dincolo de Tisa, au fost teritorii care s-au unit cu Romania pe 1 Decembrie 1918 prin vointa libera a populatiei romanesti. Armata romana a fost chemata in Transilvania si in Maramures de autoritatile locale romanesti ca sa protejeze comunitatile romanesti de bolsevicii unguri, respectiv ucrainieni. Alaturi de trupele regulate romanesti au luptat impotriva bolsevicilor ucrainieni si garzile locale romanesti.
Ca atare, va rog domnule prim-ministru Ponta, sa le transmiteti subalternilor dvs. de la Autoritatea Nationala a Cetateniei ca romanii din Maramuresul de peste Tisa au fost cetateni romani in 1919-1920, pentru ca acolo isi exercita autoritatea statul roman prin Consiliul Dirigent de la Sibiu si urmasii lor au tot dreptul la cetatenia romana chiar in limitele actualei legi a cetateniei! Prin negarea dreptului la cetatenie al romanilor din satele de peste Tisa se neaga insasi fundamentul Unirii din 1918: Unirea a fost un act de vointa al tuturor romanilor din Transilvania, exprimat prin acele imputerniciri (credentionale), azi obiecte de muzeu sau documente de arhiva, care nu si-au pierdut valoarea juridica. Consiliul Dirigent si-a exercitat autoritatea peste satele romanesti din Maramures in virtutea optiunii romanilor de acolo, exprimata prin acele credentionale. Daca guvernul Averescu a facut prostia sa daruiasca Cehoslovaciei satele romanesti de peste Tisa, de ce staruie guvernul Ponta in prostie si nu le recunoaste romanilor de peste Tisa dreptul la cetatenia romana?
Pentru cei 5000 de romani care au primit cetatenia s-a recunoscut de catre Autoritatea Nationala a Cetateniei ca inaintasii lor au fost cetateni ai Romaniei si au dreptul la cetatenie. Dintr-odata geniile guvernului Ponta, docte in drept si istorie, considera ca acele sate nu au apartinut niciodata Romaniei si ca romanii de acolo nu au niciun drept la cetatenia romana! Nu sunt jurist, dar stiu ca daca o lege se interpreteaza intr-un anume fel pentru o persoana, o alta persoana care are aceleasi circumstante are dreptul la aceeasi interpretare a legii. Sunt cazuri in care un membru al unei familii a obtinut cetatenia in urma cu cativa ani, insa un alt membru al aceleiasi familii, care a depus aceleasi documente, a fost respins de cand la putere a venit guvernul Ponta.
Domnule jurist Ponta, cine incalca legea? Sigur stiti raspunsul. Va rog sa le explicati si subalternilor Dvs. numiti politic in fruntea Autoritatii Nationale a Cetateniei, pentru ca, in ciuda studiilor lor de drept, sunt in afara legii. „Noi suntem ROMANI!” Am avut onoarea sa fiu invitat in noiembrie anul trecut la o manifestare a romanilor maramureseni din dreapta Tisei aflati in Bucuresti. Dupa cateva discursuri s-a mancat slanina si sarmale, s-a baut palinca si s-a dansat pe muzica populara, mai ales maramureseana. Majoritatea invitatilor erau romani din Maramures de peste Tisa, dar mai erau romani din Bucovina, din Basarabia de Sud, din Moldova si eram si cativa din hotarele Romaniei.
M-a uimit mandria acestor oameni de a fi romani! Atmosfera era destinsa, unii mai jucau cate o tropotita sau batuta moroseneasca, altii mai povesteau cate ceva, ca la petrecere. La un moment dat s-a pus cantecul lui Nicolae Furdui-Iancu – „Noi suntem romani!”. Ca la un semn, fara sa zica nimeni nimic, toti, absolut toti, s-au legat intr-o hora pe acest cantec, o hora solemna, in timpul careia din privirile tuturor se vedea un indarjit „NOI SUNTEM ROMANI!”.
In urma cu doi ani am fost in vizita la cineva din Slatina, un oras situat peste Tisa, fata in fata cu Sighetul Marmatiei, in care locuiesc circa 10000 de romani. In sufragerie, icoana Maicii Domnului era infasurata in Tricolorul Romanesc! Atunci am inteles ca pentru romanii de peste Tisa Tricolorul este icoana sufletului lor. Ce alte dovezi de romanism mai doriti, domnule prim-ministru Ponta, ca sa le recunoasteti romanilor maramureseni din Ucraina dreptul la cetatenia romana?

Romania nu mai acorda burse de studii romanilor din Ucraina

Nu le refuzam doar cetatenia, dar ii impiedicam sa invete in limba romana in Romania. Inainte sute de studenti veneau din Maramures de peste Tisa, din Bucovina sau sudul Basarabiei la studii in Romania. E drept ca nu toti excelau la invatatura, ca de altfel nici studentii din Romania. De obicei profesorii ii priveau ca straini si ii numeau ucrainieni (o mare jignire pentru romanii maramureseni de peste Tisa). In ciuda dificultatilor, multi s-au realizat profesional si am cunoscut romani de peste Tisa care sunt azi foarte buni medici, avocati sau jurnalisti.
De cativa ani statul roman nu mai acorda burse de studii romanilor din Ucraina deoarece nu s-a semnat acordul necesar cu guvernul de la Kiev. Asa ca foarte putini romani din Ucraina pot veni la studii in Romania, dar pe banii lor, fara bursa. Cine este oare responsabil in guvern fata de romanii din afara Romaniei? Cine trebuia sa se ocupe de incheierea acestui acord cu statul ucrainean? Imi amintesc de pozitia lui Grigore Gafencu in 1939, cand, dupa impartirea Cehoslovaciei, Ungaria a ocupat regiunea Transcarpatia, inclusiv Maramuresul de peste Tisa si a inchis scolile romanesti de acolo. Gafencu nu a stat pe ganduri si a oprit circulatia trenurilor pe la Sighet (si azi trenurile ucrainiene care vin de la Rahau traverseaza o parte a Romaniei), conditionand deblocarea circulatiei de redeschiderea scolilor romanesti din satele de peste Tisa. Mai pe romaneste, asta da barbat!

Desigur, nu se pune problema blocarii circulatiei trenurilor ucrainiene, insa, domnule prim-ministru Ponta, puteti fi oare la inaltimea predecesorului Dvs., Grigore Gafencu, si sa luati pozitie ferma in favoarea romanilor maramureseni din Ucraina?

Marius Diaconescu (BasarabiaLiterara)

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page