Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

UMORISTUL DOREL SCHOR SI VIRTUTILE PACATULUI SAU



„Si virtutea are pacatele ei, precum si pacatul are virtutile sale!”. Asa spune Dorel Schor, intr-una din renumitele sale „ziceri”. De fapt, el se si ocupa, adesea, prin scrierile sale, de pacatele virtutii. (Si nu numai!...). Eu imi voi permite aici sa insist doar un pic pe partea a doua a acesui dicton original si bogat in intelesuri. Anume, de „pacatul (care)  are (si el) virtutile sale”. Cand spunea scriitorul umorist, care este Dorel Schor, ca un aforisme, de fapt, un intreg roman, scris intr-o propozitiune sau doua, avea, mai ales in ce-l priveste, destula dreptate! El scrie scurt si cuprinzator. Dar cine are cap, poate intelege cu mult mai mult decat se vede...
Desigur, Pacatul are atatea valente de euforie si delicii, ca si atatea - de abjectie si ticalosie, incat e foarte greu sa ne definim termenii, spre a ne intelege cat mai bine. Dar nu cred ca e prea multa nevoie de clarificari, caci fiecare dintre noi pacatuim. As spune chiar ca suntem mesteri iscusiti. Numai ca pacatuim intr-un fel sau altul. Unii intr-un fel, altii – in altul. Asa si Dorel Schor. Are el, nu spun nu, destule pacate, pe care le face dezinvolt si, cred, inconstient, dar pacatul sau cel mai mare, in deplina cunostinta de cauza si de neiertat, este acela ca scrie si literatura. si inca de buna calitate. E umorist. Se ocupa deci, adesea, de „virtutile” pacatelor adevarate ale altora.
Drama incepe de la faptul ca acesti „altii” suntem chiar noi. Il citim pe Dorel Schor, zambim intern si ne bucuram de umorul sau aparent delicat, fin, rafinat, insa percutant, nastrusnic, exact si cameleonic, adesea, aparent cotidian, diurn, dar si peren. Sa recunoastem, drama nu este a lui D.S. E a noastra, pentruca mereu credem ca e vorba de altii, fara sa sesizam ca uneori radem de noi! Deci, marele pacat al acestui scriitor  este faptul ca scrie parsiv de bine. Ne duce cu zaharelul, ne arta cu degetul in alte directii decat acelea unde suntem noi, cititorii sai, dar trage cu coada ochiului, sa vada daca „ne-am prins”, daca intelegem intelesul inteligent si deductiv. De altfel, el are o disputa continua cu prostii si prostia, cu tabu-urile devenite automatisme si frane in intelegerea adevarului, cu ingamfarea, cu societatea si guvernul, cu lumea vivace si nebuna, cu viata mizerabila si in declin, cu lucrurile la mintea cocosului, ramase doar la intelegerea acestuia...
Greu de cuprins toate virtutile pacatului, asa cum o face – ca nimeni altul – Dorel Schor! Trebuie sa-i cititi – imi permit sa spun – opera: 14 carti scrise si publicate (stiu ca mai are si altele, in sertar!), ca sa aveti o privire mai cuprinzatoare. Puteti face acest exercitiu (noua carti tiparite, vreo cinci alcatuite pe internet, cu o frumoasa aparenta electronica)! Si nu veti regreta deloc!, caci e un lucru deosebit de agreabil. Dar parca vorbeam despre vitutile pacatului de a scrie ale lui Dorel Schor. Sunt multe aceste virtuti, si-ti trebuie subtilitate, inteligenta si bun gust, ca si un anumit grad de cultura, ca sa le sesizezi si sa le apreciezi asa cum se cuvine. Caci D.S. scrie pentru toti, zambesc cei mai multi, intelege cine poate. asta-i el - amabil si blajin, ca o manusa catifelata, dar care ascunde o mana de otel, ce are grija sa nu-ti stranga prea tare mana, daca i-ai intins-o. Numai ca scriitorul acesta special, filozof si umorist, nu prea da mana cu oricine...
Dorel Schor presara sclipiri din umorul sau subtire si in „zicerile” cu care ne-a obisnuit saptamanal, prin rubrica sa din revista „Magazin expres”, dar si prin numeroase publicatii romanesti de pe toate meridianele globului. Pentru cei care inca nu-i cunosc scrierile, spre  delectare si cunoastere, iata cateva exemple, extrase din recentul sau volum „Zambeste, maine va fi mai rau”, editat la Iasi: „Daca eram si modest, as fi fost perfect!”; „Umorul nu se livreaza cu instructiuni de folosire”; „Adevarul este ca uleiul de masline... Cam scump!”;  „Cand doi se fac reciproc idioti, nu-i contrazice”; „Sotia e jumatatea mea, eu sunt jumatatea ei. Si uite-asa am ajuns un sfert”; „Nu vorbi prostii fara sa stii. Intai informeaza-te!”; „Suntem in mainile lui, dar macar sa si le spele...”. Si tot astfel de ziceri  intalnim si in volumul aparut recent, la Madrid, cu titlul „El trahe de Adan”, adica, in romaneste, „Costumul lui Adam”. De fapt, eu cred ca zicerile lui D.S. sunt apropate mai mult de filozofie si literatura, artistul innobilandu-le si cu sfichiuri humoristice, nu de putine ori, dandu-le astfel un plus de stralucire si atractiozitate.
Dar, daca vrem sa stim cu adevarat unde autorul nostru „pacatuiese” din plin, printr-un umor de rara calitate, jubiland si mai mult, si bucurandu-ne clipa lecturii, atunci e bine sa ne indreptam spre acel teritoriu de aur (insuficient subliniat de critica literara!), adica proza sa scurta. ( Ma refer, mai ales, la recentul volum: „Toate spectacolele sunt unice”, aparut la Bucuresti). Aici, in astfel de carti, stai la o cafea cu un scriitor de a carui valoare esti convins de la primele randuri. Naratiune scurta si artistic gradata, descrieri nuantate, ironia, satira, gluma – bine amplasate, poanta din final dezvaluind acelasi zambet interior, care este de mult mai buna calitate, decat hohotul galgaitor-zgomotos si vulgar, pe care niciodata nu-l vei intalni la Dorel Schor. El ne ofera un zambet strengar (cum bine il definea cineva) in spatele caruia se afla o deosebita profunzime a gandirii, un alambic ce rafineaza fructele maniei, transformandu-le in zambet si gluma, atent si degajat exprimate. si asta - spre a nu deranja sau lovi, spre a nu insulta pe cineva anume.
Dorel Schor e corziv fara ca sa-l simti, el arzand adesea cea ce nu trebuie sa fie. De fapt, asta e medicina spirituala moderna, cu mijloace care vor sa excluda durerea! D. S. exista, deci, prin proza lui, acum, dar mai ales in timpul care urmeaza. Miniaturile sale umoristice sunt unice, iar volumele amintite sunt o incantare pentru orice cititor inteligent si dotat cu ceea ce nu toti au: simtul umorului. Schite precum „Musaca  de vinete”, „Ma trezesc la cinci”, „Norocosule!”, „Datoria de onoare”, „Fenomene inexplicabile”, Despre arta si cultura”, „Hamlet”, „Mirosul bancnotelor” si atatea altele, sunt piese cu umor adevarat, de cel mai bun gust, de viata traita, de intelepciune si univers atat de specific lui Dorel Schor, atat de asemanator cu cel al fiecaruia dintre noi si totusi aparte.
Cu dreptate scrie despre D.S. presedintele Academiei Libere „Pastorel”, de la Iasi, stralucitul scriitor Mihai Batog – Bujenita: „Farmecul intelectual, subtire si umorul fin al scrierilor lui Dorel Schor ofera acea satisfactie launtrica, acel zambet interior, efect al descoperirii frumosului in deplinul sau inteles, a fetelor, de regula, nevazute ale cuvantului si, mai ales, al adevarului lor, chiar daca acesta nu este chiar foarte comod pentru pacatele noastre cele de toate zilele. Citind, vom deveni noi insine mai intelepti, sau poate chiar mai buni. Cu siguranta insa si mult mai atenti cu noi insine. Ceea ce chiar este foarte necesar.”...
Au mai scris despre umorul lui Dorel Schor: Aurel Baranga, Mircea Iorgulescu, Valentin Silvestru, Sebastian Costin, I.Schechter, Iosef Petran, Rodica Grindea, Lucian Valea, Sergiu Levin, M. R. Iacoban, Andrei Bacalu, Ion Cristofor, Valentin Silvestru, Liviu Antonesei, George Roca, ca si Juan Ramirez, Hector Martinez Sans, Diego Vadillo Lopez, Manuel Alonso de Castra, Barbara Rodriguez si multi altii. Al. Mirodan l-a numit „un scriitor umoristic de exceptie”. In ansamblu, D.S. este acuzat pentru virtutile pacatului sau, aratandu-se clar ca stilul sau este elegant, umorul e sanatos si... cumsecade, rasul sau e adesea binevoitor si reconfortant, ironia este simpatica, iar solutiile sunt imprevizibile, cateodata chiar socante. Unii il vad versatil si inteligent, altii – constructor de situatii si analist de caractere. Si, atentie, aici nu sunt trecute toate virtutile pacatului esential al lui Dorel Schor!
Iata de ce, printre altele, mai adaug si faptul ca umoristul nostru este, in ascuns, un dezgustat de racilele lumii, dar el le priveste cu superioritate, concesiv,  amuzandu-se si spunandu-si trist: „As fugi de mine insumi, dar unde sa fug?”... Umoristul pacatos ne arata nostimada lumii si, la el, intr-adevar, toate spectacolele sunt unice! De altfel, umorul sau este cunoscut in Anglia, Canada, Statele Unite, Germania, Spania, Romania, Belgia, Australia... si, evident, in Israel. Afirmasem, mai de mult, in scris, ca, in cazul lui Dorel Schor, avem de a face cu un talent de exceptie, care apreciaza esenta. Mentin. Si, daca esentele tari, asa cum spunea, mi se pare, Napoleon, se pastreaza in sticlute mici, atunci umorul lui Dorel Schor se manifesta in scrieri scurte. Esente!

---------------------------------
Roni CACIULARU
Petah Tikva, Israel
20 februarie 2014


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page