Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Declaratia de la Bologna (1999). Probleme si erori de aplicare

Universitatile europene sunt angajate astazi in "procesul Bologna".

Dupa adoptarea Declaratiei de la Sorbona (1998), tot mai multe tari au semnat Declaratia de la Bologna (1999), ce avea doua scopuri majore: sa creeze "aria invatamantului superior european", reducand barierele in fata mobilitatii profesorilor, cercetatorilor si studentilor, si sa mareasca competitivitatea universitatilor europene. Suntem dupa incheierea decadei de aplicare a Declaratiei de la Bologna, incat putem face un bilant si putem semnala problemele aparute.

Atunci cand Declaratia de la Bologna a fost lansata, s-au formulat cateva temeri: atenuarea diferentelor dintre sistemele de invatamant superior din Europa va aduce invazia de specialisti dinspre tarile mai dezvoltate; formarea ariei europene a invatamantului superior va afecta originalitatea acestor sisteme; restructurarea studiilor universitare va duce la scaderea calitatii pregatirii studentilor. Nici una dintre temeri nu s-a confirmat. Au sporit, in schimb, sansele de mobilitati academice pentru predare si, respectiv, pregatire in universitati din tari diferite, s-a redus diferenta dintre centre si periferii, s-a conturat dimensiunea europeana a universitatilor. Paharul schimbarilor benefice este pe jumatate plin, dar, trebuie spus, cealalta jumatate este cu probleme.

In diferite tari din Europa se intampina, in masuri variate, probleme ce tin de aplicarea Declaratiei de la Bologna si probleme ce tin de situatia universitatilor.

Dintre problemele ce tin de procesul Bologna se detaseaza cateva ce merita de pe acum atentia: probarea noii structuri a studiilor (bachelor, master, doctorat, etc.) pe piata inca nu a fost facuta suficient; uniformizarea duratei studiilor pentru bachelor (in multe tari sase semestre) afecteaza unele specializari (teologie, filologie, arte, etc.); studiile master sunt prea putin diferentiate in raport cu piata muncii; pregatirea interdisciplinara, practica in specialitate, disciplinele formative sunt prea reduse; continutul si durata doctoratului nu sunt satisfacator concepute; sistemul de quality assurance actual risca sa creeze o noua birocratie in invatamantul superior; suprareglementarea ameninta sa descurajeze initiativele creative. Astfel de probleme le intampina, probabil, nu doar sistemul Bologna, dar le intampina si acest sistem.

Dintre problemele ce tin de situatia universitatilor in Europa de astazi as mentiona cateva mai acute: globalizarea este perceputa mai curand ca stimulent la uniformizare decat ca obligatie de inovatie; legatura dintre cunoastere si viziune este rupta; deschiderea sistemelor nationale pentru competitie este inca redusa; legatura dintre cercetare si predare/invatare este prea slaba; politica pe termen scurt si politica pe termen lung nu sunt legate; preluarea cerintelor global knowledge based market de catre universitati inainteaza prea incet; capacitatea de schimbare reformatoare in universitati ramane modesta; o noua conceptie asupra educatiei s-a format, dar asumarea ei intarzie.

Romania prezinta astazi astfel de probleme. Aici insa universitatile sufera, in plus, in ultimii ani, datorita erorilor vizibile ale aplicarii Declaratiei de la Bologna. Dupa ce in 2000 a inceput aplicarea (prin ordonantele de guvern privind studiile master, invatamantul in limbi moderne, asigurarea calitatii, etc.), in 2001 Ministerul Educatiei a abrogat masurile crezand ca Declaratia nu se va aplica. in 2003, acelasi minister s-a trezit ca alte tari fac progrese in aplicare si a trecut in viteza prin Parlament o lege de restructurare a studiilor (Legea 288/2004), care nu s-a mai discutat public. Legea a centralizat deciziile (ministrul revenind, in locul agentiilor autonome, decidentul specializarilor), contine aplicari mecanice si solutii gresite (cum este, de pilda, aberatia reducerii studiilor de teologie la trei ani, etc.), care slabesc studiile universitare, in loc sa le diferentieze si sa le consolideze.

Astazi aceasta lege trebuie modificata drastic, pentru a nu genera noi daune. O reglementare de catre guvern (88/2005) a cautat sa restructureze studiile, dar mai mult le-a confuzionat si slabit (bachelor este considerat gresit ca nonspecializare, dubla specializare s-a distrus, "domeniile" sunt confuze, etc.). Reglementarea data de guvern (567/2005) a afectat grav studiile de doctorat (reducand efectivul de locuri de studii, introducand taxe aleatorii, dizolvand pregatirea doctorala in scoli oarecare si rebirocratizand studiile, etc.) si are ca rezultat emigrarea pe scara mare a candidatilor de varf. Studiile master, reglementate in 2006, sunt considerate gresit ca simpla prelungire a studiilor. Romania prezinta indiciile evidente ale unui declin al competentei administrative, care a adus un declin al reformelor si scaderea valorii sistemului universitar. in al doilea rand, sistemul invatamantului superior este supradimensionat, incat orice masura de reforma este de la inceput diluata. in sfarsit, o politizare agresiva afecteaza astazi deciziile, incat si agentiile si consiliile nationale au prea putina independenta.

Ce este de facut?

Enumar cativa pasi de intreprins imediat. Primul este revenirea la Declaratia de la Bologna (1999), asa cum a fost redactata, semnata si asumarea ambelor obiective: competitivitatea sistemelor de invatamant si marirea competitivitatii universitatilor.

Al doilea consta in deplasarea accentului de pe durata studiilor (care a fost abia o recomandare in Declaratie) pe continutul si valoarea programelor.

Al treilea este revizuirea duratei luate rigid in considerare (sase semestre bachelor, trei ani doctorat) prin flexibilizare in functie de nevoi de pregatire si de evolutia sistemelor universitare din afara Europei.

Al patrulea este lansarea sistematica a politicii excelentei si trecerea hotarata dincoace de democratia de masa la democratia postegalitara si, in acest cadru, de la universitatea masificata la universitatile de cercetare intensiva si de educatie (Bildung) competitiva.

Al cincilea pas consta in a innoi conceptia asupra educatiei superioare recuperand, in conditiile de astazi, traditia Bildung, si nu ignorand-o.

Paharul aplicarii Declaratiei de la Bologna este pe jumatate plin, iar ceea ce a mai ramas de facut este de facut neintarziat.

Andrei Marga

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page