Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

INVENTARUL CUVINTELOR (POEME)


Nicolae NICOARA-HORIA




SEMNE

Semne sunt ca voi pleca si eu,
Nu stiu Ziua, Ora, Clipa,
Tot mai obosita mi-e aripa
De pamant, nu dinspre Dumnezeu...

Semne sunt ca voi pleca oricum,
Acolo unde si ai mei s-au dus,
Atat ma rog Parintelui de sus
Plecarea mea sa nu fie acum...

Semne sunt destule pe pamant,
Dar cata vreme locuiesti in Viata,
Tu, Omule, invata si invata-
Nemuritor nu-i nimeni in cuvant...


SEMNUL CEL DINTAI DE PUNCTUATIE

Ferice de cel care crede in tine,
ferice de cel ce te poarta la san,
de semnul acesta nu mi-e rusine,
cum nu mi-e rusine ca sunt batran!

Cat de mult mi-a fost drag din pruncie
cand ma rugam si-l faceam pe ascuns!
nu avea voie copchilul sa stie
de Adevarul din el nepatruns...

Cata lumina e in numele sfant,
cat intuneric si cata durere!
In semnul acesta de pe pamant
e atata impacare si Inviere!

Invatat-am Semnul Crucii de la Mama,
Ca semnul cel dintai de punctuatie-
Oriunde mergi copile, tu ia seama
Ce mult a suferit aceasta natie!

Cu Biblia-i strapunsa de pumnale,
Cu sangele ce-a curs din ea suvoi
Stramosii tai au insemnat o cale
Si de lumina ei sa nu te-ndoi!

Ce nobila, ce trainica putere
Avura ei, sarmani plugari si-oieri
Cand se rugau prin tainice unghere
In limba asta, plina de taceri.

Ce teafara-i si dreapta radacina,
Intreg copacul pare un tumult,
In ochii lor n-a scormonit rugina
De doua mii de ani si mai de mult

Si-oriunde-ar fi prin viata sa te duci,
Manat de vreme si purtat de soarta,
Tu nu uita de Semnul Sfintei Cruci,
De Crucea care vindeca si iarta...


CUVINTE SIMPLE

Tot mai simple sunt cuvintele mele
si tot mai stravezii.
Oricine isi poate vedea
tacerea prin ele,
cum se vede soarele
prin zi...

Amaraciunea victoriei...
Duminica, 19 Sept. 2010.

Si eu am cunoscut
Amaraciunea
Victoriei...
Dulcele-amar
L-am sorbit cu nesat
Din cupele ei
Pana
La
Zat...
In jur
Mai aud si acum
Tanguindu-se
Insii-
Invidiosii, gelosii,
Invinsii...


INVENTARUL CUVINTELOR
(Biblios, Biblie, Biblioteca…)

Din cand in cand,
Precum cartile
Dintr-o Biblioteca,
Si ele,
Cuvintele,
Ar trebui inventariate,
Macar odata
La cincizeci de ani!
Si nu in zadar...
Cele pierdute, furate,
Gasite lipsa
La
Inventar,
Sa
Fie
Imputate!
Despre celelalte cuvinte,
Uzate
Fizic si moral,
Ori deteriorate-
Daca vor fi
Casate,
In urmatorul material...


SCRIE PANA TI SE VEDE

Scrie pana ti se vede
Imi spunea sarmana Mama,
Fericit e cel ce-i crede
Adevarul din naframa...

Pe tablita cea de piatra,
De durere si de Dor,
Cu taciunii stinsi pe vatra
Eu scriam la umbra lor...

Scrie pana ti se vede,
Ea si-acuma imi tot spune,
Tine-i, Doamne, pururi verde
Sfanta preaintelepciune!

Vorba ei de duh e plina,
O  ascult si-o inteleg-
Scrie pana e lumina,
Pana soarele-i intreg...


SCRIU…

Cand ma trezeste dimineata
din somn
imi intind mainile rugatoare
spre Tine...
Uneori le aud
atingandu-Te
si ma simt ca un cuvant vindecat
de Tacere!
Scriu...


OM FARA POEZIE NU-I !

Nu-i musai versul meu sa placa,
Om fara poezie nu-i!
Cand vine ea, uratul pleaca,
Cu toate neamurile lui!

Tu trebuie s-o recunosti
Din mastile tot mai ciudate,
Pe lume sunt destepti si prosti
In fiintele ce le-au fost date.

Da, mai aud pe cate una,
Pe cate unul, ma iertati,
Si eu ii iert intotdeauna-
Poetii sunt niste ratati!

Acestora nu am putere
Si nici cuvinte sa le spun,
Pe Fiul Omului- durere!
In lume L-au facut nebun!

Am invatat din viata Lui
Si-asa voi invata mereu-,
Om fara Poezie nu-i,
Nici Fiul fara Dumnezeu!


LASATI-L SA SE NASCA
(15 Ianuarie 2014)

Lasati-l sa se nasca in liniste si-n pace,
Nu are nicio vina copilul nazdravan,
E Ziua lui si gata, nu-i nimeni s-o revoce,
Cum e si ziua noastra in fiecare an!

Asa precum se naste din sinea ei lumina,
Asa precum se naste paraul dintr-un val,
Lasati-l sa se nasca din Dragoste, deplina,
De cand astept sa treaca Poetul prin Ardeal!

Lasati-l sa se nasca, oricum si-asa de-o vreme
Nu prea se mai intampla minuni aici sub soare!
Ma-ntreb, de Eminescu azi cine se mai teme?
Ma-ntreb stiind raspunsul durut din intrebare.

Lasati-l sa se nasca, e dreptul lui acum,
Precum in Munti se naste ecoul din ecou,
Nimic din Eminescu azi nu mai e postum,
Nepotolit cuvantul cel scris e-atat de nou!


LUMEA ASTA

Intotdeauna lacrima-i sarata
Si atunci cand plansul nu-i amar,
Tot mai multa lume-i suparata
Ori e fericita in zadar...

Bolnavi inspre uitare se duc anii,
In urma noastra mai raman stramosi?
Dar nu e vremea inca de litanii,
Copiii sa ne fie sanatosi!

Rodeasca-n ei speranta de mai bine,
De-aceea va mai spun cat oi mai fi-
Pentru acum si-n vremea care vine
S-aveti mai multa grija de copii!
...................................................
Lumea asta-i tot mai suparata,
Lumea asta nu-i precum a fost-
Intotdeauna lacrima-i sarata
Si-atunci cand e plansoarea fara rost...


SCRISOARE DIN ARIZONA
(Raspuns lui I.N., un prieten drag,
pribegind prin deserturile Arizonei)

„Tot mai scurte ni se par clipele, zilele,
Fotografiile tot mai albite de vreme,
Raman in urma noastra amintirile-
Cine la cina sa le mai cheme?

Adunam in sertarele Vietii de toate,
Sifonierele ne sunt tescuite si ele...”
 Mi-ai umplut sufletul de singuratate,
Prieten drag al tineretilor mele...

Cum arde acolo, departe de tara,
Scrisoarea ta scrisa cu litere adanci,
Durut inmuitate-n cernela amara
Si iarasi urc Dealul acela pe branci

Si iarasi ma umplu de pacea ramasa
Sub streasina Vremii, in cuibul de lut,
Ce Dor imi lumina pasii spre Casa!
Copilaria in care o sa ma mut...

„Tot mai scurte ni se par zilele, clipele,
Fotografiile tot mai albite de vreme,
Cocorii isi frang in uitare aripile-
Cine din toamna sa ii mai cheme?...”


NU MA-NTREBA DE UNDE VIN

Nu ma-ntreba de unde vin,
Din care asfintit anume,
De Dragoste mereu mi-e plin
Surasul care-l port prin lume...

Nu ma-ntreba spre unde pleaca
Flamanzi de Viata pasii mei,
Opreste-i dar din drum oleaca
Ori toata noaptea daca vrei...

Si-atunci cand zorii se revarsa
Peste acest Poem ne-scris,
Cu mana ta pe suflet, arsa
De Dor, sa ma trezesti din Vis...

Se frange painea pentru vin,
Cuminecat indeajuns
Nu ma-ntreba de unde vin-
Nu-i vreme inca de raspuns...


IMI PLACE SA VISEZ

Imi place sa visez si visez inca
Prin somnul tau din ce in ce mai lin,
De-o vreme noaptea e tot mai adanca
Si visul mai ciudat si mai deplin.

Ca soarele de dincolo de nori
Visul meu nu-i marfa de negot,
Cu el in brate ma trezesc in zori
Cum ne trezeam acolo printre Moti...

El niciodata nu mi-a fost batran,
De nicio boala pe pamant nu zace,
Treaz daca sunt si-atunci il port la san-
Imi place sa visez si cui nu-i place?


FANTANA MEA

Fantana mea e inca la amiaza,
Ferice dar de cel ce inseteaza,
Drumetule, oricand din apa ei,
Daca ti-e sete-apleaca-te sa bei!

Nu-i cauta in adancimi izvorul,
Ci potoleste-ti arsita si dorul,
De va seca? sa nu iti fie teama,
Preaplinul se revarsa fara vama.

Cand Horea in lanturi era dus
Acolo-n Munti, pe Aries in sus,
Izvorul s-a inaltat spre gura lui
Si l-au lovit soldatii nimanui;

Fantana-n stanca de atunci e oarba
Ca nimenea din ea sa nu mai soarba,
De-aceea m-am legat cu juramant
De apa ei din cer si din cuvant!

Fontana mea, ce vine de departe
Tuturora fara pret se imparte,
Atata doar te rog, oglinda-i clara
N-o tulbura cu vorbe de ocara...


SUFLETUL POETULUI

Eu, pastorul de miei,
ce eram,
citindu-i poeziile lui
adeseori
ma intrebam:
cum arata  oare
sufletul Poetului?
Vara,
din ierburi
privind cerul,
ma rugam,
invaluit in parfum-
dezleaga-mi, Doamne,
misterul!
Rugaciunea aceea
o aud si acum...
De atunci,
din ruga mea
de copil,
n-am stiut niciodata
de unde
vine!
Pipaindu-mi sufletul
agil,
nu credeam
ca e om
ca si mine...


CANTEC IN LIMBA ROMANA
„Multumesc lui Dumnezeu...
ca inca mai visez romaneste!”
(Ioan Virgil Balint)

Mi-e rusine Doamne si ce grea rusine,
Stiu, rusinea firii n-o sa-mi fie scut,
Ratacit prin lume am uitat de tine
Limba Maicii mele care m-a nascut!

Am uitat devreme cea dintai povata
Cum isi uita oul pasarea din zbor
Si aici acasa pruncii cand te-nvata
Ganguresc intruna pe intelesul lor...

Limba Romaneasca, cea mereu hulita,
De-adevaruri sfinte nu ai fost saraca,
In vazduh si-n piatra pururi scrijelita,
Limba mea ranita, limba mea cea daca!

Astazi, cand e ziua inchinata tie
Dintre cate inca mai sunt pe pamant,
Toata viata noastra Ziua ta sa fie
De la steaua data, pana la mormant...


DOINA

Doina, doina, frunza arsa,
Cantec risipit in vant,
Stiu ca lor nici nu le pasa,
Nu au vreme de cuvant!

„Noroc bun!” ce vorbe sfinte
Le-auzeam printre ortaci!
Cum sa stai atunci cuminte
Cand vezi raul si sa taci?

Scriu sa imi astampar focul,
Cand eram in Munti miner
Cautam cu ei norocul
In adancul fara cer!

Toata Tara-i o ruina
De la nord pana la sud!
Ofilite flori de mina:
Baia, Rosia, Abrud...

Le-am privatizat pe toate,
De ce vad mi-atata sila!
Peste amintiri uitate
Creste iarba fara mila...

Frunza verde, frunza arsa,
Toamna pustiita-n noi,
Astazi cand mi-e dor de-acasa
Ma duc parca la razboi!
-------------------------------------------------------
Nicolae NICOARA-HORIA, (pseudonim Silvania Ardeleanu), nascut la 22 noiembrie 1951, in localitatea Sohodol-Nicoresti, judetul Alba. Poet. A profesat mai multe meserii: electrician, director de camin cultural, vice-primar si primar (Sagu, jud. Arad), referent cultural la Inspectoratul Judetean Arad si bibliotecar-metodist la Biblioteca Judeteana „A. D. Xenopol” Arad. Debutul literar, in ziarul „Unirea“ din Alba Iulia, in anul 1967. Debut editorial, in volumul colectiv, „Cantec pentru zorii de zi”, Editura Albatros, Bucuresti. A frecventat cenaclurile literare aradene „Poesis“, „Luceafarul“ si „Lucian Blaga“ (Cenaclul Uniunii Scriitorilor, Filiala Arad)

Premii obtinute: 1974, „Nicolae Labis“, Suceava; 1977, „Nicolae Balcescu“, Ramnicul Valcea; 1997, „Panait Cerna“, Tulcea; 1981, „Gheorghe Sincai“, Bucuresti; 1983, „Lucian Blaga“, Sebes-Alba; 1995, „Aron Cotrus“, Arad; 1997, Premiul I la Festivalul International de Poezie „Drumuri de spice“ (Uzdin-Iugoslavia), cu vol. „Cuvantul nu sta la vama”; 2000, „Avram Iancu - permanenta unei biografii istorice“, Alba Iulia, s.a.

Volume publicate: „Cantec pentru zorii de zi“, Editura Albatros, Bucuresti, 1983 (volum colectiv); „Descult prin Transilvania“, Editura Euroland, Suceava, 1995; „Cuvantul nu sta la vama“, Editura Tibiscus, Uzdin-Iugoslavia, 1998; „Acasa“, Editura Macarie, Targoviste, 1999; „Singur in fata cerului“, („Sam pred nebom“, volum de versuri bilingv romano-sarb), Editura Tibiscus, Uzdin-Iugoslavia; „Sfanta Duminica a invierii“, Editura Viata aradeana, Arad, 2001; „Din umbra flacarii“, Editura Macarie, Targoviste, 2001; „Descult prin Transilvania“, editia a  II-a, Editura Euroland, Suceava, 2002; “Doi poeti-aceeasi limba”  („Intre leagan si stea” - Nicolae Nicoara-Horia si Vasile Barbu), Editura Nigredo, Arad, 2008. Gata pentru tipar, volumul de poezii: „Nu stiu daca sunt”, s.a. (George Roca, Rexlibris Media Group, 17 februarie 2014)

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page