Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Saracia de idei



de Andrei Marga

In toamna lui 1996, la reuniunea de la Madrid, presedintele de atunci a primit promisiunea de admitere a Romaniei in NATO, iar, in decembrie 1999, guvernul a fost invitat sa deschida negocierile de aderare a tarii la Uniunea Europeana. Ulterior, guvernele Isarescu si Nastase au desfasurat si incheiat negocierile de aderare cu Uniunea Europeana (Educatia fiind primul capitol incheiat, iar Justitia capitolul final) si cu NATO. Romania a capatat astfel garantii de securitate si o libertate de actiune fara precedent.
Adam Smith spunea ca este destul ca oamenii sa fie liberi pentru ca sa adopte hotarari intelepte si sa ajunga nu numai la bunastare, ci si la fericire. In ultimul deceniu, romanii nu sunt scutiti de griji majore, chiar daca nicicand in istorie nu au luat mai liberi deciziile. Neajunsuri vechi (saracia unei mari parti a populatiei, coruptia extinsa, democratia de parada, nepregatirea decidentilor) continua, iar ei par dezamagiti si, in plus, fara alternative pozitive in fata. Maxima celebrului economist nu se infirma prin aceasta, dar se cere completata. Caci, atunci cand saracia de idei loveste o societate, alte lovituri - precum subdezvoltarea, desfigurarea institutiilor, demotivarea cetatenilor si, ca un corolar, continua improvizatie - vin aproape sigur, chiar si in conditii de libertate.
Cum altfel s-ar putea explica situatia de astazi din societatea romaneasca decat luand in seama, alaturi de alte cauze impovaratoare, saracia de idei? Iata cateva exemple.
Autoritatile de dupa 1989, bunaoara, au imbratisat in cele din urma „terapia de soc", dar numai Romania si-a distrus fara discernamant propria industrie. Decidentii ignorau vizibil faptul ca o economie nu se lasa doar in seama pietei, chiar daca piata ramine principalul regulator al unei economii viabile.
Apoi, reprezentanti romani au incheiat cu euforie negocieri de aderare la Uniunea Europeana, dar acum, cand se aplica acordurile pe care le-au semnat, fie lipsesc milioane de hectare din suprafata tarii, fie se vede ca s-au angajat solutii economice si juridice oneroase. Priceperea era in deficit vizibil.
Deciziile majore pentru societate au fost plasate in miscarea partidelor si liderilor din tara, dar de aici a rezultat mai mult o mare palavrageala. Cu exceptia catorva sectoare, remarcate la timp de observatori internationali, nici un proiect de evolutie (daca nu de dezvoltare!) nu a putut fi conceput, iar de competitia proiectelor nici vorba. Nu se intelege ca lupta politica are sens pentru cetateanul simplu care suntem fiecare, pe proiecte de dezvoltare si nu pe functii.
In Romania s-a lansat discutia despre reforma statului, dar, daca observam bine lucrurile, cei care se bat cu pumnul in piept cu o asemenea reforma nu stiu nici ce e statul si nici ce e reforma. Acestia nu au putut genera macar trei pagini de clarificare proprie!
Mai recent, o majoritate parlamentara, ideala pentru a corecta erorile care au impins Romania in crizele ultimei decade si pentru a pune tara pe o directie fertila, cum este cea din Parlamentul actual, someaza din lipsa de idei. Responsabilii par excedati de sansa istorica pe care o au in fata. Nu se stie ce este de facut pentru a pune energiile tarii in miscare.
In educatia din Romania se aplica tehnicile de evaluare (Pisa in cazul elevilor, creditele in cazul studentilor, publicatiile la profesori si cercetatori) atat de nechibzuit, incat se poate crede ca evaluarea a devenit scopul insusi al invatamintului si cercetarii stiintifice. Scopul nu mai este formarea personalitatii tanarului, respectiv rezolvarea de probleme, ci satisfacerea criteriilor de evaluare.
Politica externa a Romaniei s-a redus la gesturi marunte de complezenta si la autoflatari, in conditiile in care aproape saptamanal se incaseaza pierderi, prestigiul tarii se atrofiaza, iar beneficiile devin oarecare. O politica externa ca vehicul al dezvoltarii proprii nici nu mai intra in orizont. Lista exemplelor se poate lungi, dar nu acest fapt este important.
De unde, insa, aceasta saracie de idei? Nu da rezultate, pentru ca nu este niciodata adevarata, asumptia ca toti sunt de vina sau ca toata populatia este lovita de aceasta saracie. Oamenii sunt inevitabil diversi, iar personalitati capabile nu lipsesc in Romania actuala, chiar daca cei capabili nu au la noi decit rareori capacitatea de a birui sciziunile si de a se uni intr-o forta relevanta.
Problema este, cred eu, in alta parte. In Romania a triumfat credinta nu numai ca politica decide, ci si ca politica facuta oricum rezolva orice. Pe nesimtite, s-a ajuns iarasi la una dintre fundaturile de dinainte de 1989 - aceea de a politiza activitatile, de a considera activistul politic drept hotarator si de a ocupa societatea cu o noua clasa de activisti. Doar ca acum sunt activisti drapati pe scara fara precedent cu titluri („stiintifice", „universitare", de proprietate, de rudenie etc.), dar care sunt depasiti mai evident ca oricand de marimea sanselor si inaltimea raspunderii.
A face politica este util societatii si este chiar nobil, cum ne-a obisnuit sa consideram deja Platon. Dar politica se face pentru a rezolva alte probleme (asigurarea unei noi dinamici in societate, o necesara reforma, aplicarea unui proiect de dezvoltare, o redistribuire echitabila a bunurilor etc.), nu pentru capatuiala. Al doilea presedinte american, John Adams, a exprimat in maniera clasica aceasta intelegere a politicii ca mijloc de a rezolva probleme, impotriva degradarii ei intr-un scop in sine.
La noi, raporturile firesti s-au rasturnat de-a dreptul, incat ajung tot mai vizibil la decizii mai putini dintre cei care au pregatirea sa rezolve asemenea probleme. Ajung, in schimb, la decizii tot mai multi insi fara insusiri, afara de reusita in lupta pentru pricopseala. Exemplele de impostura datorate nepregatirii sunt numeroase si pot fi etalate din abundenta. Din nefericire, in societatea noastra, democratia nu s-a putut uni cu meritocratia. Daca ne-am intreba pana la capat, de pilda, care este suportul de natura pregatirii si priceperii in ocuparea de functii de decizie in institutiile de importanta cruciala pentru viata oamenilor din Romania - din varii domenii, de la infrastructura si politica, trecand prin economie si administratie, la educatie si cultura - am obtine raspunsuri rascolitoare pentru aproape orice constiinta. Saracia de idei este efectul vastei confuzii de valori care s-a petrecut in ultima decada in societatea din Romania si careia decidentii nu-i gasesc nici astazi antidotul.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page