Razletindu-ma printre hartiile mele, printr-o intamplare, o consider eu, fericita, mi-a ajuns in mana o foaie care inmanunchiaza pe ea, patru nestemate de simtire romaneasca, slefuite in versuri de patru mari cantareti ai limbii, prin care cuvantul aduce sub ochii cititorului, simtamintele sufletului. Limba noastra cand graieste, mai mult canta. Nu odata, aflandu-ma in tari straine si vorbind romaneste cu frati de limba, am fost intrebat ce limba vorbim. Raspunzand scurt: romaneste, interlocutorul a conchis admirativ: ce limba, cand o auzi vorbita, parca asculti un cantec. Metafora catorva minti, de o neasemuita adancime a sufletului romanesc, scot la suprafata frumusetea limbii romane prin care comunicam intre noi. Il alatur celor patru si pe marele Grigore Vieru, care canta limba romana in cuvinte inspirate de Divinitate. Inainte de a le incredinta tiparului si eu as zice: frate roman, oricate limbi straine ti-ai insusi, din placere s-au din nevoie, sa nu-ti lipseasca dintre ele niciodata limba romana. Oriunde ai fi, limba este radacina care nu ti-o va smulge nimeni niciodata din pamantul pe care ai vazut lumina zilei, tu si strabunii tai.
AL. MATEEVICI
Limba noastra
Limba noastra-i o comoara
In adancuri infundata,
Un sirag de piapiatra
Pe mosie revarsata.
Limba noastra-i foc, ce arde
Intr-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.
Limba noastra-i graiul painii,
Cand de vant se misca vara.
In rostirea ei, batranii
Cu sudori sfintit-au tara.
Limba noastra-s vechi izvoade
Povestiri din alte vremuri;
Si cetindu-le-nsirate,
Te-nfiori adanc si tremuri.
Limba noastra ii aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spuie-n hram s-acasa
Vesnicele adevaruri.
Limba noastra-i limba sfanta,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plang si care-o canta
Pe la vatra taranii.
V. Voiculescu
Grai valah
Grai tamaiat, catuie de petale,
Gandul mi-a ciobanit pe plaiurile tale.
Umbla singur pe munti de sare,
Vant batran cu miere-n spinare
Serpi de racoare verde-n paraie,
Carari de bucium lung de stretaie.
Granguri de aur boabele-ti ciugul,
Sesul ti-l ara dorul cu plugul.
Calc des cu sufletul arsu-ti coclaur,
Din fund ofteaza stramosii de aur.
De pliscul tau, unde se-nbina,
Pale de nori cu limbi de lumina.
Buzele-mi razam frematatoare,
Slavit pristol de piatra si floare.
G. Cosbuc
Graiul neamului
Fie-a voastra-ntreaga tara
Si de cereti va mai dam,
Numai dati-ne voi graiul
Neamului .’’—Si se sculara
Sa ne vremuiasca traiul
Cati dusmani aveam pe lume ii
Sa-l lasam.
Dar nestramutati stramosii
Tot cu arma-n maini au stat.
Au vazut si munti de oase
Si de sange rauri rosii,
Dar din tara lor nu-i scoate
Nici potop si nici furtuna,
Graiul lor de voie buna
Nu l-au dat.
Astazi stam si noi la panda
Graiul vechi sa-l aparam,
Dar pe-ascuns dusmanii canta
Sa ni-l fure, sa ni-l vanda.
Daca-n vremea tulburata
Nu ne-am dat noi graiul tarii,
Azi in ziua desteptarii,
Cum sa-l dam?
Repezi trec cu vifor anii,
Ispitind puterea ta.
Neam roman ! Cu ura mare
Vor cata mereu dusmanii
Graiului roman pierzare.
Dar sa piara ei cu totii:
Nu l-am dat si nici nepotii
Nu-l vor da!
G. Sion
Limba romaneasca
Mult e dulce si frumoasa
Limba ce-o vorbim,
Alta limba-armonioasa
Ca ea nu gasim.
Salta inima-n placere
Cand o ascultam
Si pe buze-aduce miere
Cand o cuvantam.
Romanasul o iubeste
Ca sufletul sau.
O vorbiti, scriti romaneste,
Pentru Dumnezeu !
Frati, ce-n dulcea Romanie
Nasteti si muriti
Si-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiti !
Voi pe cati patria cheama
Dragi copii ai sai
Fara ca sa ceara seama
La bravi sau misei,
Aratati cum ca traieste
Elementul sau.
Si vorbiti, scriti romaneste,
Pentru Dumnezeu !
De ce limba stramoseasca
Sa n-o cultivam ?
Au voim ca sa roseasca
Tarna ce calcam ?
Limba, tara, vorbe sfinte
La stramosi era.
Ei ar plange la morminte
Cand ne-ar asculta.
Al lor geniu ne sopteste
Din mormant mereu:
O, vorbiti, scriti romaneste
Pentru Dumnezeu !
Gr. Vieru
Limba noastra
Floare micsunea
Graiul meu cel rupt din soare
Care-mi mangai inima,
Floare
Dulce pentru vorba zisa —
Graiul meu infloritor,
Dulce pentru vorba scrisa —
Graiul meu nemuritor.
Pasare de dor,
Limba mea de doina, hora,
Care nu ma lasi sa mor.
Soro.
Dulce pentru cununare —
Graiul meu infloritor,
Dulce pentru leganare —
Graiul meu nemuritor.
Tu, luceafar sfant,
Arzi in al veciei sfesnic,
Cu iubire-am sa te cant
Vesnic.
Dulce pentru amintire —
Graiul meu infloritor,
Dulce pentru-mbatranire —
Graiul meu nemuritor.
Ion Anton, Los Angeles