Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DESPRE IDENTITATE

Marina GLODICI



Traim intr-o societate care desi ofera mai multe sanse la educatie, totusi exista o confuzie generala. Parca framantarile zilnice ne-au acoperit orizontul si nu mai deslusim care ar trebui sa fie calea pe care trebuie sa o urmam, desi candva eram convinsi de credinta noastra. Unii nu mai stiu unde merg, unii nu mai pun bazele pe identitatea lor, iar de cunoasterea Lui Dumnezeu nici nu pot vorbi. Se promoveaza unitatea in diversitate, sustinandu-se ca o anumita asimilare nu strica (ceea ce nu inseamna neaparat integrare si civilizare) altii lupta pentru pastrarea identitatii popoarelor si a etniilor (si nu e o idee deloc rea), iar altii pentru unificarea sub aceeasi "umbrela"  economico-politica.
 Cauzele confuziei religioase (pentru ca la acesta fac referire in primul rand), ar fi potrivit juristului, jurnalistului si teologului A.W.Tozer urmatoarele: mandria intelectuala impreuna cu corolarul ei - ireverenta (esecul de a intelege ca adevarul, "asa cum este el in Hristos Isus este ceva moral si spiritual si nu ceva doar intelectual"), lipsa dragostei, necredinta si non-ascultatea. Acestea insumate dau nastere la dispute fara sens intre oameni, ceea ce ar putea fi inlocuite cu schimbul de idei, in cel mai bun caz. Daca fiecare si-ar pune serios problema existentiala de baza si ar cauta raspunsurile, ar putea ajunge la revelatia sa proprie prin studiu si edificare. Numai ca viteza si aglomeratia in care ne ducem viata ne fura pe zi ce trece timpul si dorinta de a citi si a studia. In general, se cer materiale usor de „digerat" si doar chintesenta ideilor, care sunt preluate mecanic si neaprofundate. Omul ramane tot in acelasi stadiu de confuzie si incarcat cu filozofii neaplicate.
Mi-am propus sa scriu despre formele identitatii. Sa vorbim despre identitatea lui Dumnezeu si a noastra atat despre cea spirituala cat si cea fizica. E important acest aspect? Da! Foarte important!
Cei care au facut studii aprofundate ale istoriei au descoperit ca Dumnezeul Cel viu al cerurilor si al pamantului si al intreglui univers, Creatorul nostru este Dumnezeul poporului lui Israel adica "ELOHIM" (Geneza 1:1; Deuteronom 6:4; 10:17; Psalmul 36:5-6; 80:10), nume la plural, folosit de treizeci si una de ori in Biblie,  potrivit specialistilor.
Numele de "YAHWEH" - SLAVA LUI!  (Geneza 2:5; Exod 3:13-14; Judecatori 5:4-5,9,11) este intanit in textele originale de sapte mii de ori, sustin cercetatorii, ce inseamna "Eu Sunt Cel ce sunt". EL s-a aratat de mai multe ori si s-a revelat in functie de situatiile in care s-a gasit poporul (legat de atributele Lui de: atotputernic omniprezent si omnipotent), intervenind in istoria, nu numai acestuia, ci in a intregii omeniri,  indiferent de asa zisa cultura nationala sau de zeii ciopliti pe care i-au adoptat popoarele pagane (dintre care am facut parte si noi, romanii, pana la crestinizare) pentru a-si satisface nevoia de Dumnezeu pe care o simte, poate inconstient omul. Sunt anumite polemici nefondate din acest punct de vedere, insa acestea se nasc, in general, din lipsa de studiu din partea unor oameni cu atitudini prozelite.
Identitatea fizica (materializata) a Creatorului nostru s-a aratat in Fiul Sau intrupat, Domnul Isus Hristos care spunea ucenicilor Sai, ca cine l-a vazut pe El L-a vazut pe Tatal ceresc. Dumnezeu "Elohim" sau "YAHWEH" inseamna: Tatal, Fiu si Duh Sfant. Nu sustin in materialul meu vreo doctrina, ci doar descoperirea obiectiva a oamenilor de stiinta, fara vreo pretentie ca am epuizat sirul de idei care deriva din Biblie si demonstreaza adevarul de netagaduit. Nu e vorba despre o cultura strict legata de un popor sau etnie, ci este vorba despre un Dumnezeu viu care ne-a creat si ne-a adoptat pe toti cei care credem ca jertfa Lui Isus Hristos ne-a curatit atat de pacatele stramosesti cat si de cele pe care le-am facut fiecare. Si asta e valabil pentru orice natiune, popor sau gloata, unindu-ne astfel prin rascumpararea prin sangele Lui de pe Golgota, dandu-ne o noua identitate spirituala comuna. Si anume un popor sfant indiferent de originea noastra pamanteana.
Fiecare s-a nascut cu o identitate: a numelui si una fizica, notiuni care nu comporta o explicatie amanuntita deoarece suntem familiarizati deja. Ce inseamna, oare, identitate spirituala? Dupa ce un om accepta si crede in jertfa Domnului Isus, si se pocaieste de faptele rele comise, incepe o viata spirituala cu Dumnezeu, nascandu-se din nou din Duhul Sfant. Aceasta este o nastere similara cu cea fizica si recunoscuta in Cartea Vietii Lui Dumnezeu. Oare cati avem pe langa identitatile recunoscute in registrele de stare civila pamantesti si una consemnata in cer?  Dumnezeu ne cunoaste pe fiecare atat dupa nume cat si dupa fizicul primit la nastere. Ne cheama pe nume. El spune fiecaruia: "Te chem pe nume, esti al meu!". Auzim noi aceasta chemare? Daca am auzit-o si avem o clipa in care Dumnezeu ne-a nascut din nou spiritual, atunci, cu siguranta avem pe langa nume si fizionomie si o identitate spiritala. Daca nu, atunci trebuie, neaparat, sa ne impacam cu Dumnezeu si sa ne nastem din Duhul Sau Sfant, pentru a avea ca mostenire viata vesnica. "Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:12-13).
Desigur ca, oamenii fac tot felul de acuzatii, unele mai putin fondate privind criza de identitate. De regula, cei fara identitate spirituala fac acte de rautate si supozitii, deoarece ei vor sa fie mereu in frunte si nedreptatesc pe cei duhovnicesti. Dar judecata ii apartine lui Dumnezeu. Un om integru care traieste atat fizic cat si spiritual nu are de ce sa se teama de eclipsare din partea celorlalti. El are legatura cu Creatorul si traieste pentru slava Lui. Ce identitate si rang mai mare poate fi aici pe pamant decat a fi copil al lui Dumnezeu?  Asta e adevarata noastra identitate dupa care tanjim, constient sau mai putin costient, de la nastere pana la mormant. Fiecare, insa, poate avea propria sa revelatie in urma studiului personal al Scripturilor. Asadar, un prim pas spre cunoastere ar fi hotararea de a cauta adevarul si nu a intra intr-o polemica nedreapta. Edificarea proprie duce la o credinta bazata pe convingere si incredere prin Duhul Sfant. Cereti din toata inima  intelepciune de la Dumnezeu si El se va lasa descoperit.

 Asadar, vedeti ce dragoste ne-a aratat Dumnezeu? Si-a dat Fiul la moarte pentru noi! Haideti la Dumnezeu unde va veti regasi identitatea, rascumpararea, eliberarea si viata vesnica. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Marina GLODICI
Cluj-Napoca,
2 februarie 2014


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page