Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

EVOCAREA UNUI SONETIST DE EXCELENTA - THEODOR RAPAN

George ASTALOS

 

E de notorietate lirica, sonetul este forma cea mai dificil de realizat – dificultatea constand in forma fixa si obligatorie pe care genul o impune. Aceasta forma consta in faptul ca sonetul trebuie sa aiba (obligatoriu) 14 versuri, dispuse in doua catrene si doua tertine.      Si, ca aritmetica acestui gen literar sa se exprime cu toata forta ei seriala, fiecare vers trebuie sa se afirme in dimensiunea a 11 silabe. E de remarcat ca nu toate limbile au capacitatea de a acoperi versul sonetului cu 11 silabe, aparent obligatorii, cum s-a manifestat de la inceputurile nascocirii acestei forme lirice de catre trubadurii italieni Pier delle Vigne si Iacopo da Lentini, care au contribuit la largirea dificultatii de a pune in pagina Poezia.

 

Pentru a face un succint clasament metric al sonetului, ii amintesc cititorului ca nu toate limbile au acest tip de elasticitate a expresiei, cum o are limba romana. Sonetul francez, de exemplu, a adoptat versificatia alexandrina, tocmai pentru ca nu poate raspunde exigentelor initiale ale genului. Poate ca aceasta banala fraza il face pe cititor sa-si explice de ce sonetul  romanesc este endecasilabic, asa cum a fost el conceput de creatorul genului.  Intr-adevar, ingemanarea profunda a limbii romane cu italiana, a condus la aceasta duplicitate lingvistica.

 

Intr-o alta ordine de idei, sonetul de expresie anglo-saxona, care a urmat aproape imediat schemei italienesti a acestui gen liric, se exprima in 12 silabe, din lipsa capacitatiilimbiideareducecele14versurialesonetuluilaclasicele11.Mergandpeaceeasiproiectie creativa, sonetul francez este fiul direct si irefutabil al metricii lui Victor Hugo. Altfel spus, are 12 silabe, ca intreaga poezie a clasicului nascut la Besançon.

 

In Romania, in afara lui Vasile V. Voiculescu, sonetistii de anvergura ai poeziei noastre moderne sunt Tudor George, zis „Ahoe” si Teodor Paca, ambii, din pacate, decedati prematur. Facilitatea cu care si unul  si celalalt grifonauendecasilabul a disparut de pe stadionul poeziei asa-zisa „fixa”.

 

Ca sa schimbam un pic muzica acestui text si sa-l ferim de diversele deviatii posibile, ma intorc asupra mea si a sonetelor prin care am trecut. Semnalez cadintre toti prietenii apropiati eram singurul care aveam telefon. Ceea ce facea ca iarna, cand gerul crapa pietrele Capitalei, Tudor George si Paca veneau la mine, unde stateau de dimineata, pana seara. Ei bine, ca sa ne umplem timpul, ne jucam „de-a sonetul”, pe rime date. Nu-mi amintesc durata fixata scrierii, dar cand se facea inventarul celor trei creatii, Tudor George era, inevitabil, primul care termina tema data, Paca, inevitabil, al doilea, iar eu, inevitabil, ultimul. Motiv care m-a impins in nezdruncinata mea ambitie de a scrie o suita de „Sonete mortale”, dedicate prietenilor mei cei mai dragi si, pentru a nu ramane in afara genului, mi-am autodedicat propriul  sonet.Iata-l: „S-a dus poetul mester in sonete/ Lasandu-va pe voi sa trageti greul/ Venise timpul sa scoata mardeiul/ Ca sa ia stixu-n larg pe indelete// Sonete v-a facut cat penteleul/ Cu rime pergamute pe taiete/ Si-acum se duce-n dalbe piruete/ Ca sa-i deschida cerurile Zeul// Facut-am Doamne la amici portrete/ Prinzandu-le in paispe versuri Eul/ Fara sa le descantec portmoneul// Paca Ionescu Vlad Ahoe-Zmeul/ Apostu Roman Preda-Moromete/ Ma iarta, Doamne, vin sa-i duc la fete” („AUTO-SONET”/ IN PROPRIA MEA MEMORIE/ Paris/ 1995).

 

Dincolo de complicii mei, un nou sonetist bate la usa performantei estetice a acestui delicat „gen fix” al poeziei. In urma cu cativa ani, am descoperit un mai tanar poet, care pur si simplu m-a fermecat. Lectorului curios, ori lovit de aripa formei fixe, ii recomand sa citeasca fabulosul volum de sonete  „FIIND” – 365 + 1 Iconosonete, aparut la Editura „Semne”, fondata si imbogatita cu titluri remarcabile de ing. Stefan Dulu, garantand revelatia inconturnabila a darului natural al lui Theodor Rapan.

 

In cele aproape 800 de pagini ale volumului citat, ni se dezvaluie 366 de sonete care si-au propus si au reusit sa-l farmece pe cititor, indiferent de gradul acestuia de sensibilitate.        Personal, cu experienta pe care o am si cu sentimental precoce pentru sonet, afirm, fara teama de a exagera, ca Theodor Rapan este, fara indoiala, cel mai important sonetist al poeziei de astazi!

                                                           

George ASTALOS

Bucuresti

9 ianuarie 2014, Anno Domini

 

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page