Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ACUZ... ADEVARUL DIN ACROSTIH - (POEME)

Al Florin TENE

 
 

 

 

 

 




ACUZ

                                   

In aula zilei a ruginit statuia amara,

Sub metalul oxidat aud un glas ursuz-

El spera de veacuri sa apara

Un soare pentru tara si striga: ACUZ!

 

Ne-au tradat prietenii, ne-au vandut vecinii,

Noi ne-am dus spre un prezent obtuz

Si o masca de minciuna am pus luminii

Cand dinspre statui aud: ACUZ!

 

Suntem copii batrani si fara vreme,

Ne e prezentul un trecut avuz,

Doar cel invesnicit nu se mai teme

Aratand spre noi: ACUZ!

 

De ne sangereaza amurgul in cuvant

Si dintr-un viitor incert facem abuz

E c-am stat ca frunza-n vant

De striga seva inspre prezent: ACUZ!

 

De veacuri ochii stramosilor aseaza

Sperante  de mai bine-n cucuruz...

In culorile toamnei asteapta sa vada

Duminicile tarii strigand: ACUZ!

 

                                                                       

ADEVARUL DIN ACROSTIH

 

Aceasta pagina de timp o scriu cu maci

Elimin minciuna cu un verb curajos,

Lumea se ascunde in paduri fara copaci,

E vremea sa iau poteca in spate si sa pornesc pe jos

S-au sa ma refugiez in fraze fara cuvinte,

 

Atunci cand tai unghiile substantivului picior,

Ostile rime imi vin mereu in minte

Durere intoarsa pe dos in manusa pierduta-n pridvor,

Negatie ce nu neaga nimic pe lume,

Acceptare botezata astazi fara nume.

 

E vremea sa privim oglinda oglindita-n  alta

Dupa ce  iesim din cuvinte minicinoase,

 

Atunci toti zeii se intorc din Malta,

Tacerea trece in imne si-n clipe paguboase,

 Iubiri ne stiute cum nu ne cunoastem viitorul,

Totul s-a macinat pana la vene, pana la oase,

Inodore si incolore precum dorul,

Cuvant strecurat in inimile ramase.

 

Acum putem sa ne citim viata pe dos,

Raport intre traire si sfarsitul poeziei,

O lume ne asteapta intr-un spatiu laptos,

Fumurie precum toamna aramind aracii viei,

 

Atunci cand fur un vis de pe buzele femeii

Tacuta cu poala plina cu struguri dulci.

E vremea fluturilor haladuind prin lunci

Mai rodnica  in sfarsit  cand se nasc si prunci.

 

 

AL DOISPREZECELEA CEAS

 

Vremea urca in imponderabil,

Pasarile sub zborul carora moleculele de aer mor

Poarta tacerea intre particule,

Doar miscarea browniana in dezordinea ei

Ordoneaza apa de ploaie

Din paharul de pe masa.

 

Cantecul mierlitei pune miere in levitatia

Fulgului de papadie

Dus mai departe in interiorul zilei

Cum orele sunt plimbate de indicatoarele  ceasului

Pe cadranul numerotat de cineva

Ce n-a stiut sa numere

Decat pana la al doisprezecelea ceas.

                                               

 

AMENDAMENT LA DURERE                                                                           

                                               

Eu am ceva-mpotriva durerii:

Durata ei e-un popor atat de mic!

ea vine uneori impotriva vrerii

cum bucuria vine din nimic.

 

Mai multe-odata, duce nu le poti,

Prea concentrate-nu le-am rezista;

Totalul lor e-o suma ratacita pe la porti

legata de-o martoaga fara sa.

 

Cand vin in preajma, tace poezia

si muza nu mai vine pe aleia.

Mai da-ne , Doamne,  bucuria

cand ne contemplam iarasi femeia.

 

 

ABATERE DE LA FIRESC

           

Un verb ce-a incaput intr-un Cuvant

Se roaga in silabe la mormantul unui sfant

 

                                   

Si o rima rebela iesita din lege

Se-aseaza rubin pe coroana unui rege;

 

Iese icoana din cerul unei rostiri-

Fraza incheie clipa din sfintiri.

 

Poetul-verbul unei abateri de la firesc

Poarta sub aripi visul ingeresc,

 

El este si ploaie, seceta si duh,

Pasare maiastra ratacind prin vazduh.

 

 

ASTEPTARE

 

Ograda cu nuc sub ceata plutind,

Mic voievodat la marginea raului,

Primavara in roua cazuta din frunze,

Case din lemn isi spala ferestrele,

Nestatornice ochiuri in noptile de veghe.

Cand trifoiul decide vara,

Cand pentru racirea fontelor solare

De la braul zilei

Mama aduce apa de la fantana

In cumpenele donitelor de fag,

Doi ochi ai mei, doi umeri ai mei,

Lasati-va-n aripile primului vant

Care merge spre casa

Unde mama, cu mana dreapta-a surorii mele,

Gateste sub cumpana zilei

Pentru intoarcerea mea abia licarind,

Un dor al ei.

 

II

Si semintele trec in nestire peste artatura

Si-n nestire brazdele raman grele,

Iar painea a crescut peste mejdina,

Mirosind a ploaie marunta.

Aici sub snopul de raze, in mierea soarelui,

Se-ntoarce amurgul in verdele dintr-o tulpina.

Asteptand, trec nodurile noptii peste zari

Si cocosii isi pregatesc cantecele melancolicelor desteptari.

 

III

Tata despica inima nucului,

Tata despica inima mielului

Si focul umple ograda de umbre,

Focul mielului se varsa-n pamant.

Tata se aseaza in capul mesei cu toata livada,

Impartindu-ne din feliile inimii

Si sangele mielului ne curge pe barba-n jos,

Si sevele nucului se preling in brazda,

Racorindu-ne explozia verii din piepturi.

In micul voievodat de la marginea raului

Seninul are la radacina fantana,

Frunzele leganandu-se ma cheama

Si respira adanc intre cer si cumpana ei.

Apoi acolo, in lazile de zestre ale mamei

Din podul casei, rasfoind mirosul de nuci

Si caietele, gandesc la trecerea iute a toamnelor,

Timpul ramane pe lucrurile din podul casei

Copil

Ca mine in rugaciunile mamei.

 

IV

Coloane de dealuri cu ferestre,

Satul ca o licarire suie,

Norii in palcuri alearga din casa in casa

Sub soare via isi fierbe mustul

Si apele macina in turbine lumina,

Mama tot mai aduce racoarea fantanii,

Sora mea tot coase batiste si fata de masa,

Tata ciopleste carul

Pentru intoarcerea mea acasa.

Al doisprezecelea ceas

Vremea urca in imponderabil,

Pasarile sub zborul carora moleculele de aer mor

Poarta tacerea intre particule,

Doar miscarea browniana in dezordinea ei

Ordoneaza apa de ploaie

 

 

CIOBANUL DE PE PAJISTEA LUNII

 

Iarba crescuse pe pielea lui,

devenise o pajiste pe care o pastea oile,

avea placerea de a bea

lapte din tata prunei

pana se imbata oile.

 

Cerul incepuse sa ameteasca tinandu-se de-o stea

iar ea

sculandu-l din somn s-a speriat

de ploaia florilor de tei

mirosind a lapte de pruna

varsat peste intregul sat

pe cand cainele cerului umbla in coada

cu-n covrig de luna.

 

Ciobanul obosit de atata somn s-a trezit

pentru o clipa,

apoi a adormit din nou

sa-i creasca iarba manoasa pe piele,

de atata risipa

de timp, ramasese ne pascut un bou…

                                                                       

 

CONTEMPORAN CU DUMNEZEU

                                               

Mirosea dimineata insorita a mir,

Tacerile alunecau pe nesimtite-n mers,

Nu stiam ca alaturi poetul Radu Gyr

Isi invesnicea suferinta-n vers.

 

Canta amiaza tristetea-n flori

Uitase sa-nboboceasca si malinul,

Iar cerul desena o cruce din cocori

Ridicand la rang de virtute chinul.

 

Amurgul jelea cu nuante inchise

Si campul trimitea culorile la culcare

Pe cand clipele albe cadeau ucise

De nu se-ntorceau din nou in soare.

 

Si azi noaptea ma-nveleste cu frig,

Ma tem de visul care iata vine

In miezul intunericului, cu speranta strig:

Doamne, iti multumesc, sunt contemporan cu tine!

 

 

CITINDU-L PE ESENIN PRINTR-O PICATURA DE PLOAIE

 

ploile iti albesc ochii mirati

cand eu te vad printr-o picatura de ploaie

lentila prin care-ti citesc

sufletul ce ma incolteste ca un imperiu

de gafaie Moskova prin clopote

cu dangate prelungi ca un imperiu de viata

lunga cat o bataie de pleoapa,

 

de aici inainte

baile de lumina ne transforma in mesteceni

si ne aseaza in tabloul de deasupra

patului

pe care il vedem numai atrunci

cind degetele ploii trezesc tarii

raciti de curentul ce vine pe sub usa

dinspre Europa.

 

           

INALTAREA IN VITRALII

 

O mare de orgii in ochii albastri

Si tu iesita goala din ceata,

Cerul sustinut de cativa pilastri

Iti face pe plaje o primire mareata.

 

Ma apropii de tine sa te cuprind,

Dar raman in brate cu visul altor zile,

Sub fontele amiezii care ma incind

Himere se aseaza pe pantece fertile.

 

Batem la Biserica zilei si nimeni nu descuie,

Marea aduce neliniste si-n prag coralii,

Insa briza pe-o scara de vise ne suie

Sfinti asezandu-ne in vitralii.

 

                       

OGLINDA DIN SECOLUL TRECUT

 

In ferestrele noastre bate de zece secunde secolul XXI

calculatoarele se invartesc derutate

virusi le mananca memoria

pe dinauntru,

o secunda- doua la cativa ani de viata

e nimicul

dintre doua galaxi

si pentru memoria noastra ramasa in ceata

dar micronii dintre planete?

Acestia , spre dimineata ne-au aruncat

in bratele indoielilor

din marele nostrum sat,

era o alunecare spre stanga

undeva pe planeta

 ce mergea pe Calea Lactee

aiurea pe bicicleta.

Luna spunea povesti printer crengi

incremenite

de gheata

ca un scut

istoria ca vitraliile din catedrale

pe fereastra dinspre secolul trecut.

           

II

Tragi penmele din aripile pasarii,

imi arati un zbor de aburi nedefinit

ridicandu-se din aripile ei,

sangele ne curge printer degete,

precum jertfele pe maini de zei,

aripi risipite pe cararile ce duc spre cer,

planeaza infinite ferestre

sub urechile jeluirilor,

ne trebuie o planeta a noastra

curata

careia sa-i punem aripi,

sa uitam sa mai tragem cu prastia

in pasarile ce aluneca dinspre fereastra Ta.

Nu vreau ca nisipul sa migreze

intr-o clipa tarzie

spre un alt mileniu

spre o alta vesnicie.

 

III

Loveste dunga cerului secolul XXI

pasari zboara de-a lungul raului

asemeni Terrei

in toamna

 

Loveste dunga Pamantului secolul XXI

si strig din cutia mea de chibrituri

cu balcon spre sarbatori

Opriti zborul aripii negre ce murdareste

intinsurile levitatiilor albe de cocori

dintre mine si Tine,

de unde vin potoape de ganduri

in zori

peste lumea mea de oglinda patata cu chipul meu

uitata in secolul trecut

in buzunarul unui ateu.

 

Plangi natura si te-a auzit luna

-ureche cu care asculti

cum bate inima pamantului noaptea

astept sa-mi spui

nu-ti fie teama tot ce e al tau

se va intoarce candva…

 

-------------------------------------------

Al Florin TENE

Cluj-Napoca

5 februarie 2014

 

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page