Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Unirea sub Cuza

Unirea sub presedinti postrevolutionari

Presedintele Traian Basescu a declarat la Iasi, ca modelul sau e domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Cine-i modelul si ce urmarea el? Dupa ce Congresul de la Paris i-a eliberat de protectoratul ruso-turc, moldo-valahii au realizat la 24 ianuarie 1859 Unirea Principatelor sub Cuza, apoi el reorienteaza Principatul de la Istanbul - Moscova spre Roma - occident. Dar fara succes: rusi, maghiari, greci, turci, austrieci si sirbi erau (si mai sunt inca) in mod firesc impotriva emanciparii romanilor de sub supravegherea religioasa greco-pravoslavnica.
Dupa detronarea, exilarea lui Cuza, unirea cu Roma este inlocuita de francmasonii liberali cu limba, cultura franceza si dinastia germana. In ciuda tuturor, Cuza e un erou. Anturajul sau, in afara de M. Kogalniceanu l
-a tradat. Ziarul rus Le Nord, 22 febr. 1864, remarca: "Cuza aspira nu mai putin decit la coroana regala a Romaniei, subordonarea ritului grecesc celui roman in Principate, convertirea lui insasi la catolicism, in schimbul sprijinului puterilor catolice pentru urcarea
lui la tron."

In acelasi an boierul Nicolae Rosetti Raznoveanu il denunta la Moscova pe Cuza: "Toti am fost cuprinsi de cea mai dureroasa neliniste vazind staruintele, deja de patru ani, de a smulge tarii noastre credinta, care pina acum a pazit si mangaiat pe parintii nostri; toti am tremurat, vazind ca aparatorii firesti ai credintei noastre, oameni, care stau in fruntea tarii noastre, se unesc deschis cu aceste sfortari care ne imping prin toate mijloacele la schisma si erezie, supunindu-ne jugului papal. In acelasi timp, organele oficiale ale guvernului au inceput, la orice ocazie, sa destepte in noi ura si dispret fata de coregionalii nostri din Rusia si de biserica greaca de la Constantinopol, mama noastra obsteasca. N-a fost destul ca a lipsit de putere pe calugarii greci, trebuia sa-i si goneasca. Cu toate acestea generatia de acum a ramas legata in adincul inimii sale de vechia lor credinta ortodoxa, astfel ca ravna guvernului nu a putut culege multe jertfe... Dar viitoarea generatie va fi mai accesibila pentru iubirea papala. Pentru aceasta au inceput sa scoata din seminariile nationale limba parintilor greci si sa o inlocuiasca cu studierea limbilor franceza si latina, au introdus profesori greci-uniti. In fruntea Universitatii din Iasi au pus pe un unit. In scolile de fete au adus surori de carietate catolice... In orasele de judet, ca in Botosani, se vede ca sunt destul de multi simpli preoti catolici de parohie, au instituit episcopate catolice. A pregatit introducerea calendarului greco-unit! In sfirsit, ca sa se dea ultima lovitura, s-a infiintat seminarul catolic din Iasi ca sa inunde satele noastre cu propagandisti romano-catolici si sa le predea ca jertfa prozelitismul bisericii papale. Guvernul nostru nu pierde nici-o imprejurare ca sa arate o vadita bunavointa fata de episcopul catolic si propagandei lui, pe cand in locurile cele mai inalte se discuta public despre superstitiile credintei ortodoxe! Pe langa aceasta trebuie sa Va spun, ca guvernul nostru, numai pentru a termina despoticele sale planuri, trebuie sa se incredinteze de ajutorul - fireste nu fara folos personal - politicei straine, trebuie sa-i dea - zic - o asigurare: aceasta asigurare este darimarea religiei noastre nationale si inlocuirea ei cu religia catolica. Nu am nevoie sa arat aci legatura launtrica, care uneste propaganda catolica din tara noastra cu propaganda pe care o savirseste in aceeasi vreme clerul polon, insufletit de aceeasi politica in tinuturile apusene al imperiului (rus). Astfel a trebuit sa se termine marele plan, care nu a avut alt scop afara de a ataca imperiul rus ortodox in acelasi timp din doua parti opuse, creindu-i la Vistula si pe Dunare dusmani de credinta si de politica. Augustul imparat, care conduce in prezent soarta imperiului, numai sa voiasca, si va stropsi cu o singura lovitura revolutia si erezia".

"Eu nu vorbesc despre marile interese politice, care trebuie sa impiedice Rusia in lupta contra distrugerii ortodoxiei la Dunare; numele ei atunci va fi urat, influenta ei va fi pierduta, influenta dusmana insa va fi stapana linga portile ei. Eu chem ganduri nelumesti. Eu ma adresez ortodoxiei tuturor fratilor nostri din Rusia".

"Ceea ce ati facut pentru tinuturile apusene ale imperiului, unde ca si la noi, credinta nationala a fost o tinta pentru fanatica propaganda a partidului polon, faceti acelasi lucru si pentru noi." (Stefan Berechet, Un nou document privitor la reformele bisericesti ale lui Al. I. Cuza, in Biserica Ortodoxa Romana, 1925).

Aici sunt sintetizate prejudecatile ortodoxe legate de Roma, dupa Unirea din 1859 si Revolutia din 1989: (re)orientarea moldo-valahilor de la Tarul rus si Patriarhul grec spre Europa (azi UE), spre Roma e tradare; prezenta occidentala pe Vistula si Dunare la poloneji si romani (extinderea NATO), este si din punct de vedere religios inacceptabila pentru ortodocsi; prezenta catolicilor si unitilor cu Roma din Ardeal in invatamant, institutiile de carietate este numai un cal troian al prozelitismului occidental; chiar si cultura laica franceza, limba franceza si latina sunt la fel de subversive etc.

Acest codex pravoslavnic era propagat in Romania postrevolutionara sub lozinca - " Nu ne vindem tara!"

La Revolutia din 1989, Ion Iliescu, fidel celei de a "treia Roma" i Moscova, ia puterea dupa lichidarea lui Nicolae si Elena Ceausescu, adepti ai celei de a "patra Roma" i Bucuresti. De atunci toata suflarea romaneasca e pentru Europa i UE si depasirea statutului de sclavi de pe plantatia de la periferia occidentului.

Asa a reaparut spinoasa dilema politico-religioasa din vremea lui Cuza Voda: pentru integrarea romano-ortodocsilor in vest, in lumea catolicilor si protestantilor, e necesar un limbaj comun, de dialogul si Unirea cu Roma. In acest scop Iliescu a fost de mai multe ori la Roma, si cind Emil Constantinescu, un subaltern de-al lui pe linie de PCR, era presedinte, Ioan Paul II a vizitat Romania si a redeschis, unicului neam ortodox de origine latina, portile UE. Au venit apoi si conducatori laici. Romanie e azi in UE.

Si Preafericitul Patriarh Teoctist a fost de mai multe ori la Roma, s-a imbratisat in vazul multimii cu Ioan Paul II si au vorbit de Unire atat la Bucuresti cat si in Piata Sf. Petru. Bineinteles ca Iliescu nu e Cuza, cum nu e nici Emil Constantinescu, care-l imita in mod penibil. Lipseste si azi un M. Kogalniceanu si o generatie pe masura.

In Razboiul Rece rusii au lichidat tot ce facilita romanilor orientarea spre vest. Doua mii de biserici unite cu Roma au fost trecute la ortodoxia pravoslavnica a Moscovei de Armata Rosie. Mii de preoti si zeci de mii de intelectuali prooccidentali au fost exterminati si exilati. Au fost interzise mii de publicatii, autori. A urmat indobitocirea comunista, cu larg caracter de masa: "In scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati profesorii de valoare care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de oameni numiti de noi, avind un nivel de pregatire slab... la facultati sa ajunga cu prioritate sau in mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesati sa se perfectioneze la nivel inalt, ci doar sa obtina o diploma." (KGB. Istoria secreta a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov. Bucuresti 1994).

In acest context nu-i de mirare ca Ion Iliescu pe de o parte a linistit norodul drept credincios cu duhul soborniciei si pe de alta s-a confruntat si cu vrajmasi cunoscuti deja sub Cuza. Rusii, grecii, maghiarii si sirbii nu sunt pentru emanciparea moldo-valahilor si Unirea lor cu Roma. Nici greco-catolicii, unitii cu Roma, dupa o generatie in catacombe, n-au ajuns la cadenta impusa de clarviziunea si dinamismul Romei.

Romani care mai pledeaza pe fata pentru obedienta rusa si greaca sunt putini, totusi exista urmasi ai boierului Raznoveanu, ai KGB-ului. Ei se inchina in continuare la Moscova i Constantinopol si vad in occident tot raul, vrajmasie si prozelitism. In lipsa alternativei occidentale autentice, reapar paleativele trecutului. Astfel curentul cultural francez, francmasonii liberali, dinastia cu printul Duda, colonel al Armatei romane, joaca din nou rolul de intermediari intre romanii ortodocsi si occident. Sub Iliescu am avut o situatie similara cu cea sub Cuza, dar exact pe dos. Daca Cuza si Kogalniceanu in taina si fara sprijinul eficient al intermediarilor cu Roma, au fost mari deschizatori de drumuri impotriva tuturora, Iliescu si Teoctist, cu toate ca au avut sprijinul papei Ioan Paul II, al Vestului, inclusiv dorinta majoritatii, nu au fost la inaltimea momentului istoric prilejuit de sfirsitul Razboiului Rece. Din contra. Era Iliescu & Teoctist a fost numai una de tranzitie.

2007 e clar ca "toate drumurile duc la Roma", ca Papa nu-i pentru convertire. Nici macar modelul Unirii cu Roma a greco-catolicilor transilvaneni din 1700 nu e actual, iar extinderea UE i NATO nu e impotriva rusilor, care coopereaza cu occidentalii pe fronturile Asiei. Cultura apuseana nu respinge valorile crestine orientale.
Majoritatea vad ca Romania si Republica Moldova merg intr-o directie gresita. 90% din tineret vor sa fuga in vest. Si daca Cuza, Ceausescu, Iliescu, Constantinescu n-au reusit, dupa Razboiul Crimeii si Razboiul Rece, sa-i scoata pe moldo-valahi de la periferia mizeriei orientale si sa-i integreze in UE, urmasul lor, Basescu are acum o sansa.

Numai Unirea cu Roma, adica realizarea marelui proiect national initiat de Cuza, poate salva tara de situatia de periferie in bataia tuturor vanturilor.

Bineinteles ca o apropiere intre capitanul de cursa lunga Basescu si cel mai mare teolog si folozof al timpurilor noastre, papa Benedictul XVI, nu-i usoara.

Totusi sa ne reamintim de vizita comunistului Ceausescu, a (neo)comunistului Iliescu la Roma si de Constantinescu, un obscur activist PCR de la Facultatea de Geologie, care a avut curajul de a initia venirea papei Ioan Paul II la Bucuresti, 1999 si mai ales de vizita papei Benedict XVI in Turcia, la Patriarhul Bartolomeu I de ziua Sf. Andrei, 2006.

In ciuda riscului de a fi mazilit de monstroasa coalitie dintre liberalii francmasoni si sobornicia greco-pravoslavnica Traian Basescu vrea sa mearga pe urmele lui Cuza, a inaintasilor lui Ceausescu, Iliescu, Constantinescu. Devotamentul sau pentru Cuza merita toata cinstea. Pana acum Basescu, prizonier al Aliantei, a curentului francmason si cultural occidental, n-a reusit sa rupa lanturile coruptiei si duplicitatii moldo-valahe, sa-i scoata pe romani la liman, din eterna mlastina a orientului.

Republica Moldova e inca sub rusi, dar Romania e membra a UE/NATO, ceea ce e din nou un avans de incredere a occidentalilor fata de toti romanii, similar cu cel de dupa primul razboi mondial. Atunci, in Romania Mare, increderea a fost nejustificata. Francmasonii, germanii etc. au subminat unirea cu Roma, dar acum romanii sub Traian Basescu pot din nou decide: Moscova i Istanbul sau Roma?

Cu instinctul sau politic, care l-a avansat in fruntea tarii, Basescu este constient ca programul politic liberalo-francmason, cultural occidental, inclusiv printul Duda sunt praf in ochi. Totul e numai o fatada, care vrea sa ascunda defectele sistemului turco-fanariot, care domneste de cinci secole la Bucuresti si a facut ca si Romania Mare sa se prabuseasca in numai doua decenii. Integrarea in Europa / UE va fi la fel de pasagera, daca se va nesocoti dorinta de unire cu Roma a lui Cuza si urmasilor. Basescu este pe drumul cel bun, el articuleaza ce vrea poporul, tineretul roman.

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page