Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CASATORIE

Magdalena BRATESCU




(FRAGMENT
DIN ROMAN)


Eva a primit un buchet de flori in cabina pe care o impartea cu alte trei acrite tinere si zanatece. Acestea si-au dat coate si au pufnit in ras, vorbind tare chiar in prezenta ei, stiind ca nu intelegea bine ebraica, deci isi puteau bate joc de ea fara teama ca le-ar putea raspunde. Avea de rostit in scena doar doua replici. Le visa si noaptea in somn de frica sa nu le uite. Implinea cincizeci de ani si gandi ca fiul sau fratele isi amintisera de aniversarea ei. Zilele bune cand aducea acasa florile primite dupa spectacol cu taxiul erau de domeniul trecutului. Spre surpriza ei, pe inimioara legata cu panglica aurie de tipla transparenta, scria doar atat: „Cu admiratie, Leo”.

In zadar se straduise Pepita, fosta ei soacra, sa impiedice intalnirea dintre actrita si Leo. Inevitabilul se produsese. Jaime nu concepea sa-si incheie calatoria in Israel fara s-o cunoasca pe vaduva nepotului sau, Max, cea care daduse nastere lui Heni, demn urmas al familiei Diamant. La inaugurarea apartamentului din Holon daruit Pepitei si pentru care platise o buna parte din pret, girand restul sumei cu semnatura lui in contul Bancii Diamant&son din Buenos Aires si lasand ratele in grija lui Heni, Jaime insistase ca Eva sa fie si ea invitata. Actrita fu pe punctul sa lesine cand daduse cu ochii de Leo. Oare destinul ii juca feste? Exista pe lume un barbat care sa semene cu fostul ei sot ca un frate geaman iar acum el se afla in fata ei, venit tocmai de la capatul pamantului? Cu aceeasi ochi cenusii, patrunzatori si in aparenta de gheata, cu acelasi nas in vant, cu acelasi par razlet si parca acelasi timbru al vocii...  Cum era posibil? Pana si modul cum ii sarutase mana, apasandu-si indelung buzele si invartindu-i degetele in podul palmei lui intr-un gest posesiv, care-i rascoli simturile din prima clipa. Se asezase la masa in fata ei si o privise neincetat, ca un adolescent fascinat de o vedeta. Eva nu mai era o vedeta, o stia prea bine. Primea roluri secundare sau facea figuratie. Nu o data fusese chiar pe punctul sa renunte la Teatrul National Habima si sa se intoarca la marea ei dragoste, teatrul idis. I se propusesera de nenumarate ori contracte de cateva luni, cu roluri principale in susanele cu cantece si dansuri, comedioare ieftine, la care ar fi castigat poate, pe acea perioada, ceva mai mult decat salariul ei actual, inca platit de Ministerul Absorbtiei. Totusi rezistase tentatiei.

Mozes o bombarda cu scrisori incurajand-o sa ramana pe baricade, sa invete limba si va redeveni actrita celebra din Bucuresti. “Cand? Cand, Mozes? Anii trec. Bravo lui ca nu s-a dat batut cand l-au scos de la Ministerul Culturii. La ora actuala, in calitatea lui de coordonator principal la Centrul de Documetare asupra Evreilor din Romania se afirmase ca o personalitate de necontestat. Ei, da, la el varsta n-are importanta, dar la mine, fiecare an in plus imi ingusteaza cercul posibilitatilor repertoriale. Cand ma uit in oglinda, imi vine sa-mi iau campii. Unde e Eva aia dupa care intorceau barbatii capul pe strada? Acum ma agreseaza mereu alt bosorog cu insistentele lui. Unul vrea sa-mi dea lectii de ebraica, altul sa ma ma plimbe prin tara cu masina. Pai eu am avut masina, nenicule, nu ma cumperi pe mine cu lantul ala de chei pe care-l sucesti pe deget! Ah, ce greseala am facut!... Gata, ce sa ma mai framant, s-a terminat cu Teatrul Evreiesc, s-a terminat cu cinematografia romaneasca, s-a terminat totul. si acum Leo imi trimite flori, cica ma admira. Pentru ce ma admira? Eu il admir pe el. Ce barbat superb, bogat, puternic, asa cum imi place mie”.

Eva isi potoli bataile iutite ale inimii si se apropie de ochiul din cortina prin care putea privi in sala. Il zari in randul intai, facandu-si vant cu programul. Fugi inapoi in cabina si se mai pudra o data, cu seriozitatea protagonistei ce era in adancul dufletului ei. Talentul ii mustea in fiecare particica de carne, os si sange. Isi indrepta spinarea si cocul greu de pe ceafa, isi prinse tivul fustei lungi cu doua degete in atitudinea ei caracteristica de dansatoare de flamenco si astepta in culise momentul intrarii in scena. Prin prezenta ei acolo, intre ceilalti actori, in ciuda putinelor cuvinte pe care le rosti, scanteie ca un foc de artificii. La sfarsitul spectacolului, inclinandu-se in fata spectatorilor, il cauta din ochi, fericita cum nu-si mai amintea de cand nu mai fusese si-l zari aplaudand, in picioare, cu statura lui impozanta si zambind cu toata gura numai in directia ei. O astepta bineinteles la iesirea artistilor, emotionat, balbaindu-se si amestecand cuvintele romanesti cu cele italiene si spaniole.
- Iti multumesc pentru flori. De unde ai stiut ca e ziua mea? gasi Eva prilejul sa-l puna la curent.
- E ziua ta? tremura glasul lui Leo. La multi ani, frumoasa doamna, trebuie neaparat sa sarbatorim evenimentul. Permite-mi sa te invit la restaurantul unui hotel de pe malul marii si, nemaiasteptand raspunsul ei, facu semn unui taxi. Ce-ti place sa mananci, peste, carne?
- Orice, daca sunt intr-o companie agreabila, ii sustinu Eva privirea si observa cum barbatul se fastacise complet.
- sampanie, comada el ospatarului care se intoarse imediat cu o sticla frapata.
- stii cat de bine semeni cu Max, da? ti s-a mai spus?
- Tu nu semeni deloc cu sotia mea. Esti exact contrariul ei. Esti...esti...bolborosi Leo, dadu pe gat sampania si-si turna imediat un alt pahar. N-am vrut sa-l insotesc pe tata in Israel, mai mult decat atat, nici pe el n-am vrut sa-l las sa vina aici, iar acum, de cand te-am intalnit, te caut si te privesc intr-una, de fiecare data, cred c-ai observat, ca pe o minune. Azi e ziua ta, te rog, nu te supara daca sunt prea... daca-ti fac prea multe complimente... dar nu ma pot opri, intelegi? Iarta-ma, lipsesc cateva clipe! mai adauga el si iesi.

Eva il urmari cu privirea. La fel si celelalte femei din restaurant. “Mama voastra de stricate!” le injura Eva in gand. “ Nu va ajunge ce aveti? Va uitati dupa altii?” Bause pe stomacul gol, fiindca din tinerete nu manca inainte de spectacol si acum isi simtea obrajii imbujorati. Trase decolteul bluzei cativa centimetri mai jos si-si incrucisa picioarele zvelte in asa fel incat sa fie in prim plan. Leo se intoarse tocmai cand li se servea o salata din fructe de mare. Au mancat cu pofta, nestiind nici unul nici celalalt ce baga in gura. Eva radea in trilurile ei studiate, iar el ii urmarea fiecare miscare, cand se stergea cu servetul la gura, cand sorbea din pahar, cand se ruja. Era atata concentrare pe chipul lui de parca ar fi trebuit sa semneze un contract bancar important. La desert, scoase din buzunar o cutiuta si i-a intinse Evei ceremonios.
- L-am cumparat in goana de jos, de la magazinul hotelului si vanzatoarea mi-a promis ca daca nu-i pe masura sau pe gustul tau, il poti schimba. La multi ani!

Eva deschise cu incetinitorul capacul. stia ca va primi un cadou de cand ii spusese ca e ziua ei, astepta numai sa vada in ce moment se va hotari sa i-l ofere. Nu a fost nevoie sa joace rolul femeii surprinse de frumusetea si bogatia darului, era intr-adevar un cadou cum nu mai primise demult, din vremea cand Max o curta. Un inel de platina cu o piatra mare de opal care i se potrivea perfect pe deget.
- De ce mi l-a oferit aici? surase Eva sagalnic.
- Dar unde? intreba Leo confuz.
- In masina, acolo as fi putut sa te sarut ca sa-ti multumesc.
- Voi astepta. si pana una alta, deoarece emotiile mi-au trecut, permite-mi sa te invit la dans. Voi astepta, ii sopti din nou la ureche, pe cand ii strangea trupul in brate in ritmul tangoului argentinian.
- stii cuvintele la cantecul asta?
- Imhi, facu el si incepu sa fredoneze cu un glas baritonal “siempre que te pregunto... quizas, quizas, quizas”.
- Ce frumos canti! exclama Eva privindu-l incantata. Numai surprize placute am cu tine, dar nu-si putu continua fraza caci buzele lui la inceput usoare ca aripile de fluture, iar mai apoi cu pasiunea unui barbat indragostit, se intalnira cu ale ei.
- Eva, spuse Leo si ochii cenusii ii stralucira ca o flacara rece. Ce-ti doresti tu cel mai mult in viata?
- In clipa asta?
- Nu, in general...
- Sa joc pe scena Teatrului Evreiesc.
- stiam. Sa nu crezi ca sunt un barbat care arunca vorbe in vant fara sa gandeasca, crede-ma!
- Te cred, soti visatoare Eva.
- Vino cu mine la Buenos Aires peste doua zile si-ti jur ca vei fi vedeta Teatrului Idis din capitala. si directoarea lui, plusa el.
- Nu e destul, raspunse Eva, atingandu-i picioarele pe sub masa.
- Bineinteles ca nu e destul pentru sotia mea. Nimic nu e prea mult si prea frumos pentru tine, amore mio.

***
----------------------------------------
George Roca prezinta cateva ecouri la romanul:

Magdalenei BRATESCU
„Casa Diamant” (roman)
Editura LIBRA (Contemporaneea)
Bucuresti, 2010
(Premiul ASILR 2011)
----------------------------------

Ana Blandiana, Intalnire literara, Tel Aviv, noembrie 2011

“Casa Diamant” romanul scriitoarei Magdalena Bratescu, este o carte de adevarata proza, un roman captivant pe care cititorul nu-l poate lasa din mana, o fresca puternic colorata, cu personaje complexe si vii, cu o mare capacitate de a recrea viata (...)  Indeosebi Eva Diamant este un personaj absolut memorabil care va ramane in galeria portretelor de femei ale literaturii romane. Fara indoiala, romanul Casa Diamant va avea succesul pe care il merita pe deplin”.

***
Alexandru Mihalcea (jurnalist la Ziarul Timpul) - Despre romanul Casa Diamant

Romanul Casa Diamant este saga unei familii de intelectuali sefarzi din Bucuresti, dar si microcosmosul unei epoci  framantate, in care adevarata natura umana, cu toate inaltarile si vicisitudinile ei iese la iveala, desirand ipocriziile, spargand barierele pasiunilor, ale cenzurii si ale autocenzurii, dezgolind fiinta umana de tot ce are mai bun sau mai abject.

Personajele romanului sunt surprinse intr-un segment al parcursului vietii lor in tara natala, unde societatea romaneasca se simte strivita de vremuri ostile si frustrante, epoca in care regimul comunist-ceausist incepe sa se impuna printr-o tesatura de constrangeri si oprimari demne de cele mai “negre epoci ale istoriei”, dar si mai tarziu, evadand din imensa inchisoare a “epocii de aur” si incercand sa se adapteze in tara Sfanta, acolo unde se crede ca ar curge lapte si miere.

Cartea intermediaza patrunderea cititorului in mediul intelectualitatii privilegiate, surprinzand-o in clocotul pasiunilor puternice de dragoste si ura, prinsa in aventuri care urmeaza drumul meandrelor vietii si invingandu-si destinul potrivnic.
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page