Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Actualitatea lui Mihail Sebastian



de Andrei Marga

 El a facut atunci, pe langa remarca privind inteligenta ce se cheltuie in unele interventii, patru observatii. Prima era aceea ca la noi "lumea oboseste repede", incat ai putine sanse sa convingi cu argumentari cultivate si rationamente prelungite. Trebuie sa o iei cat mai direct, chiar cu riscul de a fi socotit insuficient de estet. A doua: se pretuiesc opiniile taiate cu barda, fara ca opinentul sa-si puna intrebari sau sa se indoiasca de propria asertiune (sta in picioare? nu cumva lucrurile sunt mai complicate? etc.). "Calitatea ideilor bucurestene este de a fi nu numai nervoase, dar si exclusive. Ele nu rabda o trecere pe alt plan decat al lor". Aici nu tine cu nuantari. A treia observatie: recursul iute, de multe ori direct, fara preambul, la acuzare, imprecatie, la "injuratura". Se afirma, fara remuscare, lucruri grave - "grave chiar pentru o societate ca a noastra, in care se injura atat de lesne". Opinentul nici nu mai este interesat de ceea ce se petrece, pentru el important este sa trimita delatiunea, diversiunea, acuzarea oarba sau "injuratura". In sfarsit, a patra observatie: in pofida disgratioaselor lor raporturi, preopinentii au ciudatenia sa se declare, la nevoie, "prieteni". "In cultura, ca si in parlament, oamenii se injura la tribuna si se impaca la bufet. Compromisul este floarea violentei. Avem de aceea o cultura de brutalitati si tranzactii". Nefiind nimic serios, lipsind orice regula, iar convingerile fiind de guma, orice disputa se incheie siropos.

Stam astazi altfel? Dezbaterile, cate sunt, adica prea putine, nu pot fi duse departe, caci ghilotina "falsului concret", cum ar spune Hegel, le reteaza varful. Se discuta bunaoara statul de drept, dar este prea obositor chiar si pentru cei care azi se dau specialisti in domeniu, sa ia in seama ce spun mari ganditori recenti, precum Rawls, Bobbio, Dworkin, Habermas, Böckenförde, despre functionarea si presupozitiile dreptului. Nu este vorba de a umple discutia cu citate, ci de a lua in seama ideile bune, ce raman fecunde pentru a actiona si a trai. Apoi, formularile elegante conving pe prea putini. Nu este vorba de a accepta limbajul lui Heidegger sau Derrida, dar abia cu ajutorul limbajului evoluat patrundem in profunzimea realitatilor. Mai departe, delatiunea, diversiunea, "injuratura" nu sunt in scadere. In fapt, se discuta la subiect prea putin, caci se cauta continuu sansa lovirii celuilalt. In sfarsit, nici acum nu se intelege ca disputa nu trebuie sa se incheie nici cu paruiala, dar nici cu caragialescul "pupat toti Piata Independentii". In cazul optim, cu solutia mai buna.


Nu stam astazi mai bine, in pofida diferentelor de timp si context. Mai degraba, la observatiile lui Mihail Sebastian privind starea deloc salutara a dezbaterii publice, putem adauga altele, critice prin forta realitatii. Dintre acestea, am in vedere aici trei: dificultatea de a stabili cu acuratete faptele, invazia inculturii si recursul copios la sofisme. Sa le caracterizam pe scurt.


La noi, pasul oarecum preliminar al oricarei discutii cu sens, cel al stabilirii faptelor, se dovedeste a fi greu de facut. Se evalueaza persoane, dar nu se poate cita vreo propozitie sau actiune precisa a acestora. Faptele sunt inlocuite cu zvonurile, cu aproximarile, cu impresiile, cu generalitati necontrolabile. Imprecizia este endemica. Se preia zvonul lansat de cineva, care este luat ca fapt si raspandit fara verificare. Zvonistica este mai tare decat informatia curata si, pana la urma, decat realitatea. Sa ne amintim ca cel care a contribuit la fondarea sociologiei, Durkheim, era foarte preocupat de stabilirea faptelor si considera "exterioritatea", adica independenta de subiectivitatea celui care se pronunta, una dintre caracteristicile faptului. Or, la noi se manifesta prea putina exigenta privind faptele, iar, mai nou, nici macar sociologii nu mai insista asupra diferentei dintre fapte si subiectivismele (zvonuri, impresii, trairi pur subiective etc.) fatale ale vietii sociale.
Ramane prea mare suprafata dezbaterii publice in care ignoranta controleaza deciziile. Se exercita, bunaoara, drepturile si libertatile omului, ceea ce este un progres enorm, dar s-a pierdut intelegerea demnitatii umane ca baza a acestora. Ca efect, se stigmatizeaza persoane fara a lua in seama imprejurarea ca fiecare persoana are demnitatea proprie, de care nimeni nu are voie sa dispuna. Se controverseaza asupra statului de drept din pozitii de la inceput rupte de cunostintele actuale. Unii se cred aparatorii statului de drept fetisizand persoane, altii ii contesta justificat pe acestia, dar nu stiu sa-si argumenteze optica. Sau, ca alt exemplu, se folosesc copios clisee, in evaluari de persoane, in interpretari de fapte, in politica externa, in orice, fara cea mai mica indoiala, decum metodica indoiala cartesiana, privind valabilitatea lor.


Violarea regulilor de gramatica a limbii urca, se observa usor, la nivele asa-zise inalte. Si mai raspandita este, insa, incalcarea regulilor de logica, dar la aceasta se reactioneaza putin, caci insusirea logicii este si mai lacunara decat insusirea gramaticii. Am aratat, intr-un inventar recent al sofismelor vietii publice de la noi (vezi Andrei Marga, Schimbarea lumii. Globalizare, cultura, geopolitica, Editura Academiei Romane, 2013), cat de frecvent se comit erori de logica si care sunt acestea. Este destul sa amintesc ca sofisme precum "ad hominem" (de pilda, cutare nu trebuie ascultat, caci nu e de al nostru) sau "non causa, pro causa" (cauza falsa) sau "ad verecundiam" (invocarea autoritatii in materie de adevar sau justete) se folosesc aproape la tot pasul.


Desigur ca in fata acestor observatii - nu se stabilesc cu acuratete faptele, incultura se lateste, logica se incalca - unii vor replica: "sunt aspecte formale, mai important este continutul dezbaterii". Replica la indemana este pe intelesul oricui: faptul ca lumea civilizata da importanta acestor aspecte desconsiderate de unii ca "formale" este proba istorica a importantei lor. Dezordinea discursiva este, in mod evident, sursa sigura de saracie. Nu poti ajunge la bunastare, incalcand asemenea reguli. Iar daca incalcarea lor nu este sanctionata imediat, nu inseamna ca scadenta va lipsi.
In mijlocul controverselor inversunate de la inceputul anilor treizeci, Mihail Sebastian, fortat de circumstante, si-a luat timp de reflectie asupra calitatii dezbaterii din viata publica a vremii.
 
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page