Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Unii romani pleaca "la tara”, altii, din tara!



SE VA SCHIMBA OARE DIRECTIA DE MERS?

Inainte de ’89, pe vremea industrializarii tarii (buna, rea cum o fi fost ea!), orasele – si ele in plin avant – atrageau ca un "magnet” populatia (tanara, mai ales) din mediul rural. Tentatia era mare, intrucat, cei care au trait vremurile de atunci stiu ca, dupa absolvirea unei scoli (indiferent de grad), tanarul ajuns la oras primea imediat un loc de munca, adeseori, un apartament, incat, nu doar cei din prima generatie de tarani (ajunsi oraseni), aveau o buna "baza de plecare” in viata. Sigur, era si partea mai putin buna (placuta) a lucrurilor. Inainte de Revolutie, romanii (in special, orasenii) reuseau cu greu – desi aveau bani – sa-si cumpere unele produse. Bunaoara, in vremea lui Ceausescu – pe care, oricum, multi il regreta acum! – ca sa-ti cumperi o masina Dacia sau un Aro, trebuia sa astepti randul cu anii. Te inscriai pe lista de asteptare dupa ce depuneai cel putin o jumatate din pretul ei si dovada autentificarii la notariat ca nimeni din familie nu mai poseda alta, si apoi asteptai… La fel de grea era situatia cu un lucru mult mai important: procurarea alimentatiei!

Si totusi, mirajul orasului era atunci omniprezent. Acum? Statisticile oficiale din ultimii ani arata ca, in Romania, este predominanta tendinta de mutare de la oras la sat, desi Romania se caracterizeaza deja printr-un grad redus de urbanizare in comparatie cu statele din Europa. Potrivit unui studiu al Institutului de cercetare de piata Gfk Romania – citat de Agerpres – aproximativ 2 la suta dintre orasenii in varsta de peste 15 ani declara ca doresc sa se stabileasca "la tara” in urmatorul an; ca cei care s-au mutat deja de la oras la sat in ultimele12 luni reprezinta si ei 2 la suta din esantionul reprezentativ de 1.100 de persoane cu domiciliul in zone rurale si urbane, chestionate de Gfk Romania. Una dintre explicatiile acestui proces: migrarea de la oras spre sat? In mod paradoxal, inainte de ’89 erau bani, dar lipseau produsele, iar acum sunt produse alimentare berechet (de autoturisme nu mai vorbim!), dar nu prea sunt bani. Evident, cu exceptiile de rigoare. Si "nu prea sunt bani”, intrucat s-au imputinat drastic locurile de munca si au aparut (fenomen inexistent inainte de ’89) somerii. Dupa ’89, politicienii au ignorat in mod constant, nu autoturismele, ci problemele alimentatiei. Potrivit studiilor sociologice si analizelor economice, circa jumatate din bugetul gospodariei medii romanesti se duce pe mancare, avand o pondere de 2-3 ori mai mare decat media europeana. Acum, restrictiile la alimente – care in decembrie 1989 au justificat o buna parte din revolta de atunci – nu mai vin "de sus” (de la conducerea de partid, pentru asa-zisa plata a datoriilor externe, cum era inainte de ’89), ci ele se refera la preturi si venituri. Adica, preturile sunt mari, iar veniturile, mici! Inainte de ’89, Romania (romanii, de fapt) a (au) platit datoriile externe, acum, Romania face datorii externe. Si inca ce datorii! Sefa FMI, Andrea Schaechter, spunea, in aceste zile, ca, din nefericire, criza a lasat mostenire, iar nivelul de indatorare a tarii s-a triplat; ca somajul in randul tinerilor depaseste 20% si acest lucru trebuie tratat cu seriozitate. Avem, asadar, acum… alte constrangeri. Una dintre ele… preturile si costul vietii – pe fundul pierderii slujbelor – au inceput sa creasca alarmant in Romania. Fapt sesizat si de Misiunea Fondului Monetar International aflata la Bucuresti in perioada 21 ianuarie – 5 februarie pentru a debloca acordul cu Romania. Printre altele, ce "uita” politicienii nostri (apropo si de migratia de la oras spre sat)? Ca, in UE, Romania se singularizeaza prin aceea ca are cel mai bun teren agricol si cea mai mica productivitate agricola, in conditiile in care mentinem cea mai mare populatie ocupata cu producerea hranei. Drept pentru care, nu doar din motive propagandistice si electorale, cea mai mare problema a tranzitiei postdecembriste ar trebui sa fie, dupa decenii de nepasare, problema agriculturii si a ruralului. La noi, in Romania, de prea mult timp, prea multi oameni lucreaza prea prost cel mai bun teren agricol din Europa. Ceva-ceva se face in acest sens, insa aceasta ar trebui sa constituie preocuparea nr. 1 a politicienilor nostri. Pana acum, datorita nepasarii cronice a clasei politice, in general, s-a ajuns ca cealalta jumatate a tarii, cea urbana, sa fie nevoita sa plateasca cele mai mari preturi din Europa pentru a se hrani.

I-a pasat cuiva de acest lucru, in ultimii ani? Deloc! Din cele mai vechi timpuri, politicienii romani s-au rugat sa ploua in mai (ca aduce, chipurile, malai!) – acum, sa ninga, si iata ca a nins! – dar niciunuia nu i-a pasat cu adevarat de taranii Romaniei. Credeti, cumva, stimati cititori, ca liderilor partidelor le pasa de cele 3,5 milioane de amarati care produc 80% din mancarea noastra zilnica, acceptand atatea umilinte? Nu! Desi problema ramane, caci cea mai mare problema a tarii noastre, in conjunctura internationala actuala (cand toate preturile cresc), ramane agricultura si ruralul.

Din pacate, cum remarca un analist politic, "asasinarea sinistra a scornicesteanului a marcat debutul metafizic al agoniei postdecembriste. Romania s-a imbolnavit de blazare, ca toti muribunzii, de altfel, si-si trimite in genunchi politicienii, si fruntasii justitiei sa bata temenele la ambasada licuriciului alfa. Romania se comporta aidoma individului neinstare sa decida asupra propriului destin si pare o tara lipsita de capacitatea de exercitiu. Organismele transnationale au pus-o deja sub curatela lor si o batjocoresc cum le vine la mana.” Trist. Poate (si) de aceea, orasenii isi iau… lumea-n cap. Unii pleaca la tara, altii… din tara!

GHEORGHE GIURGIU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page