Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Ileana Alexandra Orlich din Arizona si promovarea culturii românesti în lume



Corespondez de ceva vreme cu Octavian Curpas, un jurnalist roman stabilit in statul Arizona, un critic interesant, activ, o fire vizionara, cu un condei prompt si obiectiv, care stie ce spune si ce scrie. Domnul Octavian Curpas a facut cu putinta sa o cunosc pe doamna Ileana Orlich, un profesor universitar de exceptie, o personalitate complexa si un om de o calitate sufleteasca uluitoare. De la prima convorbire telefonica am ramas extraordinar de impresionata de naturaletea, sinceritatea si caldura vocii acesteia. Pentru ca imi doream foarte mult sa o intalnesc si sa o cunosc personal, in urma dialogurilor de pe internet si ca urmare a straduintelor domnului Ocavian Curpas (caruia ii multumesc!!!), lucrul acesta a devenit posibil spre marea mea bucurie.

Doamna Ileana Orlich mi-a dat intalnire la Restaurantul Studentilor din Tei, de langa Facultatea de Constructii, asa ca abia asteptam ziua in care ne vom cunoaste personal. Am ajuns la ora stabilita la hotelul cu restaurant al „studentilor din tei” si am intrebat un chelner daca doamna Orlich e acolo. Mi-a raspuns afirmativ. Am intrebat:
- O cunoasteti?
- Cum sa nu, toata lumea de aici o cunoaste pentru ca ea vine mereu cu studentii si e deosebit de draguta cu noi, cu toti.
Respectivul chelner mi-a indicat locul unde se afla. Trebuia sa urc la etajul unu, la receptie. Am urcat, si... acolo am recunoscut-o imediat pe doamna Orlich dupa pozele de pe internet... Era intr-o discutie in limba engleza cu doi domni, unul mai tanar si altul matur. Trageam cu urechea, imi era jena sa intervin in discutie. Doamna Orlich statea pe un fotoliu jos, cu spatele la intrare si cu spatele la mine. Asa ca am iesit, asteptand sa termine conversatia. Dar cum aceasta nu se termina, eu trebuia cumva sa o contactez... asa ca am decis sa o sun la telefonul mobil. Imi rasunde. Ii spun ca sunt in spatele ei si asa am reusit sa facem legatura!
Ne-am salutat si am facut cunostinta cu cei prezenti. Am inteles din discutii ca cei doi erau studenti, faceau parte dintr-un grup, care abia sosisera... in Romania. Venind cu trenul, ajunsesera mai devreme dacat ceilalti care preferasera avionul. De fapt restul grupului era asteptat la aeroport de cunoscuta profesoara de limbi straine de la Universitatea „Spiru Haret”, doamna lector univ. dr. Ramona Mihaila... si astfel am inceput discutia.
- Ii asteptam si pe ceilalti studenti care sunt la aeroport. Am grupa mea de studenti cu care vin in Romania, imi spune doamna Orlich.
- Stiu limba romana?
- Da, stiu. O invata cu placere. Asa ca in fiecare an vin cu cate o grupa de studenti straini care vor sa vada Romania, sa se familiarizeze cu limba, cu tara si cultura la ele acasa.
- E splendid. Dar e o munca extraordinara pe care o duceti, e ceva uimitor sa predai limba romana studentilor americani. Si cum o vad ei?
- Le place foarte mult, sunt foarte atrasi dupa ce incep sa inteleaga. Limba romana are ceva deosebit, ceea ce nu au alte limbi.
- Chiar sunt fericita si mandra, zic eu, plina de bucurie.
Doamna Ileana Orlich vorbea cu mine ca si cand ne-am fi cunoscut de cand lumea. Am iesit afara sa asteptam masina cu studenti care trebuia sa soseasca din clipa in clipa. Ei erau asteptati la aeroport inca de dimineata, pentru ca studentii-oaspeti venind din mai multe locatii ajungeau pe aeroportul international Henry Coanda la ore diferite.
Acestia aveau la dispozitie un autocar care trebuia sa ii duca la Cluj-Napoca, deoarece anul acesta scoala de vara era acolo. Asa stabilise doamna Orlich. Totusi, pentru a cunoaste si capitala tarii, studentii aveau sa stea la inceput cateva zile si in Bucuresti. Chiar din ziua urmatoare li se organizase o vizita la Parlamentul Romaniei.
 Asteptam deci sa vina si restul studentilor... Intre timp am discutat tot felul de idei, despre viata, despre literatura, despre Romania, despre ce inseamna sa fii bun, sa fii deschis, sa daruiesti, pentru ca numai asa poti sa cresti. Reusesti sa te inalti numai daca te inconjuri de frumusete si de frumusetea lui Dumnezeu. Multe idei, ganduri, imagini poetice am auzit de la doamna Orlich, o adevarata incantare sa o asculti. Eu am ramas atat de mirata de cat de firesc se poarta. M-am bucurat, am fost vesela; un adevarat ospat intelectual si sufletesc. In timp ce vorbeste cu mine, vorbeste la telefon, intreaba, asteapta, isi face griji pentru studenti, pentru autocarul care nu mai vine... Dar in sfarsit e anuntata ca se apropie si mult-asteptatul autocar... Iesim in strada si o luam spre parcare. Doamna Orlich intampina studentii care sunt de doua zile pe drum, obositi....
In timp ce oaspetii sunt cazati in camerele lor la hotel, ma intalnesc cu doamna Ramona Mihaila, pe care o cunosteam de la posturile de televiziune de la cele doua canale ale ale Universitatii Spiru Haret, TVRM Educational si Cultural. O cunosteam si din presa scrisa si de la alti studenti, dar nu personal. M-am bucurat sa o cunosc acum, sa stam de vorba asa de firesc, de apropiat. E foarte interesant totul, doamna Ramona nu e singura, e insotita de o studenta de a dansei, de la „Spiru”, care vorbea foarte bine limba engleza si care s-a integrat imediat in grup. Astfel au inceput sa se lege prietenii. A doua zi urmau sa viziteze orasul. Ea urma sa fie cea care avea sa ii ghideze, sa le vorbeasca...
Stam la masa, vorbim, explicam, ne veselim, povestim atat de frumos, in timp ce doamna Orlich vorbeste la telefon cu parintii copiilor tocmai in... America, care sunt ingrijorati. Le raspunde la fiecare in parte ca totul e bine, ca au ajuns, ca stau la masa, ca mancarea e foarte buna... Am fost si eu servita cu un fel de mancare foarte ciudat, dar foarte buna la gust. A fost o seara superba si am ramas cu bucuria unei intalniri de neuitat.






In incheierea acestei relatari as vrea sa subliniez ca doamna Ileana Orlich realizeaza atat de multe pentru Romania si pentru promovarea limbii romane. Consider ca trebuie sa fim mandri ca o avem si ca e romanca. Felicitari, distinsa doamna Orlich, sunteti un exemplu pentru noi! Felicitari si doamnei Ramona Mihaila, pentru aceasta colaborare in promovarea limbii romane peste hotare.

Trebuie sa ii multumesc pe aceasta cale si lui Octavian Curpas pentru prietenie, ospitalitate scriitoriceasca, promptitudine si pentru admirabilele cronici facute cartilor mele. Tin sa il felicit pentru aceasta activitate laborioasa si complicata in domeniul scrisului si mai ales pentru aceasta tenacitate si forta de care da dovada in promovarea literaturii romane contemporane peste hotare...
Victorita DUTU – Bucuresti

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page