Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

O carte despre pasiune si daruire



O recenzie de George Bajenaru

Om de stiinta si scriitor, domnul Emil G. Onet a publicat in anul 2013, la editura Echinox din Cluj,  o carte cu un titlu modest  - „Insemnari autobiografice”-, dar cu un continut pe cat de intrigant, pe atat de util educatiei tinerilor de orice conditie sociala, aflati in cautarea unui model in viata. Lectura acestei carti mi-a amintit de inteleptul dicton eminescian, „Pasiunea inalta, pasiunile doboara.”
Este vorba despre experienta de viata a unui fiu de moti, crescut pe plaiurile Muntilor Apuseni, un pastrator de lege si de datini, un roman a carui fiinta a ramas nealterata de vicii, dar al carui unic scop apare a fi fost acela de a rasplati creatia lui Dumnezeu, prin munca si creatie, cu pasiune si daruire. Ceea ce rezulta din marturisirile autorului, e o zbatere continua, cu orice pret, de a valorifica in mod constient si cu masura, zestrea primita prin parintii sai, de la sursa divina.
In copilarie, in anii de scoala elementara si de liceu, la Ocna Mures, Emil nu a fost nici copil precoce, nici adolescent genial. Curiozitatea de a cunoaste, dublata de o silinta perseverenta, l-a propulsat printre scolarii de frunte, fii de muncitori si intelectuali.
Atractia fata de sexul frumos, la varsta adolescentei nu a iesit din limitele nobletei si farmecului specific inocentei. O amintire din tabara de la Tusnad, din anul 1953, este revelatoare: „In ultima seara a fost organizat un bal de „La revedere.” De o bruneta subtirica, cu tenul creol si fata foarte placuta (...), Vera, cum ii spuneam, imi placea, dar nu am indraznit sa fac nici macar o aluzie la sentimentele mele. Am dansat o data, sau de doua ori (...). La sfarsitul serii, cand a sosit clipa despartirii, ne-am scris unul altuia pe cartile primite, cateva randuri. Vera mi-a scris: „Nu ma uita, este numele unei flori. Nu ma uita, este si dorinta mea”(....) Cand am plecat la facultate, am hotarit sa ne scriem. (...) Scrisorile noastre erau calde, ca de adolescenti. In urmatoarea vacanta, am aflat ca se maritase. Dezamagirea mea, era de nedescris. Taica-meu ma vedea suparat si stiind de toata treaba, mi-a zis intr-o zi: „Ma, copile, sa nu fugi nici o data dupa tramvai sau dupa femei, ca tramvai vine altul si femei sunt destule.” Cu toate ca zicerea mi s-a parut  pentru moment prea dura pentru situatia data, nu aveam ce face, decat sa accept ca avea dreptate.”
Insemnari clare, cu imagini etaland aspecte reale din viata de familie si din afara acesteia, din anii de dupa razboi, cand arestarile se tineau lant. Pentru ca avea „moara si ferastrau”, baciul Cornel, uchiul autorului, este arestat la miezul noptii, in timpul unei petreceri de nunta. Peste ani, se va intoarce, ca o umbra, de la Canalul Dunare-Marea Neagra, unde fusese pedepsit cu munca silnica. Un alt taran, Andras bacsi, e batut pana la sange de niste soldati sovietici, beti si in cautare de mai multa bautura. Asemenea amintiri aveau sa-l marcheze pe copilul Emil si sa ramana vii in memoria adultului de mai tarziu....       
In anii de studii si de practica in domenil fascinant al medicinei veterinare, cat si in anii de profesorat la Facultatea de Medicina Veterinara din Cluj, dar si mai departe, in calitate de specialist de inalta calificare, cu doctorat in Boli infectioase la animale, Emil G. Onet se dovedeste in stare de a se reinventa pe sine, adaptandu-se cerintelor propriului destin si ale comunitatii in care traieste.
Prima treapta a reinventarii de sine se cimenteaza la varsta de 23 de ani, cand studentul Onet absolva, ca sef de promotie, Facultatea de Medicina Veterinara din Bucuresti. Este repartizat la un Gostat, in comuna Catalina, din zona Covasna. Infatisarea fizica de adolescent firav, nu inspira increderea directorului, ca ar avea de-a face cu medicul veterinar, asteptat,  pe care si-l inchipuia un om matur si robust la infatisare. Hartia oficiala prezentata de tanarul absolvent, il convinge pe director ca baiatul din fata lui, este, intr-adevar, doctor veterinar. Dar numai atat nu e suficient. Tanarul trebuia sa dovedeasca priceperi si abilitati practice de a rezolva cazuri de imbolnaviri oricat de grave, la pasari si animale din ferme. Cum in ferma avicola si in cea de bovine erau  pasari si animale bolnave, tanarul medic recurge, mai intai, la un test de infectii tuberculoase, la pasari. Constata ca 50% dintre ele, au reactionat pozitiv. Inginerul-sef crede ca „trebuie sa fie o greseala” si alege cu mana lui, spre testare, 10 pasari, care i se par sanatoase. Sub ochii sefului, tanarul medic incepe necropsia. Stupoare: toate cele10 pasari au leziuni evolutive, mai ales in splina si ficat.
Dupa cateva luni, brigadierul de la ferma cu bovine,  anunta ca o juninca gestanta da semne de boala. Tanarul medic o examineaza clinic si apoi il anunta pe inginerul sef, ca in compartrimentele gastrice ale junincai, se afla un corp strain. La intrebarea „Ce este de facut, doctore?”, tanarul doctor ofera doua alternative: ”Ori o trimitem la abator, ori o supunem unei intervetii chirurgicale.” O asemenea operatie, de „mare chirugie”, presupune, insa, o mana experimentata. Pe de alta parte, tanarul medic e ingrijorat, ca nu cunoaste exact gravitatea leziunilor provocate de corpul strain. Inginerul- sef opteaza pentru varianta chirugicala. Tanarul doctor isi sterilizeaza instrumentele, pregateste cele necesare si incepe operatia, „in conditii improvizate, de grajd”, asistat fiind de inginerul-sef si directorul de Gostat, impreuna cu personalul fermei. Asistenta priveste acest spectacol dureros si asteapta deznodamantul. In sfarsit, juninca e operata, medicul scoate din ea o moneda de 25 de bani, ruginita, si un cui de 10 cm., care era indoit si fusese "infipt in tesuturi, cu varful spre cavitatea toracica.” Aceste obiecte trec dela o mana la alta a asistentei. Fericit ca totul s-a sfarsit cu bine, medicul "sutureaza tesuturile.” Directorul si inginerul-sef se arata optimisti. Tanarul absolvent le apare acum intr-o noua imagine. El va creste in ochii lor, pe masura ce misiunile lui se extind si la procesul de selectie si cumparare de animale din sectorul particular, dela taranii inca necolectivizati, proces in urma caruia ferma se va imbogati cu animale de inalt randament.
Cu un an inainte de terminarea stagiaturii, in anul 1962, tanarul medic veterinar, Emil G. Onet, este recrutat cadru universitar, in primul corp didactic de la Facultatea de Medicina Veterinara nou infiintata, in orasul Cluj. De aici inainte, noi usi i se vor deschide si noi posibilitati de a se implini profesional, reinventandu-se de fiecare data pe propria-i temelie, bine consolidata. Mai intai lucreaza ca asistent al Catedrei de boli infectioase, sub indrumarea profesorului Ioan Baies, un  savant in materie. In urma unui concurs de nivel european, i se ofera bursa de studii Alexander von Humboldt. Munca de cercetare din Germania Federala, la Institutul din Brostel si cursurile de la Facultatea de Medicina Veterinara din Giessen, Germania Federala, le va finaliza cu importante lucrari originale, in premiera nationala si europeana, publicate in Franta, Elvetia, Ungaria etc.
Prin munca, pasiune si daruire, eroul acestei carti va urca noi trepte academice, precum cea de sef de lucrari, conferentiar si profesor unversitar, in conditiile dictaturii comuniste, cand curajul de a refuza intruziuni politice in prefete la lucrari de stricta specialitate, ii va pricinui neplaceri. Pentru ca a introdus in tara un medicament foarte necesar in medicina veterinara, fara a fi cerut in prealabil aprobarea Consiliului Nationalal al Cercetarii stiintifice, este investigat si admonestat. O lucrare originala, mult asteptata de specialistii veterinari, nu i se publica fara aprobarea Departamentului de Medicina Veterinara, din Ministerul Agriculturii. Rezultatele muncii de cercetare ii vor aduce doctorului Onet, noi satisfactii. Bursa de cercetare se transforma in Bursa de docenta.
In America, unde a emigrat in cele din urma, doctorul Onet si-a continuat munca de cercetare in specialitate, primind functii de conducere in laboratoare de virusologe si in institute de specialitate.
Evadarea in lumea libera si viata in America, formeaza un capitol aparte al acestor insemnari, amintindu-ne de cartea „In cautarea libertatii”, publicata cu ani in urma. In paginile finale, insemnarile autobiografice sunt  dedicate activitatii comunitare a romanilor din America si impresiilor de calatorie in tara de origine, Romania, de care se simte atras, ca de un magnet apetisant.
Modelul omului implinit treptat pe scara timpului individual ingemanat cu cel comunitar, pentru care se daruieste, transpare cu pregnanta de la un capitol la altul al acestor insemnari. Albumul fotografic dela sfarsitul cartii, ilustreaza fragmente din biografii nescrise.
Candva am recenzat cartile „In cautarea libertatii” si ”Drumul meu”, semnate de acest inzestrat autor. Atunci, ca si acum, am apreciat umanismul, sensibilitatea si receptivitatea sa la valorile umane. Harul de povestitor, da scrierilor sale un stil original, inconfundabil. Cine l-a citit in presa romaneasca din America, nu se poate sa nu fi intuit in Emil G. Onet un om implinit, calcand prin lumea noastra, cu credinta si dragoste de viata, avand chipul marcat de o sfanta seninatate olimpiana.

George Bajenaru, Wakefield, 31 ianuarie 2014

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page