Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

LA REVEDERE MARIOARA !


 

In memoriam Marioara Murarescu

 

In urma cu patru decenii - Doamne, cand au trecut? -, intr-o zi de 1 octombrie, ne-am cunoscut. Era o fata subtire, inalta si mi s-a parut putin timida. „Boboace” de Conservator bucurestean fiind, ne-am asezat in aceeasi banca, ne-am imprietenit, si cinci ani de facultate ne-am tocit coatele impreuna, invatand pe rupte, la concurenta cu colegii promotiei paralele (prima care termina dupa 4 ani de studii). Vreo 300 de absolventi (muzicologi, instrumentisi,  dirijori si cantareti), pe aceeasi lista de repartitie, si... niciun loc in Bucuresti, niciun loc in orase, nicio catedra de profesor de muzica, doar, eventual, de metodist cultural in localitati in care, in unele, casele de cultura erau abia in constructie (cazul pianistei, deja celebre atunci, Delia Pavlovici), iar in altele, de la sat, noroaiele erau pana la glezna si alfabetizarea pana la genunchiul broastei. Sa tot construiesti socialismul multilateral dezvoltat!

 

In ziua in care lista avea sa ne hotarasca destinele, toti absolventii muzicieni - deja „experti” in Geografia Patriei si dotati cu harti - eram coplesiti de nelinisti. Marioara parea calma. S-a uitat la mine si mi-a spus: „Nu te framanta atat! Ne ajuta Dumnezeu!”. I-am facut semn sa vorbeasca mai incet. A vorbi despre Dumnezeu, cu glas tare, pe vremea aceea, mai ales in asemenea context, era o imprudenta. Dar ea era fata de preot si avea o tarie speciala.

 

Si... Dumnezeu a ajutat! In ultima secunda, cand nimeni nu se mai astepta, o repartitie guvernamentala ne-a plasat pe primii 13 (cifra fatidica!) avand medii generale peste 9,50, in Radio si Televiziune. Am ramas colege, asadar, in Radio Bucuresti, initial, cativa ani, apoi ea a plecat in TV, sa-si trudeasca „Tezaurul folcloric”, emisiunea careia s-a dedicat total, cu netarmurita dragoste fata de cantecul autentic si splendidul strai romanesc de pe tot cuprinsul tarii.

 

Desi drumurile ni s-au despartit mai tarziu, si ne vedeam destul de rar, am ramas prietene bune, o viata de om. De Om cu majuscule! De Om bun, curat si drept! De Om cu mare suflet de Roman. De patriot adevarat.

 

Dar pe cei buni Dumnezeu ii iubeste mai mult, si-i cheama la El. Mi-a fost draga si o sa-mi fie dor de ea... La revedere, Marioara! Odihneste-te in pace si lumina!

Dumnezeu sa te aseze de-a dreapta Sa si sa te mantuiasca!

 

Mariana CRISTESCU

Targu Mures-Bucuresti

30 ianuarie 2014

 

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page