Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

POEZII DE IRINA LUCIA MIHALCA


Amprentele noastre
 
 O inima plange in cuvinte,
 o amara constatare sau un dulce avertisment
 ametitor ca si un lucru amanat  de teama riscului
 de a te risipi, din prea multa placere.
 Ai grija de visele tale
 si nu uita de frumusetea noptii!
 
 Pe unde treci iti lasi amprenta,  
 un timp trait impreuna, perle sub valuri,
 un semn, nufarul deschis in palme,
 un talisman ascuns in suflet,
 o hoya alba care-mi vorbeste in locul tau,
 roua de pe flori insirata pe lantul de la gat
 si dulcele emotiei rodiului inflorit.
 O lume de poveste risipita in ochi cu mare daruire!
 Ce mult conteaza sa ramai cu un semn,
 vibratia dispare abia atunci cand se vindeca
 locul marcat de emotie!  
 
 Chiar daca nu esti aici, poti schimba ceva in bine,
 cu siguranta vei purta si un nume,
 ca un copac in anotimp de toamna,  
 multe frunze, multe crengi,  
 fara un nume,
 fara o destinatie, fara cuvinte,
 doar trunchiul ramane bine infipt in pamant.
 Ii dai un nume trunchiului si-astepti iar primavara...
 Chiar daca peste toate vine toamna,
 vantul va scoate la lumina urmele noastre!  
 
 Doar trecerea timpului si noi,
 noi fara varsta, sarutul cerului si-al pamantului...
 Dragostea mea pentru tine nu se va stinge,
 inconjurata de-aceasta stralucitoare lumina.
 Daca intinzi mana ma vei atinge,  
 dupa lumina ta te voi gasi!  
 Rezonezi in mine, in sufletul meu,  
 in pasii mei, in trecut, prezent si viitor!  
 Sunt aici, iti ating sufletul,  
 iti sarut inima inainte de a ma topi toata in tine,
 mii de voaluri se desprind,
 unul cate unul, in timp ce totul se ridica.

 Exista sase rauri care separa
 taramul lui Hades de lumea viilor,
 daca ne trezim, suntem vii,
 daca ne cautam, mereu, suntem vii,
 iar cand ne pierdem tot vii suntem,
 firul care ne leaga este subtire,
 visul care ne uneste este straveziu.
 Exista franturi de vis
 si existam noi, cei care incercam
 sa unim piesele de puzzle,
 exista o singura lacrima si aceea este
 Hinc illae lacrimae...

 Nu stii cat sange, cate lacrimi, cat pustiu
 si cata suferinta insotesc o calatorie.
 Sa urci sau sa cobori dupa ce ai urcat,
 este, oare, aspra enigma a vietii?  



 Arcada iubirii  
 
 Prin aerul bland al serii,  
 un cantec delicat se rasfira in armonie,  
 o bucurie a sufletului,
 o evadare in tunelurile noptii,
 o stare de spirit in cautarea nectarului vietii,
 soapte arse de caldura viselor pierdute.
 Cu mainile atingi fiecare sunet,
 din melodie extragi cheia intelegerii.
 In tacere, inima ta naufragiaza,  
 lumea se termina aici
 atunci cand natura se odihneste.  
 La malul curbat deasupra orizontului albastru,
 duhul tau se linisteste.
 Un falfait de aripi si binecuvantarea alba,
 departe-ai ajuns, acum simti  
 pacea abandonului in ceata sfarsitului.

Cristal stralucitor pentru ca ingerii sa iti deschida calea...


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page