Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

POPAS ÎN TIMP...


                                                                                          
Ne trecem ca si anotimpurile,
Dar noi nu ne repetam ca si ele!
Acum ma uit doar la fotografii,
In care-am pastrat anii mei vii...
                                                       
As vrea sa opresc timpul in loc,
Dar nu uit ca sunt doar un strajer;
Si-s in turnul de veghere-n soroc,
Cantand fericirea-nvelita-n mister!

Prof. Dumitru Buhai  
                                                            
 Cu fiecare zi ce trece imi dau seama ca nu mai pot schimba nimic din ceea ce am intalnit pe calea vietii si ca trebuie sa accept lucrurile asa cum sunt, bucurandu-ma de fiecare clipa ce o am de trait si sa nu uit tinta spre care merg si nici locul unde doresc sa ajung la capatul excursiei mele, inceputa intr-o iarna cu ger si cu zapada ce scartaia sub picioare, in timp ce vantul suiera voiniceste, parca vrand sa-mi spuna ca am sosit intr-o lume necunoscuta, in care voi descoperi viata prescrisa mie de un destin ascuns in cutele sufletului meu...
Caut sa opresc gandurile, dar ele ma napadesc si-mi produc o lume de minuni a mea personala, spirituala, intelectuala si plina de emotii. Impreuna cu gandurile, vin amintirile si grija de veghe pentru zilele ce le voi mai trai... Amintirile sunt agatate de sufletul meu ca inima de plamani, fara de care nu pot trai, caci mi-ar lipsi oxigenul datator de viata si bucurie, nadejde si dor de miscare in lumea asta creata de Dumnezeu, ca si eu sa incap si sa ma fericesc ca sunt parte din ea.
Stau in fata computerului: aceasta minune a acestor vremuri formidabile, si sunt tentat sa retraiesc o viata ce o credeam pecetluita in creierul meu, dar care, acum, revine cu vioiciune si claritate la lumina gandurilor exprimate in cuvintele asternute pe aceste coli de hartie neinsufletite, dar atat de ascultatoare... Patrund in sanctuarul amintirilor cu sufletul deschis pentru lumina si soapta divina... Sunt insotit de ingerul cu aripile albe ce-mi inspira gandul si-mi netezeste cutele sufletului, dandu-mi pacea senina a Cerului si fericirea Misterului, ajutandu-ma sa pun cuvintele in miscare, intr-o aventura spirituala ce-mi da bucuria ritmului si muzica infinitului...

Cuvintele sunt pentru mine
Ca sangele ce curge prin vine,
Ca aripile de pasare-n zbor,
Ca suieratul de vant calator,
Ca razele jucause de soare
Ce ma-ncalzesc si-mi dau alinare,
Cu viata minunata-n plimbare,
Pe glia aceasta cu aer si soare!

Este mult mister in drumul spre Cer, intr-o viata cu ceata, cu soare si lumina, cu noapte si dimineata... Calea-i stopata cu pietre cu colturi ce-mi produc rani nevazute de ochii de tina, dar inteleg ca fara jertfa nu pot sa ajung in Lumina... Si merg inainte spre eternitatea sublima!
Cand am inteles taina linistii eterne, valurile poeziei mi-au inundat inima si as vrea, de as putea, sa-ti ofer o Cale spre Cer, prin vers de mister si tie, cititor, ce cu dor si cu bucurie, vei citi unul cate unul, fiecare vers si rand de proza, ramanand in suflet cu dorinta sfanta de a fi si tu incadrat in corola de minuni a lui Dumnezeu, in care as vrea sa ramai frate al meu!

Poezia mea si proza sunt ca si o aluna
Ce-ti da hrana de-i sti taina s-o desfaci,
Cand descoperi ca de miez dulce e plina,
Si citind-o simti ca sufleteste te reface....

Ca sa am pace in suflet, am uitat lucrurile urate si am pastrat doar lumina frumusetilor intalnite, care sa ma calauzeasca in momentele reci ale calatoriei mele spre Tara de Sus, la fericirea eterna. Ca sa ajung pe inaltimea muntelui bucuriei, stiu ca trebuie sa trec prin marea uitarii. Este nevoie sa uit viata de tina, ca sa intru-n Viata-n Lumina!... Am ajuns la „Beatitudine” si sunt liber ca o pasare-n zbor in viata-mi de-acum, de cosmonaut al Cerului si calator!
M-am nascut, traiesc  si – la timpul predestinat – voi inchide ochii cortului meu de lut si sufletul meu va zbura, ca o racheta divina, la Dumnezeu: la Tatal meu... Am inteles adevarul acesta si am simtit o mare bucurie, cand am vazut astazi, cand era sa plec „pe negandite”, dar am fost salvat prin interventia eroica, de inger pazitor, a sotiei mele, ca vine o zi, cand va fi momentul de neintoarcere, dar m-am umplut de fericire, cand am inteles ca, dincolo de ceea ce vad eu cu ochii, aud cu urechile si inteleg cu facultatile mele intelectuale, exista o forma noua de viata, in care voi intra, dupa adormirea trupului meu, ca voi avea o casa de lumini, pregatita de Fratele meu: Fiul lui Dumnezeu, care S-a dus inaintea mea, ca sa-mi pregateasca un loc, ca acolo, unde este El, sa fiu si eu; si nu numai eu, ci si toti cei ce pazesc Cuvantul Lui, Il iubesc si isi pastreaza credinta in Dumnezeu pana la capat. Cant imnul de bucurie in inima mea si astept cu fericirea in suflet momentul plecarii mele in lumea lui Dumnezeu, unde voi avea parte de fericirea eterna, in viata cea noua, minunata si slavita! Pana atunci, simt bucuria mantuirii ce-mi inunda inima si viata in lumea mieilor lui Dumnezeu, avand credinta ca un far ...
Credinta-i un far de lumina, pe drumul spre Cer,  
Cand vanturile vietii ma-nabusesc cu viscol mare si ger.
Ea ma poarta-n rugaciuni catre Mantuitorul ce mi-a luat
Din crucea prea grea ce-o aveam eu, pe pamant, de purtat.

Chiar de viata, uneori, devine-o povara greu de suportat,
Credinta mi-e ancora ce-mi tine vasul vietii mele naufragiat.
De aceea, chiar si in dureri, faclia credintei imi da bucuria,
Caci stiu ca Dumnezeu imi va deschide Raiul cu Vesnicia!

Imi inchipui ca merg de-a lungul unui rau lung, lung... Galopez pe un cal frumos, in timp ce intunericul se mareste, lumina scade, iar sufletul meu nazuieste spre alte meleaguri mai pure, mai calde, mai bune, unde-i Lumina eterna si frumuseti de nedescris, unde nu-i boala si nici durere, nu e suspin si nici plans, ci doar bucurie, armonie, sfintenie si fericire!....
Intinderea fara sfarsit ce-mi sta inainte imi da viziunea galopului, pe cand sufletul meu se umple de o poezie suava, cu un vers ce urca notele curcubeului si muzica eternului Paradis, spre care ma indeamna fiecare gand ce-l port in fiinta mea... Si visez..., sper... si ma indrept spre soare, cu credinta si rabdare... In jurul meu, oamenii alearga spre tinte necunoscute, dar care duc spre abisul fara fund al nefiintei. Ma cuprinde un dor dupa ancora salvatoare a visului meu si a acestor oameni, pe care-i doresc mantuiti si fericiti pentru vesnicie cu bucuria salvarii in sufletele lor !...
Din portita argintie a versului aspru, ma trezesc ca imbin cuvintele si-mi transmit mie si celor ce-mi citesc gandurile sau ma asculta chemarea spre deavarsirea fiintei impure: a noastra, a tuturor, si alergarea spre salvarea ce ni se ofera, ca un ecou al suferintelor Celui care a zis: „Vniti la Mine, voi toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna sufletelor voastre!”
Am gustat si eu din aceasta odihna divina!... Si un gand ma indeamna sa chem. Si pe altii sa vina sa bea din Izvorul cu apa cristalina a Vietii, care da bucurie si mantuire, pace si fericire, vis crestinesc si o viata „nascuta din nou”, prin credinta in Cel minunat, Mantuitorul, Luceafarul de dimineata...
Ce minunat este sa ai o zi „a nasterii din nou”! Aceasta zi este verde ca iarba ce tasneste la viata. Este ziua cand bucuria mantuirii a intrat in inima mea... Totul este neobisnuit de stralucitor si frumos; si simti ca rasari la viata, ca brazii din Carpatii romanesti si ca o pasare ce se inalta spre cer...
Eu n-as putea sa patez plinatatea dragostei sfinte si a bucuriei mantuirii cu egoism, lacrimi si durere, pentru ca imi amintesc ziua cand am simtit fiorul dragostei sfinte, care m-a umplut si mi-a dat increderea pe care n-o aveam... Am fost fericit, caci am avut si-L am cu mine mereu pe Dumnezeu!
Cand ma gandesc la Ziua nasterii mele din nou, ma cuprinde fericirea, caci este cea mai frumoasa clipa din viata mea!... Si traiesc de dragul acelei zile minunate, pe cand aveam 14 ani! O, cat as dori sa-mi traiesc fiecare minut din viata, ca in acea zi de anul nou, cand am primit sfantul cadou!...
Cand L-am intalnit pe Mantuitorul, am privit la fata Lui si am vazut o noapte in care luminile vesniciei ard in infinitul spatiului nepatruns, un vis inaripat spre o implinire. Apoi, o lumina mi-a patruns in suflet si am simtit ca am ghanduri noi, iar cuvintele si-au capatat coloratura alba a cantecului ingerilor ce mi-au inundat fiinta; si am simtit deodata ca-I iubesc pe toti oamenii si le dopresc fericirea mea!... Cand dragostea isi face aparitia, este nevoie de mister, caci prin ea patrundem in tainele vesniciei lui Dumnezeu, in care si sufletul meu se simte fericit si in siguranta!
Ma cuprinde emotia sfanta, caci nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand imi aduc aminte de ziua nasterii mele din nou, in primavara timpurie a vietii mele, intotdeauna sunt inundat de sentimente de dor dupa Vesnicia plina de linistea eterna si pacea fara sfarsit... Asa as vrea sa zbor in Tara in care este fericire si bucurie, unde nu mai este lacrima si nici durere.... Pana atunci, uneori, nu inteleg de ce, in viata, ti se pare ca totul se naruie si ca raul parca invinge binele peste tot, adevarul plange in sufletele ce sunt in asteptarea dreptatii divine... De ce sufera nevinovatul, de ce sunt pe lume orfani si de ce ceata iti acopera fericirea deplina?...
Stau in linistea noptii su capul plecat pe o Carte rara si sfanta. Meditez, visez, sper si ma incred in Dumnezeu, ca un copil in tatal sau...
Un gand se infiripa si creste... „De ce asa?”... deodata, un alt gand imi lumineaza sufletul! Ma ridic si-mi pare ca totul, in jurul meu, este altfel de cum a fost: mai alb, mai frumos! De ce asa?... Am inteles gandul tainic:

Tu esti in Scoala lui Isus...   
Si tot ce spui, prin grai sau scris,
Sa-nalte inimi mereu tot mai sus,
Spre Locul sfant din Paradis!...

Tot omul se naste pe lume,
Lipsit de putere, sarman.
Cu dor e atras spre o culme,
Dar singur, el se zbate in van.

Cristos este culmea dorita,
De sufletul tau si de-al meu.
El Insusi ne poarta spre tinta;
Si nici un urcus cu El nu-i prea greu!

Este o dimineata plina de farmec, din aceasta vara, cu iarba, florile si pomii pictati intr-un curcubeu de culori ce-mi mangaie ochii si sufletul, simtind acea bucurie tainica ce ma leaga de corola de minuni a lumii creata de Dumnezeu. Sunt in gradina mea si simt o fericire in suflet ce ma face sa-mi aduc aminte de gradina copilariei mele si de atatea alte frumuseti... si gandul ma ajuta sa retraiesc clipe de Rai, pe cand soarele rasare...
Las sa lucreze mai cu harnicie masina mea electro-chimica: creierul meu, pentru a crea, cu energiile lui imense, gandurile care-mi aduc atata bucurie in suflet, in aceasta dimineata binecuvantata de Dumnezeu! Imi las creierul sa lucreze si-l pun sa trudeasca, pentru a fi antrenat, ca sa-mi pastreze si amintirile in memorie pana la sfarsitul vietii... Gandul acesta m-a facut sa-mi caut in compartimentele creierului meu crampeie de viata care mi-au calit credinta si vointa de a ramane active pana la capatul de drum...
Simt ca la rasaritul acesta de soare, creierul meu, la adapostul cutiei craniene, lucreaza cu o mai mare intensitate, caci la o clipire de secunda, ma trezescc purtat de gand la distante uluitoare si redevin un cautator de fericire si zambesc soarelui si chem tineretea, calcand, in imaginatia mea matinala, meleaguri din partea de infinit lasata pe o traiectorie din felia de viata servita candva,  demult... Zambesc, daca nu pot rade ca atunci: in verdea tinerete...
Imi dau seama ca fiecare gand al meu poate fi o particica din infinit si o legare cu necunosccutul sau o relegare cu o realitate traita. Gandul este ca o picatura de apa intr-un ocean si ca o boaba de roua pe iarba uscata. Este ca un bob de nisip pe malul Marii Negre sau ca o frunza din padurile din Carpatii nostri strabuni. Gandul meu este o lacrima prelingandu-se pe obraz, cand imi apare, de dincolo de tarmul vesniciei, maicuta scumpa, pe care o visez in zilele cu ceata si dor... Gandul este o scanteie dintr-un foc izbucnit intr-un sat poate uitat, sau este un maracine ce, fara rusine, apare-n gradina gatita cu iarba stropita de roua si verde in bucurie. Gandul este o litera de slova si o rima intr-o poezie; e un tunel intr-un sir de munti din lantul carpatin si un firicel din perii argintii ce mi-au aparut pe la tample; e fulgul de nea dintr-o avalansa din muntii Bucegi sau o raza jucausa de soare ivita-ntre nori. Este o caramida arsa dintr-o casa sau o felie de paine sfintita pe masa... Gandul e o speranta si-o incurajare, pusa intr-un sir de cuvinte, ascunse-n colivie, ca sa nu zboare, cand ai privit prea atent pe fereastra, pe care patrunde lumina... Gandul este o farama de viata: o amintire in ceata...
Gandul este o idee pe care o gazduiesc ca pe un prieten. Si ma bucur sa am cu mine gandul, caci stiu ca mintea mea este activa, visand si sperand la culcare, la desteptare, cand lucrez sau cand ma odihnesc, primavara, vara, toamna si iarna... Gandul e un atom cu viata si o raza de soare in ceata...
In natura aceasta imbracata in haina de toate culorile, pe care Dumnezeu a asezat frumuseti intr-o ordine cereasca, mi se lumineaza mintea si mi se bucura sufletul de cadoul acesta parfumat si bogat, facut de Dumnezeu noua, ca sa ne bucuram de frumuseti cu ochii si cu gandul vesniciei Adevarului...

O viata-ntreaga am crezut in Adevar,
Cum stelele cred in soarele stralucitor,
Cum ziua revine in culcusul ei de seara
"i iarna dispare, topita de primavara!

Gandul este un pas de argint prin al vietii-ncalcit  labirint. Gandurile adunate laolalta vor aparea ca „Pasi spre fericirea” din viata mea de acum si pentru viata cealalta, cu Dumnezeu, unde doreste s-ajunga sufletuil meu! Si cred ca doreste s-ajunga, cititorule, si sufletul tau!

 E-mail: ProfBuhaiD@aol.com

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page