Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

„Breaking News” pe Întelesul Tuturor


„Cineva care nu intelege despre ce este vorba, prezinta altuia care nu stie, ceva ce nu exista.” (Citat din „Mic Tratat de PsedoInformare”, opera cu autor necunoscut, dar mereu de actualitate)


Cineva care nu intelege despre ce este vorba ...

Reporterul se afla la fata locului. Nu intelegea exact despre ce era vorba, dar evenimentul trebuia sa fie surprins in direct. Daca rata momentul, atunci nu se stia cand avea sa se ofere o noua ocazie pentru o transmisie „de ultima ora”. Cei aflati la fata locului nu stiau exact ce se intamplase, dar fiecare isi dadea cu parerea dupa cum i se parea sau dupa cum auzise de la altii.
Un scurt „Vox Populi” si in cateva minute casetele s-au umplut de imagini si dialoguri de la fata locului. Cateva imagini „cover” pentru mixajul video ce obligatoriu insotea in caseta din stanga relatarile de la fata locului si deja treaba era facuta pe jumatate. Dar obligatoriu, mai era necesar un interviu cu cineva care sa para a fi in tema cu situatia ce se derula cu repeziciune chiar in acele momente.
Mai lipseau doar cativa membri ai familiei victimelor presupuse. „Macar niste rude sau niste prieteni ar fi fost minunat sa gasesc,” isi sopti pentru sine reporterul. Prin urmare, il trase mai departe pe operator prin multime. Nimeni nu intelegea ce se intampla, tocmai de aceea imaginile trebuiau transmise asa cum erau, mai precis „calde” si neretusate, astfel incat cei din studioul de emisie sa le poata mixa adecvat pentru obtinerea efectului maxim.

... prezinta altuia care nu stie ...

Intre timp marcajul de „Breaking News” aparuse in partea de sus a imaginii difuzate oferind cateva informatii preliminare despre ce anume se intamplase. Erau inaintea altor canale de televiziune, iar audienta devenise interesata sa afle detaliile. Deja se stransesera suficiente materiale pentru o prima prezentare. Imediat, reporterul aparu pe ecran fiind intrebat in direct asupra a ceea ce a putut sa afle.
Barometrul de audienta indica o crestere a interesului din partea telespectatorilor. Toti urmareau cu interes primele informatii de la fata locului. Nimeni nu intelegea exact despre ce era vorba, dar imaginile tineau loc de cuvinte. Amestecate ca intr-un joc de carti, secventele video se derulau obsesiv prezentand amestecat protagonisti, victime, prieteni, rude sau diferite alte persoane surprinse fugar de camera. Din cand in cand, secventele „cadru” ofereau ceva informatii despre context: o strada pustie terminata brusc cu o casa darapanata, ceva noroi mai incolo sau imaginea unui drum plin de gropi. O realitate in alb si negru era surprinsa pe videocasetele color. Intre timp incepuse sa ploua, acest lucru conferind un aer dramatic la toata actiunea.
Din casele lor, telespectatorii urmareau cu sufletul la gura acele imagini si ascultau fragmente de interviu intrerupte la intervale scurte de vocea reporterului in dialog cu prezentatorul din platoul de emisie. Nimeni nu intelegea exact despre ce era vorba, dar promisiunea detaliilor suplimentare care aveau sa vina in urmatoarele ore ii tinea captivi in fata micilor sau marilor ecrane in asteptarea deznodamantului. Intrucat acesta intarzia sa apara, alte emisiuni urmau sa fie difuzate, in timp ce marcajul de „Breaking News” trebuia sa staruie continuu in partea de sus a ecranului atragand involuntar atentia telespectatorului.

... ceva ce nu exista.

In final, reporterul isi finaliza activitatea de colectare a stirilor. Deja oamenii se dispersau de la fata locului. In urma ramanea o multime de gunoaie, resturi menajere si hartii aruncate de catre participanti. Protagonistii au fost preluati de catre cei in drept si toti se retrageau spre casa. Era si timpul, fiindca ploaia reusise sa ude pana la piele chiar si pe cei mai indarjiti sa ramana in frigul de afara pentru a putea oferi detalii despre ceea ce credeau ca se intamplase.
In cateva minute locul deveni pustiu, asa cum fusese si inainte de venirea carului de reportaj. Cablurile erau stranse cu grija. Echipamentele urcate in masina. Motorul era cald si se putea pleca mai departe. Chiar acum se primise un apel despre un alt eveniment petrecut doar la cativa kilometri de mers pe sosea. Drumul isi dezvelea cu nonsalanta gropile in timp ce vantul sufla cu putere. Scena se goli de actori si spectatori, iar in urma doar cateva franturi de panglici de demarcare mai marturiseau despre ce se intamplase.
Chiar daca nu se oferisera toate detaliile de rigoare, audienta nu avea sa fie dezamagita, fiindca un nou eveniment avea sa fie difuzat in curand. „Breaking News” avea sa ramana, doar titlul si informatiile aveau sa fie schimbate. Audienta era oricum in asteptare; barometrul privind ratingul indica o noua crestere, iar exclusivitatea era asigurata prin rapiditatea preluarii de la fata locului.
Deja masina ce purta carul de reportaj rula cu viteza spre o noua destinatie. Reporterul nu avea habar despre ce va vorbi, dar oricum urma sa se informeze la fata locului, iar telespectatorii nu aveau sa fie in nici un fel dezamagiti. Noi imagini, noi interviuri si multe alte secvente video aveau sa le capteze atentia satisfacandu-le setea, foamea sau nevoia de ceva nou si senzational.
Intre timp inchid televizorul si incerc sa ma relaxez privind pe fereastra larg deschisa. „Breaking News” imi tot staruie in fata ochilor chiar daca ii inchid de mai multe ori clipind cu putere. Nu stiu de ce, un caine vagabond ce se plimba prin cadru mi-a atras atentia. Am uitat restul detaliilor, dar parca ii disting silueta scheletica cum se strecura timid cautand ceva cu care sa isi potoleasca foamea printre resturile menajere aruncate de participantii la eveniment. Din pacate, nu gasea nimic - acest lucru il aflam in urmatoarea secventa - fiindca nu erau decat hartii si pungi de plastic aruncate ici si colo, dar nimic consistent: vreun os, vreo bucata de carne sau vreun rest alimentar. Insa in ultimul cadru pe care mi-l aminteam, il vedeam cum pleca abatut mai departe, cu coada intre picioare, in cautare de ceva care sa ii tina de foame in noaptea cruda si geroasa ce se lasa incet, dar sigur, peste orase, campuri si oameni.

Octavian Lupu
Bucuresti
12.01.2012


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page