Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

„FUR DIE KRIEGSMARINE” - O FI AMINTIREA MEA SAU ORIGINEA LUI?

Corneliu LEU



    Adolescenti de port constantean chiulind de la scoala pe digurile ce margineau bazinele cu dane de acostare, faceam rost din cand in cand de cate-o cutie cu biscuiti uscati, marinaresti, pe ambalajul  negricios al carora era pusa stampila exclusivista „Fur die Kriegsmarine”. Tot asa cum, marginita de liniile rectangular intinse de la aripile vulturului german, ea statea pe afisele care interziceau (verboten) intrarea in anumite zone sau trecerea peste anumite bariere, stampila etichetele ce numerotau lazile cu munitii, pavoaza vedetele rapide, sau sigila vagoanele cu alimente; intr-un cuvant: AMPRENTA!... Amprenta sacii de faina, pungile de ersatz, ambalajele medicamentelor „Farbenindustrie”, cearceafurile si izmenele pe care le vindeau pe sest militarii germani; sau, chiar si calupurile de ciocolata ce ne lasau gura apa. Fur die Kriegsmarine era, de fapt, amprenta generala pusa de ocupatia nemteasca a portului; dar pentru noi, la varsta noastra, era amprenta deliciului rezervat rasei superioare in pachetele de biscuiti sau de ciocolata a caror ratie era facuta pentru bucuria lor personala, noi intrecandu-ne-n cules cand cadea vreo firimitura.
Dupa razboi, cand portul s-a inveselit cu pavoazele vioaie ale armatelor invingatoare, amprentarea cu Fur die Kriegsmarine ne-a mai descoperit, postum wermachtului, inca un deliciu rezervat rasei lor, din care ne era dat si noua sa ne-nfruptam. Pentru ca celebrul Domn Braia - care tinea pe strada Costache Negri o elaganta casa de rendez-vous ce avea chiar telefon pentru programarea la etaje, dar si chichinete la demisol pentru parliti ca noi - ne oferea pret redus la acele protejate ale sale care se cam uzasera in timpul razboiului si fusesera inlocuite cu prospatura pentru marinarii armatelor aliate ce frecventau saloanele de la mezanin si etaj. Acolo, in subsolurile si demisolurile de pe strazile Mircea si Costache Negri, a aspirat generatia noastra catre niste locuri mai intime ale anatomiei feminine, remarcand, pe langa parul pubian, amprentarea cu tusul de nesters al aceluias Fur die Kriegsmarine. Cel pe care, cand eram mai mici si la trup curati, il cautam tanjind doar la deliciile ciocolatei si biscuitilor. Mai apoi insa, crescand pana la varsta de amor tarifat, plateam holbadu-ne si noi ca baietii la acele intimitati. Iar bietele nerusinate carora, pozitia profesionala, tocmai acest amanunt li-l dezgolea mai mult, injurau amintirea de care nu se mai puteau spala, lasata de fostii lor clienti, simtind nevoia sa se explice: Unele explicau ca dangaua amprentata era un certificat de sanatate pentru buna utilizare a obiectului muncii, in vreme ce altele, mai pornite, pretindeau ca exista o conotatie de politica nazista a rasei, fiindca, daca de la o asemenea amprentare ar fi aparut un urmas, wermachtul s-ar fi sesizat imediat si l-ar fi luat in trupa de copii binecuvantati cu semnul rasei superioare. Ba, in contextul luptei antifasciste a popoarelor dupa exemplul maretei Uniuni Sovietice, ele chiar insistau cu o asemenea explicatie, povestind ce i se intamplase „unei colege” nesupuse; fiindca moasele primisera ordine speciale in acest sens.
Iata ca, fara sa caut in mod special vreun inteles actual, imi amintesc toata tarasenia cu istorica placere de amprentare specifica acestor confrati ai nostri din Uniunea Europeana, tocmai acum cand, un important lider al ei ne vorbeste senin, duios si, bineinteles, cat se poate de european democratic, despre metoda ca atare ce vrea neaparat sa o vada aplicata: Domnul Elmar Brok, care este un tip spalatel, cu expresie concupiscenta in mustata blonzie amintind de Profesorul Unrat al lui Heinrich Mann, Presedinte al Comitetului pentru Afaceri Externe din Parlamentul European si membru de vaza al partidului condus de Doamna Merkel.
Nu bag mana-n foc daca o fi si la el doar o amintire placuta, ca la mine cu biscuitii, ciocolata si... celelalte. Sau barbatia lui beneficiind de vreun reflex erectil pavlovist cand vede amprentari. Sau, cine stie: de o problema originara; de o structurare in ADN; de vreo genealogie care, in electoralul germanism al Domniei Sale, porneste tocmai de la vreo asemenea amprentare descoperita de moasa in locurile intime ale vreuneia dintre antecesoarele care-i gireaza filiatia.  
    Heil, unsere „Fur die kriegsmarine”!

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page