Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Despre integritate



de Andrei Marga, 12 ianuarie 2014

 
Intr-o societate moderna sistemul de drept trebuie sa fie cat se poate de autonomizat (sa-si elaboreze, altfel spus, deciziile fara influenta din afara, adica sa fie „autopoetic", cum se spune in noua teorie a sistemelor). Este limpede ca si in cazul „dreptatii" se poate spune ceva analog cu ceea ce s-a spus in cazul „adevarului": conteaza dreptatea pe care o decid magistratii in instante, dar impreuna cu calea pe care s-a ajuns la ea.
Astazi se face tot mai mult distinctie intre „a fi membru al unui grup profesional" si „a te comporta ca profesionist". Aceasta distinctie cel mai important pedagog al acestor ani (Howard Gardner, Five Minds for the Future, Harvard Bussiness Press, 2008, p.129) a rafinat-o si a consacrat-o din nou. Distinctia este valabila in orice profesie. Cati dintre membrii unui grup profesional se comporta ca profesionisti si cati fac altceva? Fiecare dintre noi are un raspuns pe baza propriei experiente cu membrii unui grup profesional sau altul. In orice caz, o seama de profesii - profesor, prelat, magistrat, jurnalist, de pilda - pretind, pentru a putea fi exercitate conform sensului lor, ceva mai mult decit alte profesii. Ele pretind, pe langa cultura solida, experienta de viata complexa si devotiune continua fata de adevar, ceva in plus. In cazul juristilor, de pilda, in unele sisteme judiciare s-a lucrat explicit la modelari pentru a stabili cum ar fi de asteptat sa actioneze acestia. Bunaoara, in unele tari (vezi Joachim Lege, Was Juristen wirklich tun. Jurisprundential Realism, in Winfried Brugger..., Hrsg., Rechtphilosophie im 21. Jahrhundert, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2008, pp.207-232) se expliciteaza conditiile de natura cognitiva, logica si deontologica ale exercitarii profesiei de jurist, iar institutiile abilitate elaboreaza coduri de conduita pentru profesionistii.
La noi, deunazi, un avocat ilustru se consola prea usor cu afirmatia ca este diferenta intre „adevarul judiciar", pe care il stabilesc instantele, si „adevarul divin si cel cunoscut de inculpat". Ca exista aceasta diferenta nimeni nu se indoieste, stiind prea bine ca „adevarul judiciar" este in mod inevitabil legat de o decupare a unor laturi ale realitatii. Dar ca acest adevar nu mai trebuie confruntat cu adevarul trait de oameni este prea pesimist spus. „Adevarul judiciar" trebuie sa fie, totusi, raportat la adevarul pur si simplu, si aceasta nu doar dupa darea sentintei, ci in chiar pregatirea ei.
Sunt mai multe conditii ale accesului nu numai la „adevarul judiciar", ci si la adevarul pur si simplu. Aici mentionez doar una: probitatea magistratului. Nu doar magistratul trebuie sa aiba probitate, ci oricare alt profesionist, fie el profesor, prelat, jurnalist sau altceva. Doar ca, in cazul magistratului, probitatea pare testabila mai direct, de catre mai multi. Magistratul este, altfel spus, prin forta lucrurilor, mai expus examinarii publice a exercitarii profesiei decat alte profesiuni. Deloc intamplator in raport cu nevoile resimtite in societatile timpului nostru, in ultima jumatate de secol, doua dintre cele mai originale initative de conceptualizare a societatii - cea datorata lui John Rawls (cu A Theory of Justice, 1971) si Avishai Margalit (cu The Decent Society, 1996) - nu numai ca sunt asumate de oameni cu serioasa pregatire juridica, dar aduc in avanscena importanta „onestitatii (fairness)" si, respectiv, a „decentei (decency)", alaturi de libertati si drepturi, de proceduri de aparare a lor, in chiar constructia institutionala a societatilor democratice. In alte tari, au debutat eforturile de lamurire a ceea ce constituie suportul probitatii, care este „integritatea" ( vezi volumul recent al lui Pascal Boniface, Les intellectuels integres, Gawsewitch, Paris, 2013, pp. 9-16). Cercetarile atesta univoc cat de indispensabila este „integritatea" celor care gandesc cadrele institutionale ce ating viata oamenilor pentru functionarea unei societati in care merita sa traiesti.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page