Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

UN ALT FEL DE OCUPATIE STRAINA?!


Alaturi de ceilalti romani, cu totii am ramas in acelasi cor al dezamagitilor, al mereu mintitilor, inselatilor si sfidatilor, afland ca, la 9 decembrie a.c., Senatul a adoptat, fara ca sa le tremure la vot mana alesilor neamului, proiectul de lege care reglementeaza vanzarea terenurilor agricole catre straini, ridicandu-se, astfel, restrictiile de pana acum, incepand cu 1 ianuarie 2014!
Nu se putea, nici de asta data, ca sa nu intre in joc obisnuitele scenarii de culise din zona calculelor abracadabrante ale puternicilor clipei. O afirmatie acuzatoare, o sustinere bazate pe suficiente argumente. Proiectul de lege, intrutotul antiromanesc, dar pe placul mai-marilor Uniunii Europene, venit de la Guvernul Ponta, a intrat in Senat, in procedura de urgenta. Obisnuita smecherie! Obisnuitul tertip, cam des repetat, din 1990 incoace in Parlamentul Romaniei. Numai ca, aici e aici! Senatorii nu au avut posibilitatea sa analizeze textul actului normativ, incat sa poata fi lecturat de toti, de la toate partidele, pentru un motiv pe cat de curios, pe atat de ciudat: pur si simplu, proiectul de lege, de interes national, nu a fost accesat pe site-ul Senatului! Or, se stie ca, in astfel de cazuri, in care votul trebuie sa aiba loc in procedura de urgenta, textul unui proiect de lege trebuie sa se afle in analiza comisiei de specialitate cel putin trei zile. Aceasta-i procedura legala! Numai ca pe la noi, pe aceste meleaguri mioritice, unde totul se afla, din 1990 incoace, cu fundul in sus, toate-s pe dos! Incat tot romanul cu capul pe umeri, mut de uimire, contrariat, uluit, se intreaba: se poate asa ceva? Au votat senatorii ceva de care habar nu aveau? Sau au intrat in jocul unei inscenari, al unei cabale antiromanesti? Asa se pare.
Senatorul de Mures, domnul Marius Pascan, invocand exemplul tot tara membra a UE, care a amanat, pana la 1 ianuarie 2020, vanzarea pamantului catre straini, a inaintat plenului o propunere de amanare a ridicarii restrictiilor privind vanzarea-cumpararea pamantului de catre straini, in speranta ca, totusi-totusi, ii va convinge pe alesii neamului sa mai cugete si sa faca un pas intelept in sensul acelui asteptat interes national. N-a fost sa fie asa! 93 de senatori au votat pentru, 12 contra, 9 s-au abtinut. Iar romanul e bine sa stie ce clocesc acolo, in fotoliile lor caldute, alesii neamului, tot mai departe de interesele acestui popor necajit si mereu umilit! Moment in care, vazand atata dezinteres fata de pamantul romanesc, de vatra strabuna a mosilor si stramosilor nostri, mi-a venit in minte acea replica de neuitat a lui Stefan cel Mare si Sfant din "Apus de soare” de Delavrancea, cu referire la tara care trebuie sa fie a "urmasilor urmasilor nostri!”. Numai la asta nu s-au gandit puternicii clipei! Numai la viitorul acestui pamant nu le mai sta gandul! La orice, dar nu si la interesul national.
Inaintemergatorii ne-au lasat o tara, o Romanie bogata, o mostenire de care urmasii trebuie sa aiba grija, s-o apere si, la randul lor, s-o lase urmasilor lor. Numai ca ei o faramiteaza bucata cu bucata, in ignoranta, in nesimtirea si prostia lor zicandu-si, ca pacatosi ce sunt: "Dupa noi, potopul!”. Si asa fac, de fapt, din 1990 incoace. Supusi stapanilor, la cheremul regilor finantelor mondiale intr-o "geopolitica a haosului”, a provocarilor continue in globalizarea noii ordini mondiale, mai-marii se dedau tradarii si vanzarilor de tot felul.
Va mai amintiti, intr-o intoarcere in timp, ce mai melita premierul Petre Roman de atunci? Industria, adica industria aceea care, asa cum era ea, producea pentru export, industria cu care, impreuna cu agricultura, inainte de a ajunge sa fie ciuruit de gloantele Kalasnikoavelor rusesti, la zidul cazarmii din Targoviste, Ceausescu a platit toate datoriile externe ale Romaniei, lasand si in visteria tarii lichiditati de doua miliarde si opt sute de milioane de dolari! Pentru Petre Roman, industria romaneasca, pe alocuri chiar cu realizari performante in domeniu, era doar "un morman de fier vechi!”. Iar de sub mana lui a plecat dezastrul. El a fost capul rautatilor. El este nasul prabusirilor catastrofale care au urmat. El cu ai lui au dat tonul. Ceilalti, care au urmat, au continuat si au ras totul.
Raderea industriei romanesti s-a numit… privatizare! Un furt, o hotie! Totul a fost dat strainului pe preturi derizorii, statul orb lasand mii si mii de romani pe drumuri. Unde sunt obiectivele industriale, precum Uzina de aluminiu Oradea, obiectiv strategic, cu contracte cu NASA? Unde mai sunt azi Otelul Rosu, combinatele din Campia Turzii, Braila, Buzau, Targoviste? Praful si pulberea s-au ales din ele!
Dupa ce au pus mana pe sapte combinate siderurgice, rusii, care au mai trecut, in august 1944, cu senilele tancurilor bolsevice peste noi, dupa 1990 au facut una cu pamantul industria romaneasca, firma Mechel fiind specializata in acest sens distructiv, chiar prin unii apropiati de-ai lui Putin. Mii de angajati au ramas pe drumuri, someri fara speranta, dupa ce s-a dat mana libera la disponibilizari, utilaje performante au fost vandute la bucata, uneori chiar duse in Rusia. Asa se face – cum spunea un specialist – ca, in aceasta prelungita criza, "combinatele lor, din Rusia, n-o duc rau, deloc!”. Exporturile lor, dupa ce au dat de pamant cu cele sapte combinate siderurgice din Romania, cresc, iar noi, romanii, cu industria la pamant, in urma privatizarilor frauduloase, suflam in dramba, a paguba!
O tara, cu industria ei, a ajuns sa fie vanduta la fier vechi! Tot Petre Roman se lauda pe atunci ca el "a castigat pariul cu agricultura”! Pai, nu se vede? Asa cum s-au petrecut lucrurile cu industria romaneasca tot asa a fost pusa la pamant si agricultura! Cum pestele de la cap se impute, asa zice romanul, tot de la capul puterii de atunci a venit si dezastrul agriculturii! Si nici nu puteai sa te astepti la altceva, atata timp cat ministru al Agriculturii, pe timpul CDR (1996-2000), a fost numit deputatul Ioan Avram Muresan, avand adjunct, ca secretar de stat, un medic… ginecolog! Si am ajuns azi, uite asa, la liberalizarea vanzarii pamantului, in aceasta Europa in care tari ale UE nu vand, interdictia fiind prin lege, nici macar o palma de pamant. Iar ai nostri guvernanti, mintind, invoca un "ordin de sus”, de la Uniunea Europeana, punand totul, inclusiv tradarea lor, pe seama Tratatului de aderare!
Dar, ne intrebam, Ungaria, Polonia si Bulgaria, tot tari membre ale UE, de ce nu-si vand pamantul, introducand conditii drastice pentru a nu-l vinde strainilor? Ele nu au semnat Tratatul de aderare? Proiectul de lege, prin care Guvernul Romaniei a dat unda verde vanzarii pamantului romanesc pentru straini, incat, cetateni ai UE, persoane fizice, sa cumpere teren agricol in Romania, incepand cu 1 ianuarie 2014, constituie tot un act de tradare a intereselor nationale.
Astfel, incetul cu incetul, vom deveni o colonie! Mereu pe la portile strainului, ca si pana acum, sfidand taranul roman infratit cu glia, mereu inselatul din 1990 incoace, care isi castiga painea cu sudoarea fruntii, care nu-si mai poate vinde productia nici macar la preturi mai de nimic, smecherii, "baietii destepti” pusi pe capatuiala, aduc de toate: rosii, ardei, pepeni, ceapa, usturoi, de prin Italia, Turcia, Egipt, China chiar, Polonia, Ungaria.
Incetul cu incetul, vom ajunge sa ne vindem si radacina, ajungand – cum scria Nicolae Iorga – "robi albi ai gliei negre”. Garboviti sub vanzarile de tot felul, de cei grabiti sa targuiasca totul pe aceste plaiuri mioritice, inclusiv pamantul de sub picioare, intr-o tara din care unii straini au dus deja pamant romanesc, din decopertari, pentru terenurile lor sarace, vom ajunge sa vindem, daca tot asa vom continua, cam de 20 de ori mai ieftin decat altii prin aceasta Europa a dezamagirilor. Romania detine, la ora actuala, 13 milioane de hectare de teren agricol, din care 9 milioane sunt suprafete de teren arabil. Din aceasta suprafata, strainii detin deja, prin acte ale unor persoane juridice romane, cam 800.000 de hectare: italienii (24,29%), nemtii (15,48%), tarile arabe (9,89%), spaniolii (6,22%), austriecii (6,13%), danezii (4,52%), grecii, olandezii, turcii (intre 0,78%-2,4%). Ungurii obtin cel mai mult, avand in vedere retrocedarile ilegale, cu acte false, de pana acum! Si inca nu-i 1 ianuarie 2014! Si mai e ceva: pretul terenurilor din Romania, in functie de zona in care se afla, se situeaza, intre 2.000-15.000 de euro hectarul. Asa se spune, asa se precizeaza si intr-un comunicat al Ministerului Agriculturii. In timp ce, in tarile Uniunii Europene, cum ar fi Franta, Italia, Germania si, mai ales, Olanda, pretul hectarului de teren agricol ajunge si la 35.000 de euro! Dupa unii chiar la 100.000 de euro. Diferenta mare, de la cer la pamant! Numai ca francezul, italianul, neamtul, olandezul, elvetianul, chiar polonezul si ungurul, cu punga plina, pot cumpara pamant in Romania. Nu si romanul, cu punga goala, in Franta, Germania, Olanda! Asta-i deosebirea! Si chiar daca ar avea bani, tarile de acolo, prin lege, nu vand pamantul! Si nu ar taia nici macar un copacel de pe teritoriul national!
Unde vom ajunge, oare, printr-un astfel de mod, indirect si direct, de ocupatie? – se intreaba romanul, care inca nu stie, de fapt, nici macar ce s-a petrecut in decembrie 1989. Nu-i oare, destul ca, prin Ardeal, intr-o conspiratie antiromaneasca, sunt retrocedate, ilegal, cu acte false, unor urmasi de-a saptea spita ai unor grofi si conti, ai unor criminali de razboi, mii si mii de hectare de padure, de terenuri agricole, imobile in care se afla institutii ale Statului Roman, intr-un jaf generalizat? Asta ne mai trebuie, sa ne mai vindem si pamantul? Asa cum procedeaza mai-marii clipei, totul duce spre o sinucidere anuntata si asumata.
Ce va ramane pana la urma pentru cei mereu cu mana intinsa pe la portile strainului? Desertul? El, strainul, n-are mila! N-are suflet! El are doar calcule privind profitul, castigul lui, si interese. Atat. Iar noi, fraierii, cum suntem considerati, ne vom alege doar cu gaura covrigului intr-un alt fel de noua ocupatie straina, dupa cea din 23 august 1944.
Oare asta-i independenta? Asta sa fie promisa bunastare a poporului roman, atat de dezamagit, mereu mintit din 1990 incoace?
Daca prin anii 1992-1996, atrageam atentia, in Parlamentul Romaniei, celor cu painea si cutitul in mana puterii, sa aiba grija de aceasta tara, de tot ce exista in ea, ni se ranjea in nas, luandu-ne, bascalios, peste picior, repetand cu sarcasm: "Noi nu ne vindem tara! Noi nu ne vindem tara!”. Au ajuns azi s-o dea pe nimic! Pe gratis! S-o tradeze fara pic de retinere, remuscare, parere de rau! Fara rusine!
Un cantec frumos, romanesc, mobilizator, ne inviora si ne chema, pe noi, muresenii, in anul 1990, la Polivalenta arhiplina, de fiecare data cu 10.000-15.000 de romani: "Noi suntem romani / Noi suntem aici pe veci stapani!”. Oare chiar mai suntem stapani? Sau si mai clar si direct, avem dreptul sa ne intrebam: oare vom mai fi? Oare sa mai asteptam pana strainul va pune, si pe Arcul de Triumf din Bucuresti, steagul lui stapanitor?
LAZAR LADARIU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page