Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

VESTEA BUCURIEI

                                                         
„... Vi s-a nascut un Mantuitor, care
                           este Cristos, Domnul".


Isus a fost ca un brad ivit dintr-o stanca,
Inaltandu-si statura verde spre soare si cer,
Stralucind ca si apa din lacu-n liniste-adanca
Ce-aseapta-n sfanta tacere o miscare-n mister...

El a fost ca o gradina-n divinul parfum de flori
Si ca un munte maiestos ce se inalta-nspre nori,
Ca si zapada imaculata si sfanta ce-acopera glia
Cu albul curat al inocentei ce-o are Pruncul-Mesia!
                                                                              
          Prof. Dumitru Buhai

Craciunul ne aminteste de o seara cand un cor ingeresc a cantat o melodie cereasca de slava „lui Dumnezeu in locurile preainalte si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui", ca sa spuna lumii ca Isus Cristos S-a nascut, ca sa aduca mantuirea pentru sufletele cu dorul dupa Darul aducator de iertare si fericire: Fiul lui Dumnezeu, nadejdea si bucuria sufletului meu.
  Strigam urari, scriem felicitari, strangem si dam cadouri cu semnificatii sentimentale si omenesti, mancam bine, strigam sperante, cantam colinde, folosim cuvinte frumoase, ne imbratisam, cheltuim banii, golind magazinele, cantam la mese bogate, in biserici stam cateva „minute" sau „ore", ca sa ne inchinam, ca iarasi sa mancam si sa sarbatorim... Si uitam – in zgomotul clipei – pe Cine si ce sarbatorim! Si nici macar nu intelegem ce inseamna o sarbatoare crestina ce o numim „Craciun". Multi sunt prea preocupati cu Mos Craciun, cu brazii, cu cadouri, cu mancari, cu bauturi, cu afacerile!...     
  Majoritatea oamenilor nu inteleg, nu vad si nu sarbatoresc Darul cel mai minunat si mai sfant pentru noi:    
  Pruncul Isus venit pe pamant ca un „Sfant Craciun". Cuvantul „Craciun" este un cuvant vechi dacic, negasit in limba altor neamuri si are intelesul semantic de „Nascutul Isus". Sarbatoarea Craciunului este "Sarbatoarea Nascutului"
(fr. Noel, de Natale).
  Unii lingvisti considera cuvantul „Craciun", in limba romana, provenind din limba traca, de la expresia „bela-gines", care inseamna „nastere curata" sau „eveniment miraculos". De la aceasta sintagma traca se crede ca vine si substantivul „Baragan". Alti cercetatori iau in consideratie si posibilitatea ca substantivul „Craciun" sa fi provenit si de la alte doua cuvinte trace: „kartum" = „nascuti" si cher-sones = „fiii cerului".  
  Am dat explicatia de mai sus cu dorinta de a face pe cine citeste acest eseu sa fie constient si fericit sa sarbatoreasca pe Fiul Cerului: pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel nascut, ca sa fie Dar de mantuire pentru sufletele noastre, prin credinta ca El a venit, a trait ca un sarac pe pamant, ne-a fost modelul de viata si a murit, platind vina pacatelor mele si ale tale, iubit cititor.
  As dori, la 25 Decembrie, sa ne bucuram la Sarbatoarea Creatorului Craciunului: Sabatoarea Nascutului, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Copilul cel mai frumos dintre toti copiii pamantului, Mantuirea noastra, Lumina ce ne arata calea spre Cer: pe Isus Mantuitorul, Darul lui Dumnezeu pentru noi! Si ce Dar minunat este Sarbatoarea Nascutului!
   Acest Dar minunat al lui Dumnezeu ne-a fost dat in chipul „Copilului ce S-a nascut si in Fiul ce ni s-a dat", care a fost o fiinta unica, ce a uimit Cerul si Pamantul! Numele Copilasului Sfant era Joshua, nume ce in limba ebraica inseamna „Ajutorul lui Dumnezeu", iar in limba greaca, numele este Isus. Acest Copil minunat si sfant S-a nascut in satul prevestit cu ani multi inainte:„... Si tu, Betleeme, Efrata, macar ca esti prea mic intre cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel, si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei". El „la Inceput, era Viata; si Viata era                 lumina oamenilor. El era la Inceput cu Dumnezeu... Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de Har si de Adevar. Si noi am privit la slava Lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal".
   Oamenii auzisera vorbindu-se despre El, dar cand a aparut viu in fata lor, sub chipul unui Copilas, au ramas cu totii uimiti si transfigurati, caci vedeau cel mai frumos Copil venit in lumea aceasta. El era Darul lui Dumnezeu pentru omenire, pentru ca oricine va crede in acest Copil sa aiba parte de viata vesnica. Faptura Lui de Copilas arata ca un chip sfant de Ingeras, vazandu-se ca este Cineva venit din lumea lui Dumnezeu: era chiar Fiul Sau!
  Era un Copil cu ochii de culoarea cerului cu soare bland, cu parul ca para focului, cu vocea plina de farmec, ca un cantec soptit in adierea de vant si cu notele bucuriei, aducatoare de speranta si lumina in sufletele oamenilor...
  Aparitia acestei fiinte angelice printre oameni, ca un meteor, intr-un moment al istoriei umane de rascruce, a insemnat cel mai important eveniment petrecut vreodata, in timp si in spatiu, pe obosita planeta a pamantului nostru. Muntii si campiile au tresarit si s-au bucurat, apele au clipocit si au intonat Imnul valurilor in mersul bucuriei, copacii s-au inclinat in rugaciune, pe cand florile s-au imbujorat, transmitand parfumul cel mai placut oriunde erau rasarite in lungul si in latul pamantului, iar frunzele au capatat o culoare de un verde crud ce-ti da sentimentul dorintei de fericire si eliberare...
  Omenirea a ramas transfigurata!...
  Dumnezeu S-a intrupat in chipul Acestui Copilas minunat! Si a fost cel mai biunecuvantat Dar pe care cineva il poate primi! El este Mantuitorul, care a venit din vesnicie, ca sa ne fericeasca si sa ne dea speranta, prin credinta in El.
  O, ce Dar sfant si minunat, ne-a dat Dumnezeu!
  Este un mister: o taina Dumnezeiasca, ca intr-un Copilas sa-ncapa chiar Dumnezeu si sa traiasca pe glie, ca sa ne-arate cum sa traim. Este si o enigma cum Dumnezeu S-a facut om, a trait printre noi si ne-a aratat dragostea Sa. In El, s-a intruchipat tot ce este mai frumos si mai bun in Cer si pe Pamant. In ochii Lui ca para focului, a fost bucuria celor fara speranta, care pot gasi farul calauzitor, iar cei bolnavi medicul cel Bun. Privirea Copilului din ieslea Betleemului a fost ca o mantie de aur peste Carpatii impaduriti, cand toamna poposeste pe plaiurile Mioritei, iar vocea Lui era ca o adiere de vant dupa o arsita apasatoare si ca un pahar de apa rece si proaspata pentru insetat... Acest Prunc Sfant era bucuria noastra! El trebuia sa vorbeasca in locul nostru si sa auda pentru noi, iar prin credinta in El, sa avem intrarea sloboda la Tatal Ceresc.
   Istoria Domnului Isus este istoria repetata in fiecare om pe pamant. El S-a nascut, a trait si a murit. Doar ca Fiul lui Dumnezeu a trait in sfintenie si a inviat, ca sa ne fie Lumina in drumul spre Lumina. El este Lumina care ne arata calea spre fericirea eterna in Rai: locul unde va fi si sufletul meu!
   Da! Domnul Isus S-a nascut si este Darul cel mai de pret trimis de Dumnezeu pentru mine si tine, cititorule.
   Prin anii 1958-1963, pe cand eram student, apareau in tara, carti si articole, care negau existenta istorica a Domnului Isus, scriindu-se despre El ca este doar un mit! Si astazi este atacat Pruncul venit din Cer sa ne mantuiasca, dar Adevarul a triumfat si a rasunat  peste veacuri: Isus, Darul desavarsit al Cerului pentru noi, a venit in lumea noastra, ca sa Se nasca, sa creasca si sa ne mantuiasca, ca sa traim, in vesnicie, in fericire si in bucurie!
  Primul fapt dovedit de istorie este ca Domnul Isus S-a nascut si a trait pe pamantul nostru. El n-a aparut pe pamant ca tanar, cum spune legenda ca a aparut Venus din apa marii...
  Domnul Isus S-a supus disciplinei cresterii intr-o familie modesta si a cunoscut greutatile si agoniile adolescentei.  A invatat meseria grea a parintelui Lui adoptiv, Iosif: tamplaria. A lucrat in atelierul acestui om blajin si harnic timp de peste douazeci si cinci de ani, fiind cunoscut in Nazaret si in imprejurimi ca „fiul tamplarului". El a muncit cu bucuria daruirii de Sine intr-un mestesug greu, dovedindu-ne ce inseamna „harnicie". Viata Lui, ca si a noastra, a dezvaluit pe parcursul ei personalitatea Sa in puterea si minunatia ei.
   Prin Nasterea Domnului Isus a aparut o      sarbatoare plina de lumini ce ne inunda sufletele de bucurii si sperante intr-o viata eterna cu Dumnezeu. La inceput, aceasta aniversare minunata s-a petrecut in intimitatea amintirilor celor ce-au avut fericirea sa fie in contact direct cu cei ce cunosteau miracolul nasterii Celui ce avea sa schimbe istoria omenirii prin dragoste si sacrificiu... Cred ca aniversarea de implinire a unui an de la nastere: primul Craciun, prima sarbatoare a Nascutului, primul Noel a fost cea a parintilor adoptivi, a pastorilor si a magilor din Rasarit, caroara – probabil – li s-au alaturat cetele de ingeri ce au intonat imnuri de slava ce nu au mai fost auzite pe acele meleaguri ale Palestinei.
   Se petrecea aceasta izbucnire de bucurie in sarbatoarea luminilor, atat de venerata de evrei!... Din Ierusalim pana la Marea Galileii, micile lumnari din lampadare au fost aprinse pentru sarbatoarea Hanuca. In satul  Betleem sau Nazaret, acele luminite trebuie sa se fi reflectat si in ochisorii blanzi si curati ai Acelui Baietel care, in anii ce vor veni, va fi numit „Printul Pacii"...
     Asa banuiesc ca a aparut Sarbatoarea Craciunului, denumire ce poarta amprenta exprimarii reverentei si dragostei pentru „Darul lui Dumnezeu" pentru fiecare pamantean. Cuvantul acesta s-ar putea sa vina si din latinescul „creation, - onis" ce iseamna „nastere".Oricum, un lucru trebuie sa fie subliniat: Craciunul este Sarbatoarea Celui mai Mare, Sfant si Curat Imparat!    
  Desi unii crestini dezaproba fastul Sarbatorii Craciunului, pentru ca s-au adaugat multe elemente din lumea pagana, iar astazi s-a ajuns la comercializarea excesiva a acestei ocazii de Aniversare a tainei divine si de reinnoirea sperantei si a credintei noastre, cred ca nu se pierde semnificatia reala a sarbatoririi cu bucurie a Craciunulidirii si raspandire si pe aceasta cale a vestii ca Isus S-a nascut si traieste, asteptandu-i pe credinciosi la capatul drumului pe acest pamant...               
  Sa ne bucuram intr-o atmosfera de fericire sufleteasca si sa se oglindeasca aceasta fericire pe fetele si in viata noastra! Sa cantam de bucurie, ca si pastorii si ca ingerii intonand „Slava lui Dumnezeu in locurile preainalte si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui!"
  Sa aveti un Craciun fericit!    
                                                                                                                                  
E-mail: ProfBuhaiD@aol.com

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page