Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Din Lumea... lui Stanley Kramer (1108)

“Sine ira et studio - Fara ura si partinire”, Tacitus

 Implacabilitatea mersului timpului, acest dusman neiertator si nemilos al ambelor regnuri - uman si animal - ne-a dus in pragul anului de gratie 2014.
Din nefericire, previziunile filosofului Andre Malreaux, "Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc", se pare ca se vor adeveri partial - 50%, globul pamantesc continua sa ramana acelasi perimetru geografic unde singurul domeniu care a atins cote alarmante, apropiindu-se de "perfectiune" este dezordinea, postulatul "civilizatia incepe cu ordinea... si dispare cu haosul", lasat posteritatii de filosoful american Will Durant, fiind ignorat in totalitate; notiuni de caracter, integritate, onestitate, fidelitate, bravura, mai pot fi gasite doar pe frontispiciul unor institutii de elita din domeniul "Intelligence". Splendorile Terrei sunt coplesite de orori, valorile de nonvalori, iar civilizatia lumii este tinta talibanismului fizic si verbal al unor elemente care se regasesc mai degraba in... comuna primitiva. Daca nu se intampla ceva major, omenirea este in pericol de a comite un act sinucigas si sa dispara!?!, pentru simplul motiv ca exista revoltator de putini oameni luminati de ratiune si inzestrati cu sentimente nobile, care pretuiesc viata, dand fiecarui moment cea mai buna intrebuintare de care dispun, intarindu-si forta prin munca, iar mintea prin studiu. O alarmanta majoritate a acestei imperfectiuni, numiti-o dumneavoastra cum doriti, se afla departe de standardele minime admise pentru un comportament decent, normal, civilizat, regasindu-se perfect in cuvintele filosofului francez Goustav Le Bon: "Omul incapabil recurge la agresivitate fizica sau verbala spre a-si ascunde incapacitatea". Chiar daca nu ne place, suntem inconjurati de incapabili, sau revenind din nou la "The Lion King", prin gura personajului Scar "noi toti suntem inconjurati de idioti".
In ciuda unor predictii si doriri sumbre, facute in urma cu peste 20 de ani, am ajuns la finele anului 2013, putand spune ca este mult pentru om, dar mult prea putin pentru omenire. Pentru cei care trudesc voluntar la aparitia Clipei - aportul comunitar, cu revoltator de putine exceptii fiind inexistent- inseamna in primul rand "Quod erat faciendum" (Ceea ce trebuia facut), intrucat activitatea jurnalistica este pusa in slujba societatii. Presa are si rolul de mediator intre marele public si institutiile statului, dezvaluind modul cum acestea isi desfasoara atributiile, oamenii devenind mai bine informati, mai instruiti si sub aspect intelectual - nu-i cazul la marea majoritate, motiv pentru care suntem condusi de... cine suntem condusi - mai competitivi intr-o lume ale carei meandre politice sunt foarte intortocheate, iar actiunile mai marilor vremii, luate intre partide de golf, basket si navigari pe blackberry, n-am nimic comun cu logica si sunt imposibil de inteles. Pe noi ne intereseaza adevarul informatiei si-l acceptam pe diversele cai care ni se arata, daruindu-l cu generozitate cititorilor nostri. Dar lumea in care traim, in care majoritatea stirilor care se mediatizeaza sunt rodul "comenzilor" anumitor grupuri de interese, devine din ce in ce mai complicata si adevarul trebuie sa lupte mai mult cu minciuna, judecata dreapta cu eroarea, deznadejdea cu speranta. Toate violentele care se petrec in jurul nostru sunt dureroase, regretabile, dar trecatoare, pentru ca miracolul existentei umane nu cunoaste alt triumf decat al binelui asupra raului. Omul isi dovedeste valoarea morala si insusirile alese in lupta sa neintrerupta pentru cucerirea libertatii, pentru infaptuirea dreptatii, pentru mentinerea pacii, precum si pentru iubirea fata  de semenii sai. Noi am invatat de la viata ca omul nu trebuie sa astepte fericirea  decat de la credinta in Dumnezeu si bunastarea decat din roadele trudei sale, iar "Cine a inaltat munca pana la iubire, acela a coborat raiul pe pamant" (S. Mehedinti). Imboldul muncii noastre a izvorat din dorinta sincera de a realiza o revista complexa care sa devina o punte de legatura peste timp si spatiu cu TARA natala, pastrand nealterata spiritualitatea neamului romanesc. Desi suntem cetateni americani, n-am uitat ca ne tragem fiinta nationala dintr-un popor vitregit de vremuri, dar cu un trecut glorios, care a infruntat valuri si valtori, ramanand mereu in picioare.
Nu-mi explic si sper sa nu parasesc aceasta imperfectiune de ce limba noastra romaneasca, numita metaforic "fagure de miere", "soapta de balada", "vuiet de victorii", "cantec de visare", limba in care au scris titanii cuvantului si ai condeiului ca Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici, Sadoveanu sau Arghezi si care este cartea noastra de identitate in lumea larga si ar trebui sa fie iubirea care dainuie - ramane pentru vesnicie neglijata. Limba noastra incarcata de esenta nobila a latinitatii este revoltator de ignorata de conationalii nostri din perimetrul american, organizatii de toate calibrele si orientarile posibile si biserici din tot spectrul confesional n-au un elementar abonament la o publicatie romaneasca. Daca ne pierdem limba, identitatea nationala, sa nu va mire de efectele pe care le-ar putea avea in perimetrul national.
Avertizez de decenii ca integritatea teritoriala se decide in alti parametrii geografici, in alte sfere, necunoscute masei amorfe de "bovi"; "iovi" fiind factorii decizionali. La Conferinta de la Munchen, din anul 1938, cand regiunea Sudeta a fost incorporata - cedata Germaniei, credeti ca s-a cerut acordul Cehiei? Doar ca titlu informativ, Cehia nici macar nu a fost invitata!!! Ce va face sa credeti ca atunci cand se va pune problema Transilvaniei, autoritatilor de pe malul Dambovitei li se va cere acordul. Amintiti-va de cuvintele eroului national polonez, Tadeus Kosciuszko, rostite la 10 Octombrie 1794 si materializate la 24 Noiembrie, 1795, cand statul Polonez a fost suprimat: Finis... Poloniae. Nu, nu ma corectati; expresia este in limba latina. Daca credeti ca Germania va fi de partea noastra, din nou va inselati: nu de alta, dar nu se va uita "implicarea" noastra in cele doua razboaie mondiale, cand am fost...  in doua luntrii si nici faptul ca primii emigranti de origine germana in Transilvania, au ajuns in anul 1124, la cererea ... regelui maghiar Gheza II. Se aude, domnilor: Regele Maghiar, Gheza al II-lea !!! Va asigur ca nimeni din Europa nu va fi de partea Romaniei, cat despre America, nici vorba! Ultima "palma morala" ne-a fost data de premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, care va preda Republicii Moldova, Sabia lui Stefan cel Mare, cand normal ar fi fost sa se predea Romaniei, la Suceava. Se uita intentionat sau nu, si mai corect, desi am atentionat de nenumarate ori, nu se stie pentru un  revoltator de simplu motiv -ignoranta - ca inca din 1917, Ottokar Von Czernin, Ministru de Externe al Imperiului Austro-Ungar, a propus Tarului Nicolae al II-lea impartirea - a se citi suprimarea - Romaniei; la Congresul Partidului Bolsevic Sovietic, din 1924, Iosif Visarionovici Stalin, alias Iosif Dugasvili, fost agent Ohrana - Politia Secreta Tarista, a propus -trasat granita Moldovei la Siret, lucru pe care-l doreste si Partidul Moldovenilor din Republica Moldova si marea majoritate a locuitorilor ei, care nici nu vor sa auda de o unire cu Romania. Cu toate aceste dovezi indubitabile, presedintele Romaniei, vorbeste de o ... Romanie Mare; ce bine-ar fi - tacerea este de aur - sa ne preocupam de alte probleme ca nu cumva sa ajungem un stat de tip Monaco, cu o parte din Dobrogea si gurile Dunarii, propunere facutainca din 1917.
Am crezut ca ne facem o datorie de credinta aparand si pastrand virtutile graiului romanesc si nu numai, prin intermediul revistei noastre; lupta grea, anevoioasa, la care, asa cum am mentionat sprijinul comunitar este inexistent, cu foarte putine exceptii, la loc de frunte situandu-se Vasile Teris, plecat din TARA in urma cu 67 de ani si care este preocupat continuu de soarta ei si de mentinerea limbii romane in perimetrul american, motiv pentru care este autorul multor eseuri si poezii in limba romana, Benone Burtescu, Sofra Sferdean, Liviu Apahidean si ... cam atat la aproape 1 milion de americani de origine romana.
In rest, nimic nu este mai placut, scria Chateaubriand decat sa recunosti public serviciile primite: sunt profund recunoscator DPRRP, personal domnului Ministru delegat Cristian David, domnului secretar de Stat, Stejarel Olaru, doamnei consilier Dora Olaru, domnului consilier Radu Cosma si tuturor celor implicati in programul de finantare din perioada Julie-Noiembrie 2013, cand am fost finantati pentru plata chiriei sediului publicatiei si acoperirea cheltuielilor legate de manopera tiparirii revistei; ii sunt dator cu nenumarate multumiri inegalabilei mele sotii, pentru efortul si sacrificiul extraordinar facut pentru editarea revistei cat si pentru faptul ca timp de 47 de ani a suportat o viata asceta, incadrata in normele Vechii Sparte, alaturi de mine. Aportul ei de a ajunge pana aici este inestimabil.
Multumesc colaboratorilor, abonatilor si cititorilor revistei precum si celor care au facut reclama in publicatia noastra. Multumesc prietenilor si cunoscutilor mei lasati la Liternum-Livezeni-Jedd de Mures, familiilor ing. Minodor Pergel, ing. Koble Laszlo, Dr. Cosma Maria, ing. Tanko Laszlo, ing. Cristi Ceades, Adam Raymond, Ing. Ovidiu Georgescu si ing. Aurel Vantu, ale caror virtuti comportamentale, intelectuale, morale si spirituale au cantarit in luarea deciziei de a ma retrage, la sfarsitul periplului meu prin aceasta imperfectiune, in frumoasa urbe Transilvana: ii sunt indatorat pe vecie preotului Chris Terhes, Parohul Bisericii Catolice din Tustin, CA, care a creat voluntar pagina electronica a revistei si ne ajuta tot voluntar la mentinerea ei, incadrandu-se perfect in cele lasate posteritatii de Nicolae Iorga: "oamenii mari, popoarele mari, au lucrat totdeauna in folosul TARII lor de origine, fara a prezenta vreodata nota de plata".
Ar fi revoltator de nedrept sa omit personalul Companiei Kelly Paper - Mr. Keith Ward, David Sanchez, Jon Beber, Andy Gonzalez si Javier Calderon - care in aceste timpuri tulburi, au fost alaturi de noi.
Si nu in ultimul rand, multumesc TARII, care m-a plamadit si care mi-a pastrat nealterate sentimentele fata de ea, ramanand constant la parerea ca TARA este un rug pe care la momentul potrivit se jertfesc cei mai buni fii ai sai si, indiferent de perimetrul geografic in care ne aflam, trebuie tratata ca o  Mama; iar despre Mama, numai de bine!!!
Ne revedem, la editia numarul 1109, expediata catre dumneavoastra Miercuri, 8 Ianuarie 2014, orele 9:00 AM, Pacific Standard Time: asta cu o singura conditie: de a ma mai numara printre dumneavoastra.

A.C. Ton
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page