Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Convorbire literara care nu priveste guvernul ; CORNELIU LEU raspunde unor întrebari puse de FLORENTIN POPESCU



(Continuare de la editia precedenta)

F.P: Deci, ati reusit pana la urma.

C.L. Cu ajutorul lui Dumnezeu!... Da, am ajuns sa vad rasarind peste Bucegi soarele zilei de 31 august 2013. Postul de radio „Romania Actualitati” daduse semnalul de la primele ore, continuand cu stiri si interviuri. In Bucuresti se anuntau actiunile complexe de la Muzeul National al Literaturii iar, la sala „Studio”, inagurarea Festivalului Ecranizarilor din literatura romana prin Uniunea Cineastilor, la Iasi se organizau manifestarile redactiei „Contact international”, care aveau sa se mute si la Chisinau de unde primiseram versuri de Valeriu Matei, Traian Vasilcau, Tudor Palladi, Tatiana Dabija, Renata Verejean si multi altii, la Cernauti, unde studentii si profesorii lor proiectau „Aleea limbii romane”. De asemenea,    la Bacau se pregateau sa intre in legatura cu noi scriitorii si carturarii intruniti de clubul „The Stage”, in Baia Mare Centrul de Excelenta „Portile Nordului” organiza un mare simpozion in legatura cu portalul „Cititor de proza”din Londra, la Cercul Militar din Timisoara se intrunisera scriitorii banateni impreuna cu confratii lor veniti special de la  asociatia „Constantin Brancusi – Paris”, altii de pe Valea Timocului si Banatul Sarbesc, sau revista internationala „Heliopolis”, la Focsani manifestarile asociatiei culturale si revistei „Bogdania” iar la Fierbinti-Ialomita ale revistei „Hermes”,la Ipotesti in exegeza eminesciana a Luciei Olaru-Nenati, la liceul din Lupeni, la casa memoriala „Cioflec” din Araci-Sf.Gheorghe, la Radio Targu Mures, la Centrul de Educatie Cincis-Cerna, la biblioteca „Alexandru si Aristia Aman” din Craiova, la filiala „Vatra  romaneasca” din Botosani, la despartamantul „Astra” al judetelor Covasna si Harghita, la Teliucul Inferior din Hunedoara unde partenerii nostri din Uniunea Ziaristilor Profesionisti dadeau diplome pentru concursuri jurnalistice si concursuri de recitari in limba romana ... Pentru ca, din Los Angeles sa primim filmul manifestarilor organizate impreuna cu noi de stravechea asociatie „Viitorul roman cultural si social”, din statul Michigan sa ni se ceara sa luam legatura cu Biserica Sfintii Arhangheli din Troy unde se intruneau membri de la „Graiul romanesc” din Windsor-Ontario cu cei ai asociatiei „Avram Iancu-Michigan”, din Melbourne-Australia cu publicatia „Romanul australian”, ca si redactia „Pagini romanesti in Noua Zeelanda” care lansa un numar complet dedicat Zilei Limbii Romane, ziarul „Ro-Mania” din Cipru care organiza o manifestare la scoala romana, Centrul de Excelenta din Dublin care, prin al sau „Suflet romanesc” organizase prima manifestare din calendarul acestei sarbatoriri si canalul de televiziune din Canada „K2/tvro”. Ca sa incheiem cu ampla manifestare organizata la statuia lui Eminescu din Piata care poarta numele Romaniei la Montreal, unde s-a adunat elita Asociatiei Canadiene a Scriitorilor Romani...

F.P. E de-a dreptul fastuos! Ce sentimente traiati implicandu-va in toate acestea?

C.L. Cu vremea ei frumoasa dar ceva mai rece (mai ales pe Platou, la inaltime, ceea ce ne-a mai impus si schimbari de ultim moment), emotionanta zi de 31august rasuna de marsul care devenea un adevarat imn al manifestarii noastre:
Ne cheama Sfinxul din Carpati
Sa fim alaturi frati cu frati
In miezul tarii noastre sfant
La ceas de mare legamant!...
Incepea manifestarea noastra mult visata, Nici o birocratie nu o mai putea opri, nici o nepasare nu-si mai afla loc. Grupuri-grupuri veneau sub drapelele fluturande cetateni si formatii din toate colturile tarii. Preotii oficiau tedeumul. Corurile si fanfarele tineau isonul discursurilor. Cu esarfe la fel de tricolore, primarii unor localitati dinauntrul si dinafara tarii se pregateau sa semneze documentele infratirii comunelor lor, ca o prefata si ca un temei la cele ale marii reinfratiri prin constiinta limbii. Pe ecranele care mareau imaginile captate  prin Internet-Streaming ne infrateam, de asemenea, cu manifestari care celebrau limba romana pe multe dintre meridianele lumii.

F.P: Si erati, intr-adevar fericit!

C.L. Sa zicem; ca, doar, am facut din titlu precizarea despre cele spuse aici fara a privi guvernul!... As reveni, in incheiere, la relatarea dintr-o alta zi fasta pentru aventura noastra: ziua de 25 august cand, spre pranz, am primit apelul convorbirii telefonice a carei relatare merita a fi inscrisa aici, ca un epilog:
IN LOC DE EPILOG: TELEFONUL SALVATOR

Ne luaseram orice gand de sprijin guvernamental si unica noastra consolare ramasese inteleapta conceptie a liberalismului creator din secolul al nouasprezecilea, pe care Bratienii au adus-o in tara si au pus-o in practica spre inaugurarea celei mai fecunde perioade din istoria progresului romanesc: prin noi insine!
Ne evaluam modestele forte de care dispuneam si recapitulam toate promisiunile de participare pe care le primiseram din partea persoanelor particulare, a modestelor autoritati locale, a organizatiilor neguvernamentale, a redactiilor celor care cu bani proprii sustin fenomenul cultural, spiritual si de creatie romaneasca, a parohilor, bibliotecarilor, directorilor de scoli, animatorilor artistici din localitati insemnate sau neinsemnate, dar unite printr-un curent de opinie publica pozitiva care inca reuseste sa se opuna marasmului politicianisto-acaparator al unui sistem lipsit si de Dumnezeu si de morala si de cultura si de sentimente civice,  cultivand arbitrariul egoist pana la coruptie.
Dar telefonul care suna avea menirea sa ne risipeasca aceste sentimente sumbre pentru ca un glas de prestanta militara declinandu-si gradul si functia de comunicare cu publicul din cadrul Ministerului Apararii Nationale ne anunta:
- Am un raspuns de trimis la memoriul dumneavoastra; dati-mi o adresa unde sa vi-l expediez.
- Puteti sa ni-l dati pe e-mail - am exultat nerabdator.
- Nu pot sa vi-l dau pe e-mail; am nevoie de o adresa la care sa-l trimit recomandat, ca sa semnati confirmarea de primire.
- Bine inteles – m-am gudurat eu – va dau si o adresa, dar va rog sa intelegeti ca mai sunt cateva zile si, daca aflam acum raspunsul, avem timp sa actionam, sa facem pregatirile... sa...
- Eu am nevoie de confirmare – a venit, inflexibil, raspunsul.
- O veti avea, dar va rog sa intelegeti ca si eu am nevoie sa cunosc cat mai repede raspunsul; suntem in plina organizare!
- Bine. Vi-l citesc. Raspunsul este ca, intarziindu-se din motive obiective cu raspunsul peste data prevazuta de regulament, veti primi raspunsul peste doua saptamani, asa cum se prevede in alt capitol de regulament, daca avem confirmarea ca ati primit in timp util acest raspuns prin care va anuntam ca va vom raspunde ulterior...
- „Ulterior”?!... Domnule – am rostit eu stupefiat catre inaltul grad caruia ma adresam – dar nu exista nici un „ulterior”; ziua e fixata prin Lege la 31 august care cade in mai putin de o saptamana; toate pregatirile se fac pentru atunci!
-  La noi e fixat prin regulament termenul de doua saptamani, asa ca nu pot altfel. Dati-mi va rog  adresa!
- V-o dau, sigur ca v-o dau; v-o dau cu toata dragostea; v-o dau imediat... dar, va rog, va rog mult, faceti ce puteti si obtineti raspunsul pentru maine, sau poimaine; pe urma, e prea tarziu!... Va rog, faceti efortul...
- Nu pot. Regulamentul...
Atunci n-am mai rabdat; i-am spus ca fac ceva pe regulamentul lui; ca nu-i dau nici o adresa; ca pe mine ma intereseaza raspunsul propriu zis si nu raspunsul la care sa-i dau o confirmare ca am inteles sa astept doua saptamani cand, pana la sarbatoarea noastra fixata prin Lege, mai e una!...
Si, cred ca i-am mai spus mai multe lucruri fiindca l-am intimidat. Sau, poate chiar l-am alarmat, fiindca a inceput si el sa tipe:
-Cum sa nu-mi dati confirmare, domnule?! Pai eu am procedat regulamentar ca sa va anunt ca, depasind numarul de zile regulamentare pentru raspuns, in baza confirmarii dumneavoastra avem  dreptul sa amanam termenul cu inca doua saptamani!
- Iar eu n-am sa va dau confirmarea si n-am sa va dau dreptul sa amanati termenul; e o zi de sarbatoare nationala stabilita prin Lege!
Asa am strigat eu, chiar mai tare decat el, facandu-l sa devina deodata grav rugator:
-Domnule, va rog sa intelegeti: tot prin Lege e stabilit ca daca nu anuntam amanarea cu doua saptamani in termenul prevazut, noi nu mai primim leafa!... Ce naiba?... Oameni suntem!... Dati-mi adresa, va rog!...
...Cred ca restul nu mai conteaza. Poate, cel mult, curiozitatea cititorului daca, pana la urma  i-am dat adresa, sau confirmarea de primire.
Cum sa nu i le dau cand omul asta -  cu grad destul de mare si, pesemne, leafa pe masura de la buget – mi-a oferit o asemenea conversatie nu numai caracteristica, dar care poate deveni chiar simbolica pentru starea natiunii intr-un asemenea sistem statal si cu o asemenea  morala guvernamentala?!

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page