Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

COSMETICA RELIGIOASA NETREBUINCIOASA


Este vorba de Religia Crestina in care cumva ma aflu si eu, si mai ales este vorba de "cosmetica" ei, care pe cat de infloritoare pe atat de nenecesara. Frumusetea crestinismului primar, christic, nu trebuie stirbita prin sofisticare fara de folos. Si incaodata nu este vorba despre o "judecare", ci mai de graba o "jeluire".
Dupa un studiu pe sarbatorile crestine de sfarsit de an din ultimii ani raportate in date statistice sau linii fenomenologice, media romana a facut o expectatie la ce va fi cu sfarsitul acestui an, desfasurat sub egida sarbatorilor crestine care s-au apropiat. Exprimata in consumul de bauturi alcoolice s-ar putea porni o mica dambovita. Gramada de porci transformata in sarmale, caltabos si ce se mai alatura s-ar face un pui de caraiman. Inmultite cu restul lumii crestine, analizele s-ar putea exprima in unitati de mississippi, volga, poate nu chiar de himalaie, dar poate alpi. Luminile artificiale de cu aceasta ocazie ar putea compensa peticele de intunerec din tot cursul anului si pentru asigurati sau neasigurati medical, doctorii vor trebui sa fie in stare de veghe. Sarbatori crestine fericite in Valea Fericirilor caci de fericirile de pe Muntele Fericirilor rostite de Domnul Isus nu poate fi vorba, caci nici una din ele nu se ureaza  a fi prezenta.
Recunosc faptul ca nici la propriu, nici la figurat nu stiu exact hotarul dintre spalat, curat si "cosmetizat", dar un machiaj strident, o fardare grosolana nu ajuta la nimic, ba chiar devine dezgustatoare. Ma gandesc si eu, fara rautate si fara ironie, ca la splendoarea crezului crestin nu se mai poate adauga nimic prin cosmetizare. Slava Dumnezeului cel Vesnic revelata in Pruncul nascut intr-o iesle este suficienta pentru inchinare. Poate doar s-o vestim, s-o cantam asa cum este. La acest punct trebuie sa ma predau, spunandu-va ca ma prapadesc dupa mireasma colindelor estice, bizantine si dupa parfumul celor vestice, protestante. Cand acestea dau in Santa Claus care vine in oras, sau Mos Craciun care soseste misterios de pe meleaguri de poveste, chiar ca nu mai stiu. Un obicei traditional frumos, fundat pe Evanghelie, pare a fi benefic. Dar unde este locul si momentul si modul in care el da in "cosmetica"?  Intrebarea mea este adevarat ca pare simplista, dar nu este deloc retorica. Nu cred ca repararea unei "buze de lup" cu care s-a nascut copilul intra in"cosmetica". Dar ce poate fi ca un copil stie despre Mos Craciun atatea ca-ti poate povesti toata noaptea in timp ce despre Isus stie asa de putine sau nimic? Am evitat sa pun titlul acestui foarte scurt comentariu "COSMETICA RELIGIOASA si NENECESARA si PERICULOASA", dar va este si vi-l las la indemana sa-l schimbati dumneavoastra cum credeti ca ar fi mai bine. Sau poate cineva vrea abandonarea discutiei? Libertate deplina. Aceasta nu inseamna insa ca ea nu mai exista.
Ma intreb si eu, probabil ca oricare, in ceea ce numim "decoratiunea" de sarbatorile crestine, unde sfarseste genuinitatea si unde incepe cosmetizarea, unde sfarseste sarbatorirea si unde incepe petrecerea. Dupa care din ele masuram si cantarim crestinismul? Daca in alte religii parca si-ar mai avea loc bombasticimul, statistica dimensionala, in religia crestina ele par nenaturale. Intreb ca sa invat si eu, daca festivalurile stadionice, paradele, marile procesiuni de dimensiuni epopeice pe nume crestin, sunt inchinari adevarate sau sunt cosmetizari inutile.
Mai de curand se are in vedere - deocamdata teoretic - ceea ce in limbaj international se cheama "Holiday Syndrom", simptomatolgia sarbatorii, fie ea si crestina, sau poate cu atat mai mult. Competitie, intrecere, concurs, care mai, ce rol pot avea in cosmetica crestina? Infrumusetarea inseamna cosmetizare? Chiar daca nu, si asa ne mai putem intreba daca frumosul deplin al INTRUPARII DOMNULUI - gandindu-ne la sarbatorile crestine ce se apropie - mai poate fi infrumusetat in vreun alt fel decat prin inchinare si vestirea lui asa cum este.
Intr-un fel sau altul, crestinul crede in revenirea (va veni din nou asa cum L-ati vazut inaltandu-Se la cer) Domnului Isus, exprimare in cuvantul RAPIRE. Asa, altfel, inainte, dupa, nu face subiectul nostru acum.  "Din doi ce vor fi pe acoperis unul va fi luat, altul va fi lasat, din doua femei care vor fi la moara una va fi luata, alta va fi lasata" - desigur fenomenologic nu numeric -.  Ma intreba  cineva, daca rapirea ar avea loc in timpul unei "petreceri crestine", cati ar fi luati, cati ar fi lasati? Situatia ar fi alta decat daca RAPIREA s-ar face candva in cursul anului de munca in zile "necosmetizate"? Poate-i raspundeti dumneavoastra prietenului meu, caci pe mine m-a incurcat. Jos cu fardurile si machiajele fie ele si pe teritoriul crestin, ar putea spune o autoritate in domeniu. Eu nu sunt si oricum nu spun. Dar sa fiu sincer, ma ingrijoreaza. Cosmetica crestina nu cred ca e de vreo trebuinta. Desigur, este doar o opinie personala.

    Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page