Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"UNIREA INTR-UN SINGUR SUFLET ROMANESC!”


Dinspre cetatea de cremene a Apusenilor, munti care au sangerat de atatea ori prin istoria involburata a Ardealului, clopotul de la Rameti, caruia i se alatura atatea nevazute buciume, ca in fiecare an cheama, ecou repetat, spre Cetatea Viteazului Mihai, faptuitorul, la 1600, al primei Uniri, prin implinirea acelei "pohte ce-am pohtit”, chemare spre Catedrala Reintregirii Neamului de la 1 Decembrie 1918, unde s-a instaurat "dreptul inaltei noastre stapaniri nationale”, cand "lanturile tiraniei maghiare au cazut de pe trupurile romanilor, rupte fiind de sangele jertfit de fratii nostri”.
 Acolo, noptile sunt inca pline de trosnetul oaselor trupurilor frante pe roata ale acelui "rege al Daciei”, care se numeste Horea, si al tovarasului de nazuinte si de lupte, pentru drepturile romanilor, Closca.
Acolo, muntii de cremene mai rasuna de tanguirea singuratatii fluierului Iancului, adunandu-i pe toti cei de un neam, intru acel unic ideal national sub sceptrul limbii, legii si mosiei stramosesti.
Acolo, in cetatea de slava si durere a unui popor, gandul se intoarce, in fiecare an, spre pamantul pomenirii celor mereu cu cutitul in rana, ridicati pentru mantuirea neamului, toti cei adunati sub "Marseilleza” noastra, care-i imnul "Desteapta-te, romane!”, atat de convinsi, prin vreme, ca Romania intreaga, fara Transilvania, nu poate fi conceputa, ca ruperea de marele trup nu mai putea sa dureze.
Acolo, cei mereu sfasiati prin istorie, asteptau uriasul act de dreptate: Unirea cea Mare! Acolo, convinsi ca atat cat cerul si pamantul vor dainui, Ardealu-i romanesc, romanii au inaltat ruga spre inalturi, alaturi de Nicolae Iorga, intr-un fel de "Tatal Nostru”: "Da, Doamne, prieteni credinciosi neamului!”. Care numai credinciosi multi n-au fost, atunci cand potrivnicia s-a infratit cu jinduirea, cu poftele nestapanite, si a venit vremea sa vorbeasca armele. Atunci, picioarele golemului stapanitor din Apus si din Rasarit s-au inmuiat, lui provocandu-i "nenorocire prin unirea” supusilor de mai ieri. Si s-au intors, rand pe rand, la rosturile lor, in doritele si vechile hotare, si Basarabia, si Bucovina, si Transilvania!
 Acolo, la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, ceasul de aur al istoriei a batut pentru romanii de pretutindeni, adunandu-i din cele patru zari.
Acolo, pentru prima oara, in acele batai, la unison, ale inimii romanesti, dupa sperantele "ca vom fi si noi ai Tarii”, cum exclama Vasile Goldis, am izbandit: azi avem o zi nationala!
Acolo se aud batand clopotele invierii unui popor, vuind in Catedrala Reintregirii unui neam cu origine nobila, care n-a invatat istoria din carti, ci a trait-o si a scris-o, cu dovezile neamului, de la temelia duratei si continuitatii.
Acolo s-a implinit visul de vointa, de iubire si de fiinta romaneasca, cuprinzand virtutile neamului!
Acolo, unde se canta atunci "Desteapta-te, romane!” si "Treceti, batalioane romane, Carpatii!” se aflau fruntasii romani George Pop de Basesti, Vasile Goldis, dar si episcopul de Caransebes, faclie luminatoare a timpului, Miron Cristea, viitorul dintai Patriarh al Romaniei reintregite, inaltul ierarh cu radacinile neamului pe meleagurile noastre, la Deleni, fostul Potoc, cel care a rostit, la slujba religioasa din Catedrala Reintregirii o patetica rugaciune de multumire catre Dumnezeu, o rugaciune-poem: "Doamne, Dumnezeul nostru! Tu esti Parintele nostru, Tu ai vazut stramtorarea parintilor nostri si ai auzit strigarea lor, caci se facusera ei ca floarea in bruma si plecat spre pulbere era sufletul lor lipit de pamant (…) Tu, Doamne, Cel ce dezlegi pe cei ferecati de obezi si-i ridici pe cei surpati, ajutatu-ne-ai de am batut razboiul si am gonit pe fiii trufiei. Mantuire ai trimis si noua, poporul Tau, si toate marginile pamantului vad mantuirea Dumnezeului nostru (…) Cunoastem, Doamne, ca ai implinit cuvantul Tau, ca imparatia de la un neam la altul se muta, pentru strambatati si semetii, si ca numai dreptatea inalta neamul, iar pacatele imputineaza semintele…”. Cel care vedea alipite toate partile "intregului pamant stramosesc”, "Patriarhul reintregirii neamului” era bucuros cum cade "gardul Carpatilor” despartitor de frati, cum "marginile trecatoare” au fost desfiintate.
Cu "portile Carpatilor deschise”, la 11 decembrie 1918, delegatia romanilor ardeleni trece muntii. Este asteptata, in Gara de Nord, de intregul guvern, in frunte cu I.C. Bratianu, primul ministru de atunci, de generalul Constantin Prezan, comandant in Primul Razboi Mondial pe frontul din Moldova, de alti inalti demnitari ai vremii, intr-o "primire imparateasca”, de o mare multime de oameni, ducand la Bucuresti actul Unirii, infaptuirea celui mai indraznet vis al romanilor, sub sceptrul regelui Ferdinand I, Intregitorul, rege al tuturor romanilor. I.C. Bratianu l-a imbratisat pe Vladica Miron Cristea si a exclamat: "Va asteptam, frati ardeleni, de o mie de ani si ati venit ca sa nu ne mai despartim niciodata!”. Emotionat, episcopul de Caransebes, Miron Cristea, a raspuns: "Iata ca, zilele acestea, cel mai indraznet vis se infaptuieste.
Cuvine-se, deci, sa dam multumita Puternicului Dumnezeu, pentru ca a indreptat duhul vremii intr-o directie favorabila Milostivului Dumnezeu, pentru ca pe noi, cei din generatia de azi, ne-a invrednicit sa traim cele mai marete zile din intreaga viata de aproape doua mii de ani ai natiunii noastre (…) Sa traiti, fratilor dezrobitori din Patria-Mama! Sa traiasca Majestatea Sa Regele Ferdinand I, acum al tuturor romanilor!”.
La 13 decembrie 1918, delegatia ardelenilor a predat Declaratia Unirii regelui Ferdinand I, in marea sala a tronului din palatul regal. In Parlamentul Romaniei, episcopul Iuliu Hossu, in calitate de senator de drept, a spus: "Daca pentru stramosii nostri romani toate drumurile duceau la Roma, pentru noi, romanii ardeleni, toate drumurile duc la Bucuresti. Acesta este Sionul Neamului Romanesc”.
La cuvantul lui Vasile Goldis, regele a raspuns: "In numele romanilor din vechiul Regat, din Basarabia si din Bucovina, astazi uniti, cu profunda recunostinta primesc hotararea fratilor nostri de peste Carpati de a savarsi unitatea nationala a tuturor romanilor si declar pe veacuri unite, in Regatul roman, toate tinuturile locuite de romani de la Tisa pana la Nistru (…) Sa traiasca Romania pe veci unita!”.
Inainte de a parasi Bucurestiul, la statuia lui Mihai Viteazul, episcopul Cransebesului spunea: "Primiti-ne cu drag si cu calde imbratisari la sanul vostru (…), drept rasplata a jertfelor uriase, care si pentru dezrobirea noastra le-ati adus. Noi, romanii de dincolo de Carpati, venim la voi, fratilor, cu cea mai frateasca dragoste de Augusta Dinastie Romana.”
Acolo, la Alba in Cetate, unde inaintemergatorii au faurit Marea Unire, implinindu-se visul romanilor intr-o istorie, cand intreg pamantul stramosilor nostri a devenit unul singur cu slove de aur scriind pagina neamului, invrednicindu-se, de fiecare data intram pe poarta nemurii neamului, cu gandul vesniciei, dar si indreptat spre primul martir al Unirii, sergentul Ioan Arion, din Agris, impuscat, in noaptea dinaintea zilei de 1 Decembrie 1918, in gara Teius.
Acolo, ca romani, in momentele tensionate de azi, cand dusmanii traditionali vor ruperea, destructurarea Statului Roman, unitar si indivizibil, creat atunci, si federalizarea Romaniei, sa ne amintim de declaratia maresalului Ion Antonescu, facuta, tocmai la 1 Decembrie 1940, la Alba Iulia, la doar doua luni dupa Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, sfasiere si durere a romanilor.
"Din aceasta Cetate a Unirii, a drepturilor noastre vesnice si incercate, Frati ardeleni! Voi, care v-ati sfasiat sufletul si trupul, voi care ati parasit, inca o data, vetrele vietii si crucile mormintelor; Voi, care ati adaugat dureri noi la hotarul suferintelor de veacuri; Nu deznadajduiti! Pe umerii vostri sta apasarea sfanta a datoriilor stramosesti. In aceasta clipa de ingenunchere, ingenuncheati ca sa auziti trosnetul de trupuri pe roata ale lui Horea si Closca, sa simtiti in sange clocotul de viata ardeleneasca a lui Avram Iancu si ritmul de redesteptare nationala a lui Muresan.
Plecati urechea la brazda stramoseasca si pastrati in cuget icoana gandurilor lui Lazar, Sincai, Saguna si cutremurati-va de biruinta mareata si vesnica a lui Mihai Viteazul. Ne-am nascut aici, suntem cei dintai asezati aici si vom pleca cei din urma. Vom muri aici, frati ardeleni, fiindca nu putem parasi ceea ce nu se poate parasi. Nici furtunile, nici trufiile, nici tradarile nu ne vor clinti.
De aceea, din Alba Iulia, unde gloria celui dintai Intregitor a adus peste veacuri afirmarea de vointa si unire a Ardealului, pentru ca, in sunetul de clopote ale credintei stramosesti, sa dea Coroana Unirii celui din urma Intregitor, in numele trecutului, pentru apararea prezentului si pentru gloria viitorului, cer azi Unirea Romanilor intr-un singur suflet!”. Unirea intr-un singur suflet – dorinta romaneasca pentru vesnicie!

LAZAR LADARIU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page