Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIS



„Poetul intelege natura mai bine decat savantul.” - Novalis

   
Creatia poetului Nicolae Labis, destul de extinsa avand in vedere anii vietii lui, este astazi prea putin cunoscuta. „Buzduganul generatiei saizeciste”, cum l-a numit criticul Eugen Simion, s-a nascut la 2 decembrie 1935, in comuna Malini (ce nume frumos!) din judetul Suceava, cu „Padurile de pini, de zada si tisa, cu cerbi, caprioare, rasi, cocosi de munte si alte aripate, cu furtuni si incremeniri…”, dupa cum nota scriitorul argesean Vladimir Streinu. Fiul invatatorilor Eugen si Ana-Profira, Nicolae Labis a inceput scoala primara in clasa mamei sale, apoi, din cauza refugiului din timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, a continuat scoala intr-o comuna de langa Campulung-Muscel, iar in 1945 s-a intors cu familia acasa.   
A debutat in literatura la varsta de 15 ani, in ziarul Zori noi din Suceava, in timp ce frecventa liceul „Nicu Gane” din Falticeni, si la 16 ani in Viata Romaneasca din Bucuresti, dupa primirea unui premiu la Olimpiada de nivel national tinuta la Bucuresti, fiind remarcat de scriitorii vremii Mihail Sadoveanu si Tudor Arghezi.
In ianuarie 1952 a fost luat din sanul familiei de catre corifeii regimului si transferat la liceul „Mihail Sadoveanu” din Iasi, in deosebi pentru discutii literare in spiritul vremii, iar la 15 septembrie 1952 a intrat la scoala de Literatura si Critica Literara „Mihai Eminescu” din Bucuresti, scoala organizata dupa model sovietic. Partidul avea nevoie de scriitori care sa construiasca o noua literatura, comunista si revolutionara. Printre profesorii lui de la Scoala de Literatura au fost Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu si Camil Petrescu. Acolo fiind, in inima asa zisului oras al constructiei noii societati cu o noua ideologie, adus in „Fabrica de scriitori”, inspirat numita de scriitorul pitestean Marin Ionita, fost si el elev al acestei scoli, trebuia sa munceasca in spiritul cerut si curand, tanarul a imbratisat pe deplin, dar pentru scurt timp, ideile regimului comunist de guvernamant, aducandu-i laude intr-un numar de poezii.   
In timpul celui de al doilea an de scoala, el devenise chiar un lider de opinie si o stea in cadrul unicului partid. In februarie 1953 insa, a fost acuzat de „abateri de la moralitatea scolii si disciplina”, in primavara anului 1954 fiind propus pentru expulzare din Uniunea Tineretului Muncitor (UTM).
Stela Covaci - sotia prietenului lui Labis, marturiseste: „Tanarul Labis, romantic revolutionar, cum se spunea pe atunci, incercand sa scrie in pas cu cerintele epocii, a inteles ca indrumarea falsa si restrictiile care i se impuneau nu pot fi admise”.
Valorile perene ale literaturii romane la care s-a raportat Labis au fost Mihail Sadoveanu si Mihai Eminescu, in incercarea de redefinire a propriei voci poetice. Admirandu-l pe Sadoveanu, i-a facut un frumos portret: „ E-n fata mea, cu parul din flacari de zapada, cu ochii plini de pacle si plini de-nseninari; o alba inflorire de visini in livada, minunea licaririi unei zari. Nu are nici o varsta. In el sunt mii de oameni, si-ntr-insul anii proaspeti cu totii s-au pastrat… ”.
In iunie 1954, deci la absolvirea scolii, a fost angajat de catre revista Contemporanul, apoi de Gazeta literara. Incepand din toamna lui 1955 urmeaza cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti, insa renunta dupa doar un semestru. Poemul sau cel mai celebru, Moartea Caprioarei, apare in Viata Romaneasca din acel an.
Tot in acel an, de ziua lui, aflandu-se singur intr-un hotel, scrie poezia Am douazeci de ani: „Am douazeci de ani si ma exprim. / Intr-o odaie de hotel, spre seara / Stam impreuna cei ce ne iubim / Infiorati de iarna de afara. / De ce sa mint, prietenii mei nu-s, / Dar vuiet la fereastra da tarcoale… / Inchipuirea-mi numai, v-a adus / Prieteni dragi, pe scaunele goale, / Dau un ospat, am douazeci de ani”. Avea dreptate filozoful Kierkegaard cand spunea ca poetul este „o fiinta nefericita a carei inima este sfasiata de suferinte secrete, dar ale carei buze sunt atat de ciudat alcatuite incat atunci cand suspinele si tipetele le scapa, suna ca o muzica frumoasa”.
Incepand din primavara anului1956, in Ungaria s-au produs evenimente importante. In anumite cercuri, in Uniunea Scriitorilor, dar si in presa au inceput sa apara critici din ce in ce mai vehemente la adresa Regimului, iar in toamna aceluiasi an, populatia Ungariei s-a rasculat impotriva regimului Comunist. Revolutia, chiar daca a fost infranta, a avut o importanta deosebita pentru intregul mers al istoriei din aceasta parte a lumii, culminand cu evenimentele din 1989, care au adus rasturnarea regimurilor comuniste din sud-estul Europei. In tot acest timp al anului 56, a avut loc trezirea completa a lui Labis el dandu-si seama de adevarata situatie a tarii, a intregului lagar comunist.
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page