Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Mureseanul Romeo Dascalescu sau O viata traita intre convingeri si regrete tardive

Figura exemplara si charismatica totodata, Onisifor Ghibu ramane peste timp un model de onestitate si verticalitate morala. Intrati in jocul duplicitar initiat de comunisti, prietenii din cadrul Universitatii din Cluj l-au tradat la un moment dat, iar o parte dintre studentii sai pe care i-a sustinut si incurajat l-au uitat. Unii definitiv, altii insa - dupa ce ei insisi au traversat experiente nefericite - si-au readus aminte de batranul profesor Ghibu retras intr-un modest orasel de provincie. Un asemenea caz a fost si cel al mureseanului Romeo Dascalescu.

Originar din Saliste – Sibiu, Onisifor Ghibu (31 mai 1883 - 31 octombrie 1972) a fost cel de-al optulea copil al unei familii de agricultori. Invatamantul primar si gimnazial l-a urmat in satul natal, apoi la Sibiu (liceul romano-catolic, cu limba de predare maghiara) si la Brasov (liceul romanesc). Ulterior, a urmat cursurile Seminarului teologic din Sibiu, perioada in care a debutat in "Telegraful Roman". In 1905 a publicat "Limba noualor carti bisericesti", lucrare care s-a bucurat si de atentia lui Nicola Iorga care i-a obtinut o bursa la Universitatea din Bucuresti. In anul 1906 a devenit bursier al Universitatii din Budapesta, ocazie cu care Ghibu si-a facut debutul in gazetarie dupa ce a fost numit redactor la publicatia "Lupta", organul Partidului National Roman. Tot Iorga a fost cel care l-a sprijinit pe Ghibu sa obtina o noua bursa la Strasbourg, unde pe langa studiile de istorie universala, filosofie si pedagogie s-a documentat si pe tema bilingvismului in scoala. In 1908 s-a mutat la Universitatea din Jena unde si-a sustinut in mod stralucit teza de doctorat, sub conducerea profesorului W. Rein. Doi ani mai tarziu a fost numit inspector al scolilor arhiepiscopiei Ortodoxe a Transilvaniei (Sibiu), iar in 1912 secretar al sectiei scolare "Astra" si membru in comitetele redactionale ale revistelor "Luceafarul", Romanul" si "Transilvania". Nevoit sa se refugieze la Bucuresti impreuna cu sotia sa in 1914, doi ani mai tarziu, autoritatile austro-ungare l-au condamnat la moarte, in contumacie, pentru dezertare. Evenimentele din Romania precipitandu-se, s-a retras ulterior cu armata romana in Moldova, apoi in Basarabia unde alaturi de Pan Halippa a intemeiat Partidul National Moldovenesc.

Calvarul lui Ghibu a inceput la Cluj

In 1917, a editat "Scoala Moldoveneasca" si "Ardealul", ultimul preschimbandu-se in cotidianul "Romania Noua" (la 24 ianuarie 1918) - organ de propaganda pentru unirea politica a tuturor romanilor. De altfel, Onisifor Ghibu a fost printre primii militanti pentru unirea tuturor romanilor intr-un singur stat. Dupa Unire a devenit secretar general al Resortului invatamantului in cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei, iar in aceasta calitate a infiintat Universitatea romaneasca de la Cluj desfasurand concomitent cu activitatea didactica din cadrul Universitatii si o intensa activitate publicistica (pana in 1945 a publicat in jur de o suta lucrari in volum si brosuri si o mie cinci sute de articole si studii in periodice). Imediat dupa 1945, in timpul in care arheologul Constantin Daicoviciu era decan al Facultatii de Litere si Filosofie din Cluj - ulterior chiar rector al Universitatii - Onisifor Ghibu a fost epurat din Universitate, apoi arestat, fiind inchis in lagarul de la Caracal. Se pare ca de aceasta epurare nu a fost strain nici istoricul Silviu Dragomir care l-ar fi sustinut pe Daicoviciu in demersul sau impotriva lui Ghibu. Dupa eliberarea din lagar a continuat sa scrie, dar fara a mai putea publica castigandu-si existenta foarte modest. In anul 1956, a fost din nou arestat si condamnat de Tribunalul militar Sibiu pentru un memoriu adresat conducerii de stat a U.R.S.S. in vederea retrocedarii Basarabiei si Bucovinei, teritorii cedate sovieticilor in vara anului 1940. La interventia personala a lui Petru Groza, in ianuarie 1958, Octavian Ghibu a fost pus in libertate.

Marirea lui Dascalescu

Unul dintre studentii preferati ai lui Ghibu, a fost mureseanul Romeo Dascalescu, fost profesor al Colegiului National "Al. Papiu Ilarian". Om cu vederi de stanga, Dascalescu a fost angajat cu toate fortele in "lupta de clasa". A facut-o temeinic si cu convingere chiar daca, la un moment dat, a ajuns in mod indirect sa-si renege mentorul, iar el, Dascalescu, in numele aceleiasi "lupte de clasa" pe care o servise cu devotament, sa fie sacrificat. Traia unul dintre momentele firesti ale oricarei revolutii: etapa in care, in mod inevitabil, aceasta isi devoreaza fiii. Dascalescu a avut o evolutie fulminanta in primii ani ai deceniului al cincilea cand Targu Muresul - intrat ca dealtfel intreaga Romanie pe orbita comunista - cunostea prefaceri importante, dar nefaste impuse si dirijate de marele vecin de la Rasarit. Referindu-se la profesorul Romeo Dascalescu, saptamanalul muresean "Ardealul Nou", din 12 noiembrie 1946, mentiona: "Cel mai tanar candidat al Blocului (Blocul Partidelor Democratice, dirijat de comunisti - n.a.) si cel mai tanar din intreaga tara, este fiu al orasului nostru si a crescut printre noi". Acelasi ziar, intr-un alt numar ii facea o elogioasa prezentare biografica: "La 22 de ani este director al Scolii Tehnice Medii, din Resita… Muncitorii il iubesc si in februarie 1946 cand directiunea reactionara, sub manevrele lui Titel Petrescu, incearca sa-l concedieze, muncitorii protesteaza energic, prin manifestatii uriase, in fata carora dusmanii si tradatorii palesc". Intr-un alt context mai era mentionat si faptul ca Romeo Dascalescu, fostul elev al Colegiului National "Alexandru Papiu Ilarian", devenit acum profesor la aceeasi institutie scolara, era si "conferentiar al Partidului si lector la Scoala de cadre din oras" angajat total in munca de lamurire dusa de comunisti pentru castigarea alegerilor din noiembrie 1946. Mai mult chiar, la alegerile din 1946, aparea pe una din pozitiile eligibile ale listei de candidati ai BPD din Mures.

… si decaderea sa

Romeo Dascalescu, "tanara speranta" a comunistilor mureseni, nu a avut insa destinul pe care i-l preziceau cei din jur. In mod inexplicabil, in 1950 - dealtfel nici Romeo Dascalescu nu a tinut dupa 1989 sa explice cauza - a fost exclus din partid si abia in anul 1964 a fost reabilitat si reprimit in PCR. In "destinul rosu" al lui Dascalescu a intervenit insa o noua si definitiva "sincopa". In 1982 a fost implicat in afacerea "meditatiei transcedentale" si trimis la munca de jos ca "muncitor necalificat". Dupa 1989, Romeo Dascalescu, avand in urma o experienta de viata bogata si tumultoasa s-a reintors cu gandul la anii tineretii sale zbuciumate, dar si la profesorul Onisifor Ghibu cel care intre 1939-1943 ii fusese mentor si pe care el il renegase. "Simt nevoia unei marturisiri proprii, spunea Dascalescu referindu-se la Ghibu. Viata lui curata, imaculata, suferintele pe care le-a indurat cu fruntea sus, in timp ce eu n-am intreprins nimic spre a-l ajuta, ma imping sa fac aceasta marturisire publica… Am fost unul dintre acei studenti carora Profesorul si intreaga lui familie mi-au deschis usa casei lasandu-ma sa ma bucur de un climat intelectual si afectiv care nu se uita". Marcat de propria experienta de viata, Dascalescu continua: "De atunci, de cand intrasem in posesia unui carnet rosu, de dimensiuni mici, producator insa de mari cataclisme interioare, m-am lepadat de Onisifor Ghibu ca Petru de Hristos. Eu nu de trei ori, ci continuu. Nu negandu-l, pentru ca nimeni nu m-a intrebat despre dansul, ci pur si simplu facandu-l uitat, ca si cum n-ar fi existat pentru mine…Onisifor Ghibu devenise sinonim cu reactionar, bandit, sovin, antisovietic si cu toate celelalte rele ale pamantului. Eu comunistul, nu ma puteam declara elev, creatura a unui asemenea om…" Dupa o viata de om traita intre convingeri, renegari si regrete, concluziile trase de Dascalescu sunt cat se poate de amare: "Pe parcursul atator ani, atator slalomuri in care fusesem impins, incepusem sa-mi recapat vederea limpede, auzul si constiinta morala, degradate in vartejul ideologic al comunismului. Cu sentimetul de penitenta, caut sa ma reconstitui cu ceea ce a mai ramas in mine imaculat. Cu acest sentiment m-am implicat in actiunea de repunere in drepturi a lui Onisifor Ghibu. De faptul ca viata mea s-a consumat, sub aripa ocrotitoare a partidului, ca o patanie, nu am dreptul de a ma plange sau de a acuza. Am avut ce-am cautat!" Marturisirea si pocainta lui Dascalescu e facuta probabil pentru copii familiei Ghibu, care l-au acceptat pe Dascalescu si mai mult decat atat, i-au permis acestuia sa fie unul dintre cei care a valorificat fondul de arhiva lasat in urma sa de ilustrul pedagog Ghibu. Din partea familiei a fost un gest de iertare si de mare caracter asa cum probabil ar fi facut si Onisifor .

Nicolae Balint

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page