Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Duel mortal Gorbaciov contra Ceausescu

 

Un love story de bulevard

Cateva amanunte mai mult surprinzatoare decat picante despre viata intima a lui Mihail Gorbaciov, omul care, la sfarsitul anilor ’80, a schimbat, la Malta, cursul istoriei mondiale, impreuna cu presedintele american Bush senior, au publicat o serie de ziare californiene si newyorkeze. Se afirma ca Diane Meyer Simon, in varsta de 50 de ani, vaduva magnatului american Herb Simon, mostenitoarea unei imense averi, este de o bucata de vreme indragostita de "parintele perestroikai", care nu i-ar respinge farmecele. Mihail Gorbaciov, acum in varsta de 71 de ani, a dus o viata solitara dupa moartea sotiei sale Raisa, in septembrie 1999. El a ramas neconsolat si trist, memoria celei pe care a iubit-o si a stimat-o, impartind cu ea bucuriile, dar si avatarurile esecurilor politice de dupa 1990, fiindu-i mereu vie. Speculatiile ziaristilor fac deliciul cititorilor si telespectatorilor, inclusiv cea privitoare la vila lui Mihail Gorbaciov cumparata nu de mult pe plajele insorite de la San Francisco, chipurile spre a fi mai aproape de Diane. Totusi aceasta "love story", daca ar fi sa ne luam dupa comentariile bulevardiere, este greu de crezut, daca se iau in calcul unele amanunte cu privire la realele legaturi care i-au unit pe Mihail si Raisa Gorbaciov, inca de pe bancile facultatii, relevate in ultimul timp de unii apropiati ai vietii lor private.

Dezvaluiri senzationale

Sigur, rusii sunt mai reticenti in aceasta privinta, dar nu si colonelul Antoniade, fost ofiter roman de securitate care, in calitate de aghiotant al Raisei Gorbaciov in timpul unei vizite la Bucuresti, din vara anului 1989, a putut fi martor la unele momente semnificative ale cuplului moscovit. Antoniade relateaza abia acum, dupa aproape treisprezece ani de la acele zile, ceea ce poate extrem de putini pamanteni au putut cunoaste. Astfel s-a putut afla imensa influenta pe care Raisa o avea asupra sotului ei. Insa, spre deosebire de Elena Ceausescu, o femeie ambitioasa, inculta si incapatanata, care-si domina sotul in mod nefast, Raisa Gorbaciova beneficia de o profunda iubire din partea lui Mihail, care-i aprecia parerile docte, le cantarea si impreuna, ca o minte colectiva, puneau in practica masurile liberaliste in speranta ca astfel vor reforma viata politica sovietica. Colonelul Antoniade a dezvaluit doar acum, cateva episoade elocvente din timpul vizitei la Bucuresti a sotilor Gorbaciov, ramase necunoscute nu numai pentru opinia publica, dar chiar camarilei ceausiste. Ele arata cat de mult conlucrau sotii Gorbaciov in planul politicii. De pilda, dupa intalnirea de la Malta dintre Gorbaciov si Bush, a fost convocata la Bucuresti o conferinta la nivel inalt a sefilor statelor componente ale aliantei Tratatului de la Varsovia, pe care urma sa o prezideze, cum era si firesc, seful celui mai puternic stat comunist, Mihail Gorbaciov. Acesta era hotarat sa informeze pe ceilalti sefi de stat comunisti ca Uniunea Sovietica va retrage rapid trupele sale din R. D. Germana, fara insa a divulga ca acest gest fusese deja convenit la Malta. Antoniade da astfel explicatia logica, indirect, a ingaduintei comunistilor germani cu care acestia au privit demolarea "Zidului Berlinului" ca si reunificarea Germaniei pe cale pasnica, moment istoric considerat ca "o opera" a cancelarului Helmuth Kohl. Bineinteles, fara invoirea lui Mihail Gorbaciov, convenit cu Bush, nimic nu s-ar fi petrecut. In fine, Gorbaciov era informat deja prin canalele KGB-ului ca Nicolae Ceausescu aflase cate ceva despre unele amanunte ale convorbirilor purtate atat de secret la Malta, declarandu-se in cercul apropiatilor sai ca se va impotrivi lui Gorbaciov, propunand ca Tratatul de la Varsovia sa ramana in vigoare pana cand se va desfiinta si NATO. Bine-inteles, Gorbaciov nu putea fi de acord cu o astfel de opinie restrictiva si profund nediplomatica ce torpila procesul de destindere internationala convenit cu presedintele Bush.

Nocturna la un pahar de vodca

Tocmai din acest motiv a si fixat o intalnire intre patru ochi cu Ceausescu, pretextand Conferinta de informare de la Bucuresti la inalt nivel a tarilor Tratatului de la Varsovia. In grandomania sa, Ceausescu a socotit ca el merita sa fie considerat lider al comunistilor "adevarati" si revolutionari, nu Gorbaciov pe care, de altfel, il infruntase deschis, cu cateva luni inainte, arogandu-si cu ingamfare meritele initierii "perestroikai". Afirmatiile lui Ceausescu l-au iritat atunci vizibil pe Gorbaciov, acesta parasind demonstrativ Romania, dupa nici douazeci si patru de ore de la sosirea la Bucuresti, desi vizita oficiala fusese prevazuta a avea loc timp de trei zile. Iata-l deci din nou in Capitala Romaniei pe Gorbaciov, insotit de Raisa. Chiar in seara zilei sosirii lor la Bucuresti, sotii Gorbaciov au avut o intrevedere privata cu sotii Ceausescu la "Vila Lac 2" de pe malul lacului Floreasca, rezervata inaltilor oaspeti. In treacat fie spus, gazduirea lui Mihail si a Raisei in aceasta vila, sigur foarte luxoasa, era si ea un afront, deoarece pentru sefii de stat de rangul celui sovietic, de regula se utiliza o alta cladire, de vis, mobilata cu un rafinament extraordinar si inzestrata cu un confort fantastic, inclusiv cu o terasa acoperita cu cristal, ce se invartea dupa soare. Gorbaciov, ale carui "antene" kaghebiste nu pierdusera vremea la Bucuresti, a sesizat mitocania ceausista, dar el nu venise in Romania sa-l traga de urechi pe Ceausescu pentru o asemenea meschinarie. Prin urmare, Gorbaciovii si Ceausestii s-au retras ei patru intr-un salon si au pornit o confruntare care l-a infuriat de-a binelea pe seful comunismului mondial. Mihail Gorbaciov, ca orice rus care se respecta, a baut in acest timp cateva pahare de vodca, desi chiar el decretase, la sfaturile Raisei, prohibitia acestei licori in URSS. Masura fara precedent, care i-a diminuat considerabil popularitatea si i-a grabit intr-un fel sfarsitul politic. La un moment dat, spre miezul noptii, facandu-i-se lehamite de incapatanarea lui Nicolae Ceausescu, secondat in aberatii de Elena Ceausescu, care refuza orice argument logic adus cu inteligenta de Raisa, in favoarea destinderii situatiei internationale si a instaurarii "comunismului cu fata umana", Mihail Gorbaciov a izbucnit violent: "Pana in douazeci si patru de ore sa demisionezi. Altfel vei fi nevoit sa o faci fortat. Nu vezi in ce situatie catastrofala ai adus Romania? Ce se petrece aici e un exemplu negativ pentru socialism!". Spunand acestea, sotii Gorbaciov s-au ridicat si au iesit din salon, fara a-si lua ramas bun de la gazdele lor, care s-au trezit singuri si ridicoli in camera, pozitie penibila remarcata de aghiotantii ce asteptau cuminti la usi si auzisera tot ce se discutase in spatele acestora.

Cacialma ceausista

A doua zi, desi intalnirea sefilor de stat era fixata pentru ora 9 dimineata, Mihail Gorbaciov a ordonat garzilor sale sa-l duca la locul consfatuirii la ora 8. Cu toate ca dispozitia sa a luat prin surprindere tot aparatul de securitate roman, nimeni nu a avut curajul a i se opune. Informat de urgenta, Nicolae Ceausescu si-a dat seama ca Gorbaciov intentiona sa puna in garda pe unii sefi de stat, in lipsa lui, si sa ia masuri care nu i-ar fi convenit. Nemtii, cehii, polonezii se pregateau si ei sa ajunga mai inainte la sala conferintei. Surprins de toata aceasta miscare neasteptata, Ceausescu nu a gasit alta cale de iesire decat recurgand la un tertip pueril. A ordonat ca toata coloana oficiala atat a lui Gorbaciov, cat si a celorlalti sefi de stat matinali sa fie plimbata prin Bucuresti, timp de o ora, in incercarea de a sabota intentiile unei intalniri neoficiale convocata de liderul de la Kremlin. Bineinteles, securistii s-au executat, invartindu-l pe Gorbaciov pe strazile orasului, ceea ce nu i-a scapat acestuia, observand ca este "plimbat" de cateva ori prin aceleasi locuri, inclusiv Gara de Nord, zona bucuresteana evident periferica. Securistilor le-a trebuit un tur de forta spre a nu ciocni coloanele oficiale vanturate prin oras. In sfarsit, toata tevatura a luat sfarsit. Ajuns la locul intrunirii, rosu de manie pentru bataia de joc la care fusese supus, Gorbaciov a cerut explicatii pe un ton dur lui Ceausescu. Acesta, plin de siretenia analfabetului, nu s-a sfiit sa-i aduca in fata un biet colonel, anume instruit in acest scop, care sa-i ceara scuze cu umilinta, mintind ca din propria-i nesocotinta a dorit sa-i arate Bucurestii, deoarece "crezuse" ca mai era timp suficient pana la deschiderea lucrarilor conferintei si nu se cadea ca primul secretar al PCUS sa ajunga intr-o sala goala, fara a fi intampinat de nimeni. Mihail Gorbaciov a inteles totul si, in discursul sau, l-a sfichiuit plin de intelesuri pe Ceausescu, dand linia politica a ridicarii "cortinei de fier". Ce a urmat pe plan international in anul 1989 este bine cunoscut.

Raisa, politicianul din culise

Mai putin cunoscut este comportamentul Raisei Gorbaciova la Bucuresti. In mod ostentativ, desi avea un program bine stabilit, ea a anuntat ca renunta la el, pornind singura pe jos prin oras, sub pretextul ca doreste sa cunoasca la pas "micul Paris". In realitate, Raisa inconjurata de ofiteri KGB perfect cunoscatori ai limbii romane, care nu au permis securistilor romani sa o impiedice in vreun fel, a oprit cetateni, indeosebi tineri, informandu-se direct asupra situatiei tarii, pe care in mod sigur o cunostea perfect, dar si de a face o subtila propaganda anticeausista. Ea stia ca escapada si conversatiile sale cu publicul de strada vor fi aduse la cunostinta lui Ceausescu, dorind sa dea un semnal negativ la adresa acestuia, dupa comportamentul din seara precedenta. Ajunsa in fata sediului Uniunii Femeilor Democrate din Romania, care avea ca presedinta de onoare pe Elena Ceausescu, Raisa a intrat in cladire intempestiv, vizita ei fiind de altfel asteptata, dar la o alta ora. Acolo i-au fost prezentate Ana Muresan, Tamara Dobrin si alte "tovarase ministru". Raisa s-a prefacut mirata si a exclamat ironic: "Avand in frunte pe tovarasa Elena Ceausescu, observ ca Romania este guvernata de femei!". Cuvinte care au fost acoperite de aplauzele ministreselor, prea putin inteligente spre a intelege aluzia caustica a Raisei.

Epilog moscovit

Cinci luni mai tarziu, la 4 decembrie 1989, Gorbaciov l-a convocat pe Nicolae Ceausescu la Kremlin. Acesta, stiind cele intamplate la Bucuresti si amintindu-si amenintarea liderului de la Kremlin ce-i fusese atat de limpede adresata, apoi ingrijorat de evenimentele ce se petreceau in diverse state din "lagarul socialist" pe cale de destramare, a ezitat sa dea curs invitatiei. Totusi, in cele din urma s-a dus la Moscova cu inima indoita. Dar, nemaiavand ce pierde, l-a infruntat pe Gorbaciov fara reticente. Obraznicia nemasurata a lui Ceausescu nu l-a mai scandalizat pe Gorbaciov. In rastimpul de la conferinta din vara de la Bucuresti, pana in decembrie, soarta dictatorului roman fusese deja pecetluita. Dupa ce i-a ascultat impasibil peroratia si planurile utopice insirate de Ceausescu, Gorbaciov i-a prezis scurt si foarte calm: "Frumoase planuri, dar nu cred ca vei mai avea timp sa le pui in practica! Este prea tarziu!". Nu era deloc o proorocire, deoarece Gorbaciov cunostea perfect ce urma sa se intample peste doar cateva saptamani in Romania, agentii sovietici ocupand deja pozitiile stabilite de KGB. Ceea ce nu stia insa Ceausescu. Prin urmare, el a cazut conform planului. Dupa cele dezvaluite acum chiar de varfuri ale fostei Securitati, cele ce se puneau la cale erau totusi cunoscute de cativa initiati care colaborau in ascuns cu KGB-ul. Iata cum s-a aflat ca la prabusirea dictatorului Ceausescu si a sotiei acestuia au pus vartos umarul Mihail si Raisa Gorbaciov. Paharul se umpluse. Este interesant ca aceste amanunte, dezvaluite abia acum de fosti demnitari ceausisti si superiori din Securitate, tot nu au convins pe domnul Iliescu asupra faptului ca "revolutia romana din 1989" inca mai ascunde multe enigme, inclusiv "contributia" familiei Gorbaciov la arestarea si condamnarea cuplului Ceausescu.

Dupa treisprezece ani

Ca in fiecare an, dupa 1989, nostalgicii comunisti celebreaza la sfarsitul lunii ianuarie, nasterea lui Nicolae Ceausescu. Anul acesta insa, reuniunile nostalgicilor au avut un caracter aparte, destul de semnificativ. De pilda, la Bucuresti, la mormantul lui Ceausescu s-au adunat nu sute de curiosi ca alta data, ci doar o mana de oameni care, culmea, in pofida faptului ca decedatul a fost un inversunat ateu, ordonand distrugerea a sute de lacasuri de cult ortodoxe, catolice, baptiste si penticostale, sinagogi si moschei, deopotriva, au adus cu ei un preot, facandu-i decedatului o pomenire traditionala crestina. Au aprins cu totii lumanari, in timp ce s-a cantat "Vesnica pomenire" si s-a tamaiat mormantul aprigului anticrist. Si mai curios este ca, la aceasta ceremonie crestineasca a fost partas, cu lumanarea de rigoare aprinsa, insusi ex-generalul Ilie Ceausescu, fratele dictatorului, loctiitorul politic al defunctului general Milea "sinucis" la ordinul "comandantului suprem Nicolae Ceusescu, care-l decretase in prealabil tradator. Participantii la ceremonie au lepadat masca ateista de odinioara, precum de altfel si actualul presedinte al Romaniei, domnul Ion Iliescu, persoana care, cu nu multa vreme inainte se declarase "liber cugetator". Ei au batut la cruci care mai de care, explicand gestul lor ca o expresie a traditiei romanesti si ca, la urma-urmei, Dumnezeu este rugat sa ierte greselile chiar cele mai grele ale pacatosilor. Dar, in fond, au spus unii dintre cei prezenti, fara a fi contrazisi in nici un fel de Ilie Ceausescu, principalul vinovat al tuturor celor petrecute in timpul dictaturii a fost Elena Ceausescu. Teza respectiva este arhicunoscuta si raspandita in intreaga tara de nostalgicii comunismului, care cauta sa diminueze rolul malefic jucat in prabusirea tarii de Nicolae Ceausescu, ajuns in ultimii ani ai vietii sale la un grad periculos de paranoia.

Daca la Bucuresti, unii participanti la "parastasul" improvizat din Cimitirul Ghencea mai recunosteau ca in ultimii ani ai dictaturii ceusiste "se ducea rau", la Scornicesti, locul de bastina al familiei Ceausescu, nici unul dintre cei aproape cinci sute de "pelerini" veniti din mai toata Oltenia spre a-l comemora pe "carmaci" nu aveau cuvinte de nemultumire. Dimpotriva, insusi primarul peremist (nici nu se putea altfel) a afirmat fara ezitare ca Nicolae Ceausescu a fost victima toanelor sotiei sale, Elena, el fiind un inocent. Ma rog, cat de inocent a fost ramane de dat seama in fata istoriei. Insa, precum se intampla de regula cu fanaticii ce-si sustin orbeste o opinie evident stupida, iar exemplele sunt numeroase, incepand cu neonazistii ce-l venereaza si astazi pe Hitler sau cu talibanii ce sunt capabili sa moara pentru ideile teroriste propovaduite de Bin Laden, tot astfel nostalgicii ceausisti nu numai ca-l considera pe Nicolae Ceausescu o victima a propriei sale consoarte, dar s-au declarat gata sa-i ridice o statuie in Scornicesti, iar casa familie acestuia s-o amenajeze ca muzeu memorial. Cu nici doua decenii in urma, Scornicesti era o biata comuna, iar casa lui Andruta Ceausescu, capul familiei, un amarat de bordei acoperit cu paie, ingradit doar de scaieti. In megalomania sa, Ceausescu a dispus sa se ridice in locul bordeiului o vila spatioasa, pe banii statului, chipurile casa in care s-a nascut, dand ordin sa se construiasca totodata o multime de blocuri de locuit de tip urban in Scornicesti unde a inghesuit sute de oameni adunati din toata tara, decretand oras, vechea comuna natala. Cu alte cuvinte, el trebuia sa fie considerat ca provenind nu de la tara, ci de la oras. Il jena obarsia sa rurala.

O familie de contrabandisti

Apoi s-a grabit sa ordone amplasarea la Scornicesti a tot felul de fabrici fara viitor, azi falimentare, ba chiar si a unui stadion oplimpic. Probabil ca, in nebunia sa, se gandea sa aduca Olimpiada la Scornicesti! Iar ca sa dea o justificare de moment a acestei uriase constructii sportive amplasata aiurea, a hotarat infiintarea unei echipe de fotbal, pe care a introdus-o direct in prima divizie a tarii. Ca manager al acestei ciudate echipe, menita sa castige campionatul national, ca, de, era din Scornicesti, mai marii federatiei de fotbal l-au pus pe nimeni altul decat pe Dumitru Dragomir, mare maestru in arta coruptiei. El insusi, astazi deputat al PRM si, nu se putea altfel, presedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, a recunoscut public cum manipula arbitrii si masluia rezultatele jocurilor, cu scopul de a indeplini ambitiile fotbalistice ale lui Nicolae Ceausescu. Era o adevarata lupta intre tatal si fiii sai care si ei devenisera protectori ai unor echipe de fotbal pe care le doreau campioane. Valentin, de exemplu, avea in inima sa echipa "Steaua", in asociatie cu unchiul sau, Ilie Ceausescu, iar Nicusor chiar isi infiintase la Sibiu, unde il trimisese prim secretar judetean insasi mama Elena, grijulie ca bietul copilas se apucase de bautura si de amoruri in mezalianta, o echipa careia ii daduse un nume pompos, acela de Inter... Sibiu, copiind pe cel al celebrului Inter-milanez. Cum s-au dus Nicolae si Elena, asa s-au dus si echipele de fotbal ale acestora. Si iata astazi unii cer eradicarea coruptiei din Romania. Insa ce sperante pot avea bietii romani, daca in Parlament exista personaje, precum Dumitru Dragomir care-si fac un titlu de mandrie din trecutul lor cenusiu. Dumitru Dragomir, poreclit Corleone, nume semnificativ, evocand Mafia siciliana, nu s-a sfiit chiar sa povesteasca, intr-o clipa de sinceritate, pe un post de televiziune, cum trecea fraudulos peste frontiera, in timpul dictaturii ceausiste, aidoma oricarui contrabandist ordinar, tot felul de marfuri, de la aparataj electronic, la tigari si cafea. Nimeni nu avea curajul sa ia masuri impotriva lui. Doar era managerul echipei de fotbal din Scornicesti! Acelasi Dumitru Dragomir a dezvaluit ca, intr-un caz, Marin Barbulescu, cumnatul lui Nicolae Ceausescu, care insotea echipa de fotbal intr-un turneu in Grecia, nu s-a sfiit nici el sa fie complice la o operatie de contrabanda, marfurile aduse in Romania fara a fi vamuite, avand o greutate atat de mare, incat chiar puneau in pericol securitatea zborului avionului in care calatoreau fotbalistii. Si, cu toate acestea, unii considera familia lui Ceausescu drept extrem de cinstita. Singura necinstita, nu se putea altfel, era Elena Ceausescu, care-l influenta pe "bietul" ei sot. Un caz si mai infamat de contrabanda s-a descoperit a fi cel in care, Corneliu Burtica, fost ministru al Comertului Exterior ceausist, i-a procurat o haina de leo-pard veritabila de la Paris, Elenei Ceausescu, introducand-o fara vamuire in tara. Cu aceasta haina, Elena Ceausescu a facut imprudenta sa-l insoteasca in Suedia pe dictatorul roman, starnind un veritabil scandal intr-o tara in care populatia se declarase impotriva uciderii animalelor si distrugerii faunei mondiale. Nu a fost prima si ultima contrabanda a familiei Ceausescu, aceasta aducand continuu din strainatate, fara a fi vamuite, marfuri, de la rochii si parfumuri scumpe, pana la bauturi fine, in cantitati impresionante.

Amintirile unui martor centenar

Adevarul este undeva pe aproape, in ce priveste papucul sub care-l tinea Elena Ceausescu, pe Nicolae Ceausescu. Un martor de exceptie s-a ivit zilele acestea in persoana inginerului Emil Wagner, care i-a cunoscut pe cei doi inainte de razboi, cand inca nu erau casatoriti. Emil Wagner are astazi 106 ani, dar este surprinzator de lucid si perfect sanatos, schiaza, conduce automobilul si motocicleta, fiind capabil sa faca zilnic marsuri pedestre sau pe bicicleta de peste zece kilometri. El isi aminteste perfect de faptul ca Elena Ceausescu era servitoare la familia Schain. Domnul Schain era proprietarul unor fabrici de medicamente, un om foarte bogat, asociat cu miliardarul Auerbach, amic al regelui Carol al II-lea. Nicolae Ceausescu venea pe ascuns seara, la Elena. Emil Wagner, care tocmai monta niste sobe monumentale aduse special de la Viena, pentru impunatorul imobil al familiei Schain, a observat idila celor doi tineri. Ea, de teama ca inginerul ii va trada micul ei secret sentimental, l-a conjurat sa n-o spuna "boierilor". Sigur, numai treaba aceasta n-o avea Emil Wagner, care spre o mai buna siguranta a interzis lucratorilor sai sa scoata o vorba despre ce se petrecea in casa. Pana sa termine lucrarile in casa lui Schain, Wagner a observat ca Elena disparuse, el crezand ca biata servitoare fusese concediata datorita "amorului" ei ascuns. Dar nu fusese asa. Farmacistul Schain, un om foarte omenos, a remarcat ca Elena era bolnava de plamani si, ca s-o ocroteasca, a trimis-o ca femeie de serviciu la una din fabricile sale din Bucurestii Noi, unde a fost data si in grija medicilor spre a fi tratata. Batranul Wagner remarca plin de umor ca, din aceasta perioada in care a maturat prin fabrica lui Schain, probabil i-a intrat in cap ca era "chimista". Elena, foarte tanara pe acea vreme, dovedea un spirit intreprinzator. Dupa ce iesea din fabrica, vindea seminte de floarea soarelui in Piata Chibrit, sa mai castige un ban. In acest timp, Nicolae Ceausescu lucra la o cizmarie pe Calea Victoriei, de unde sterpelea sandale pentru iubita lui, Elena. Dupa ani buni, sotii Ceausescu au ajuns la Putere, ca urmare a instaurarii regimului comunist. Emil Wagner a fost arestat si deportat in Siberia, datorita originii sale etnice germane. Dupa multe peripetii, el s-a intors in tara, incercand sa obtina o mana de ajutor de la sotii Ceausescu, in virtutea mai vechii lor cunostinte. Nu a primit nici un sprijin. Dimpotriva a fost arestat si trimis in cele mai teribile inchisori, fiind martor si la cumplita asasinare a lui Iuliu Maniu, la Aiud. Dupa opt ani de detentie, Wagner a fost eliberat fara a fi judecat. El s-a apucat sa monteze sobe ca simplu muncitor, deoarece nu mai era primit nicaieri sa lucreze, ca fost detinut politic. Intr-o buna zi a fost chemat sa monteze cateva sobe chiar in vila unde locuiau sotii Ceausescu. Fosta servitoare din casa familiei Schain, acum "tovarasa", plina de fumuri, nu numai ca s-a prefacut ca nu-l recunosate, dar s-a purtat cu o aroganta mitocaneasca, incercand sa-l umileasca pe omul caruia ii ceruse odinioara sa-i ascunda taina sa amoroasa. Emil Wagner mai relateaza inca un amanunt pitoresc. In timp ce Elena Ceausescu nici nu l-a platit pentru lucrul sau migalos, Nicolae Ceausescu a asteptat un moment prielnic si, pe ascuns, ca sa nu-l surprinda soata, a scos din buzunar cateva sute de lei si i le-a dat, ca bacsis. Si in timp ce sotii Ceausescu si-au vazut de soarta lor stupida, sfarsind impreuna in fata plutonului de executie, iata martorii nebuniei lor si insolentei inculturii de care dadeau dovada, inca mai ies la iveala, spre a face lumina intr-o istorie intunecata. Sic transit gloria mundi! Sau, pe romaneste, (Asa trece gloria lumii!), cum suna formula adresata noilor Papi de la Roma, de catre cardinalii electori, spre a le aminti tuturor ca Puterea este trecatoare si gloria nestatornica.

Prof. M. Baleanu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page