Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

NU CRED ÎN EXPLICATIILE LUI SORIN ROSCA STANESCU!

Corneliu LEU



Nu cred si nici nu am nevoie sa cred. Pentru ca eu nu sunt o instanta rece si obiectiva solicitand probe materiale pentru a urmari spiritul Legii, ci o constiinta care se formeaza dupa legile experientei proprii si a celei mostenite. Sau, sunt o particica din opinia publica, atotstapanitoarea opinie a celor multi si atenti la nevoile lor si in vesnica lupta cu altii care vor s-o manipuleze, tocmai spre a nu mai fi atenti la aceste nevoi.
Nu-i cred argumentele in legatura cu posibilitatea sau imposibilitatea verificarii informatiilor si ma lasa rece „nefinalizarea anchetei” sau „redirectionarea cauzei”.  La fel cum ma lasau rece spusele unui individ care afirma ca „a impins”, cand eu il vedeam filmat cum lovea. Cum ma lasa rece cand aud niste dame politice vorbind despre succesul unei candidaturi independente la Parlamentul European, cand eu ii auzeam pe niste barbati dintr-un partid cum spuneau ca li s-a cerut sa cedeze spre cel independent un procent din voturile obtinute de cei care erau proprii lor colorati politic. Cum m-ar lasa rece daca as mai auzi un juramant ca „in cinci minute demisionez”, etc, etc, etc...
Nu te cred, draga Rosca-Stanescu si chiar ma mira ca, abil om al cuvantului fiind, recurgi la asemenea explicatii. Tatal meu era doar un avocat de provincie, ca si tatal domniei tale dar, aparand un client acuzat a fi tras o pereche de palme, si-a permis sa atraga atentia judecatorului aratand spre reclamantul bine cunoscut in oras ca provocator de conflicte: „Priviti la mutra lui care cauta mereu zazanie, domnule judecator si, inainte de a pronunta vreo hotarare, ganditi-va sincer daca nu cumva, si dumneavoastra personal, i-ati trage chiar doua perechi de palme!”...
In fata unor afirmatii pe care le-ai facut, cum se spune nu numai intre pescari: „muscand”, adica ne mai fiind atent la amanunte, eu am auzit multa lume dandu-ti dreptate cu un argument mult mai simplu: „Bine-nteles!... La ce altceva poti sa te astepti de la de-alde astia?!”... Ceea ce demonstreaza o nezdruncinata si iremediabila convingere in legatura cu penalitatea existentiala a acestor „de-alde astia”!... Demonstreaza certitudinile care te blazeaza la a mai asculta argumente. Demonstreaza rezultatul categoric al experientelor tale cu cei care ti-au spurcat viata fie tragandu-te spre mocirla lor, fie izolandu-te pe acea insula stearpa unde raman, in opinia lor „fraierii care nu pot sa se descurce”.
Numai ca acest fraieri care nu pot sa se descurce sunt insasi opinia publica pe care, acolo unde nu au mai reusit sa o manipuleze, au sfidat-o cu impertinenta lor agresiv-golaneasca si samanta de scandal cu care tulbura mereu apele ca sa nu li se vada incompetenta, minciunile, matrapazlacurile!... Iar, ca opinie publica, n-ai ce-i face: Ramane ca atare; persista, se intareste si se convinge din ce in ce mai mult, chiar daca, de sila sau de neputinta, te lasa sa-ti faci mendrele. Fiindca opinia publica nu poate fi pusa sa-ti interpreteze in favoarea unuia sau a altuia legile obiective dupa care se conduce, asa cum poti pune un magistrat clientelar. asta-i defectul opiniei publice: E publica si de la sine izvoratoare; provine din propria-ne experienta. Se formeaza spontan, se sedimenteaza peren si, chiar daca lasa pe moment impresia ca poate fi manipulata, revine mereu la adevarurile ei.
Precum acest: „...la ce te poti astepta de la alde astia” care, in opt ani de zile s-a schimbat cel mult in „...la ce te poti astepta de la alde Basescu” iar, pe viitor, atentie iubiti alti politicieni, nu se va schimba mai mult decat modificandu-si cu alt nume prototipul care insoteste (daca putem spune asa fortand putin morfologia, dar niciodata statistica), nu articolul „de-alde” ci numeralul nehotarat „alde”, conferindu-i nominalizarea momentului respectiv privitor la sfidarea nesincera si scandalagie combinata cu mahalagismul care, la randu-i, face casa buna cu coruptia. Pentru ca, oricat de disparute din scripte, vasele fantoma - o spune si Wagner in „Olandezul zburator” fara a face aluzie directa  la reprezentanta de la Anvers – pot sa-ti ameninte orizontul postprezidential cu umbra lor.
Dar, deocamdata, draga Rosca-Stanescu, noi traim la timpul prezent; asa ca opinia publica nu mai are nevoie si de explicatii, cand e convinsa ca, de la alde astia, categoric lucru: nu te poti astepta la altceva. Urmasul de avocat din mine iti ia apararea prin replica la care are drept de mostenitor: „Priviti, domn’ judecator la mutra lui care cauta mereu zazanie…” !...

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page