Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Între TÂRGU JIU si PASADENA



M-ati fi ghicit mai repede daca as fi zis: "Intre HOBITA si PARIS". Vreau sa spun ca nu e vorba doar de zis altfel acelasi lucru, ci de a intelege ce chiar de s-ar spune intr-o mie de feluri e inepuizabil spus.
De-alungul vietii mele de stat de vorba cu artisti si despre artisti, doar cativa am auzit spunand "nu ma omor dupa Brancusi", ca vorbire de rau sau invidie de te miri ce fel. Cat priveste relatia cu artistul a oamenilor educati si seriosi, este una de zdrobitoare pretuire. Desigur, unii mai trag de el din motive pragmatice sau de maretie pragmatica. Una din cele mai urate relatii cu memoria lui, ar fi cea politica, la care nu e frumos cu nici un chip de gandit. Nu poate fi vorba despre mutarea ramasitelor sale de la Paris la Targu Jiu pe fond electoral. Ar fi o profanare.
Pentru cei care stiu - si sper sa fie destui -, ma refer acum la romanii mai ales din zona Los Angeles, amintesc faptul ca la Norton Simon Museum, orasul Pasadena, pe faimoasa strada Colorado, mai este deschisa inca pana la 6 Ianuarie 2014, expozitia numita "Beyond Brancusi: The Space of Sculpture". America l-a infiat pe artist si l-a numit "parintele arhitecturii americane". Rusii n-au fost in stare sa faca acest lucru, dar aceasta este alta poveste. Nu face importanta putinelor noastre randuri nici macar diferenta dintre omagiul de Targu Jiu si cel de Pasadena care este adus acum artistului. Cateva zile in urma, am aflat si eu, poate nu chiar la timp, ca i s-a parut unui specialist in opere de arta de acolo, ca "poarta sarutului" s-a cam decolorat si incercand s-o aduca la lumina a spalat-o murdarind-o. La Pasadena totul este impecabil, chiar daca numai o singura opera originala este expusa, totul este organizat sub egida nemuritoarelor sale lucrari prin  expunerea operelor nascute de alte generatii de artisti inspirate din ale lui, la scena deschisa. "Brancusi" la Targu Jiu, "Beyond Brancusi" in California. Poate mai invatam si noi cate ceva. Acesta este insa subiectul marilor critici de arta si raspunzatori de tezaurele culturale deja apartinand lumii intregi.
Necazul meu este insa altul si nu avangardist protestatar, ci unul pacifist iremediabil, cum de nu ne pretuim si noi valorile un pic mai mult. Nu-l mai avem pe titan printre noi sa tacem ascultandu-i sfaturile spuse in barba ca pentru sine. Lasandu-i in pace pe politicieni, totusi e printre noi, suficient procentaj de oameni de cultura, de profesori, de teologi, oameni de jurnalistica, in jurul carora ne-am putea aduna, sa mai vedem, sa mai auzim, sa mai mergem cate un grup impreuna la o expozitie ca cea de care am amintit. Chiar nu sunt doua ganduri la fel? Si daca pana la urma sunt, aceasta are loc numai pentru a fi diferite de celelalte doua de alaturi? Am zis si eu asa, si chiar ca nu e treaba mea.
Treaba mea este abia de-acum de cand pare ca mi-am terminat-o. De Brancusi trag toti sa-l aiba. Eu mi l-am insusit de mult si am inceput sa-l recomand si altora, ca fiind "unul din mai marii neamului nostru care a crezut in El, adica in Isus". Cine poate sa-l desfaca pe artist de Scriptura? Mesajul evanghelic al complexului de la Targu Jiu ar trebui sa vorbeasca sufletului romanesc mai mult decat punctul turistic in sine si procentul sau pragmatic, nici macar el social exploatat. Un sfert de veac in urma, prima expozitie vizitata de mine in Los Angeles, faimoasa "Temporary Contemporary", il avea plenar expus pe artistul nostru.
Este epuizant de inutil sa mai asculti pe cineva ca Brancusi a fost un necredincios de Dumnezeu, un ateu, un evolutionist cand intreaga sa opera vorbeste contrariul. Cum poate sa spuna cineva ca - sa zicem -, cocosul, cantatul sau ca un strigat, i-a venit in minte marelui maestru cand o precupeata i-a adus biata pasare de pe taraba de la piata pentru a o face supa? Oameni buni, pe ce lume ne aflam cand il coboram pe artistul de geniu la rutina gandirii noastre de fiecare zi.
Sa ma mai pot astepta ca pana pe 6 Ianuarie 2014 cand se inchide expozitia de care amintiram, vreun teolog roman de pe aici sa ia cativa enoriasi s-o viziteze si sa vorbeasca frumos de faptul ca Brancusi a fost unul din mai marii neamului nostru care a crezut in Isus Mantuitorul? Sau poate cineva chiar s-a gandit la acest lucru? Tare m-as bucura.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page