Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"PAVEL TORNEA – UN POET AL OBOIULUI”


"Personalitate puternica, inzestrat cu o vocatie deosebita, Pavel Tornea si-a daruit intreaga activitate, de peste 60 de ani, muzicii, institutiilor de cultura pe care le-a onorat exemplar, in calitate de solist la oboi si corn englez, profesor si autor de manuale si metode de oboi, culegator si interpret al frumoaselor cantece si jocuri populare de pe Valea Superioara a Muresului.”
Fidel spuselor savantului Nicolae Iorga, care se referea la o meteahna a romanului de a cam uita cam repede cele petrecute in jurul lui, care spunea candva: "Daca lucrurile mari se intampla, iar timpul se asaza asupra lor, datoria noastra este sa nu le uitam!”, prin cuvintele de mai sus, asezate in capul randurilor care vor urma, domnul Gheorghe Palcu, prin cartea "Pavel Tornea – un poet al oboiului”, tocmai asta face, pornind de la o datorie sacra fata de meritele extraordinare ale unui inaintas. "Suflet mare si generos, dominat de o puternica vointa de autodepasire, Pavel Tornea nu si-a precupetit eforturile, de-a lungul anilor, in cautarea si depistarea copiilor talentati, mai ales din mediul rural, indreptandu-le pasii spre liceele de muzica. Asa se explica faptul ca, datorita stradaniilor acestui muzician si pedagog, de mare omenie, zeci de copii din satele de pe Valea Superioara a Muresului au devenit instrumentisti talentati si apreciati in viata muzicala a tarii, unii dintre ei afirmandu-se, cu succes, in marile orchestre.”
Cine a fost acest "bun cunoscator al istoriei neamului, cu dragoste de tara, cu acel respect profund pentru valorile spirituale ale acestui neam, pentru reprezentantii sai de seama”, readus in atentia noastra, a romanilor ardeleni, a unei tari intregi, a specialistilor si a marelui public – Pavel Tornea, acest, intr-adevar, poet al oboiului, de omul de reala cultura, muzicologul si interpretul Gheorghe Palcu? Nascut la 8 decembrie 1911, in satul Pietris, comuna Deda, intr-o familie de tarani, la sapte ani urmeaza scoala primara, orfan de tata, cazut in luptele Primului Razboi Mondial, dupa absolvirea celor patru clase (in anul 1922), fiind nevoit sa trudeasca, "alaturi de mama sa, la munca grea a campului, mai mult la straini, familia avand putin pamant.” Dorind sa-si faca un rost in viata, fiul de taran din Pietris, inainte de a implini 17 ani (1928) paraseste familia si satul natal si, cu sufletul calit, cu nazuintele unei impliniri viitoare, cu spiritul patimas, ale unui temperament vulcanic, pleaca la Bucuresti. Este baiat de pravalie, servitor, hamal in Gara de Nord, un fel de prototip romanesc al lui Jack London, insotit de "buna-crestere de acasa si de un talent muzical iesit din comun.” La 17 ani, se inroleaza in armata, copil de trupa, orfan fiind, in Orchestra Reprezentativa a Jandarmilor Pedestri de pe langa Prefectura Bucuresti, cu perspectiva de a deveni instrumentist intr-o fanfara militara.
Gratie talentului sau, in anul 1929, profesorii lui "ii faciliteaza inscrierea la Conservatorul «Ciprian Porumbescu», la clasa de oboi, impartindu-se intre Liceul de Muzica Militara, obligatiile cazone ale serviciului militar” si "cursurile unei institutii de invatamant superior” cu cerinte foarte mari, cu profesori "in marea lor majoritate personalitati marcante ale vietii muzicale.” Compozitorul Ioan D. Chirescu il caracterizeaza astfel: "Priceput, harnic, inzestrat cu foarte frumoase daruri muzicale”.
In anul 1932 se transfera, pana in anul 1936, la Orchestra Simfonica a CFR, ca oboist si solist la corn englez. Incheind cursurile Conservatorului, ocupa, prin concurs, postul de oboist si solist la corn englez in Orchestra Simfonica a Radiodifuziunii Romane, urmand ca, la 1 septembrie 1939, sa participe la concursul organizat de Filarmonica de Stat "George Enescu”, castigand si ocupand postul de oboist si solist la corn englez, timp de 20 de ani fiind "sef de partida suflatori”. Intre 1948-1951 este profesor de oboi in cadrul Ministerului Fortelor Armate, la Scoala Militara de Muzica, pana in 1957 la Liceul de Muzica nr. 1 din Bucuresti, apoi, pentru o scurta perioada, profesor la Conservatorul "Ciprian Porumbescu”.
 In 1959, "in urma unei afectiuni pulmonare, este nevoit sa se pensioneze, apoi, recapatandu-si sanatatea, isi continua activitatea solistica, in cadrul Orchestrei Simfonice a Cinematografiei din subordinea Ministerului Invatamantului si Culturii. La cei 83 de ani, in 1993, trece "in lumea fara dor” unul dintre cei care au constituit personalitatile marcante ale muzicii jumatatii secolului 20. Ca prim-solist al Filarmonicii "George Enescu”, pentru corn englez si oboi, in turneele din tara si de peste hotare, cu Orchestra Simfonica a Radiodifuziunii Romane, cu alte orchestre romanesti, Pavel Tornea a interpretat concerte pentru oboi si orchestra din Corelli-Barbirolli, John Barbirolli, D. Cimarosa, B. Marcello, G.F. Händel, J.S. Bach, J. Haydn, Ernst Eichner, bucurandu-se de aprecierile si elogiile aduse de marii maestri ai artei dirijorale: George Georgescu, Alfred Alessandrescu, Teodor Rogalski, Herbert von Karajan, John Barbirolli, Carlo Zechi, Nicolai Anasov etc., "presa muzicala de specialitate relevand, ani de-a randul, sunetul captivant al oboiului lui Pavel Tornea, tehnica sa desavarsita din concertele pe care le-a dat Filarmonica «George Enescu» in turneele din tara si din strainatate”.
Cu aceeasi "ardoare, pricepere si talent”, Pavel Tornea a avut preocupari de natura tehnica in muzica, privind sonoritatea oboiului si a cornului englez, la concertele de la Praga, din Uniunea Sovietica, Helsinki, Stockholm, la "Festivalul de la Varsovia” fiind aplicate principiile din lucrarea lui despre acordaj, cu randament artistic superior, intitulata "Consideratiuni care pot influenta acordajul”.
La Varsovia, in anul 1956, Filarmonica de Stat "George Enescu” obtinea premiul I, "gratie acordajului realizat cu instrumentele de suflat”, apartinand lui Pavel Tornea. Dovedind o mare dragoste si "un simt pedagogic innascut”, Pavel Tornea s-a remarcat ca profesor definitiv la Catedra de oboi a Liceului de Muzica nr. 1 din Bucuresti, de sub indrumarea maestrului iesind buni oboisti, cu o instruire solida, profesionisti "cu un nivel superior de pregatire artistica”.
 Activitatea lui didactica teoretica si stiintifica s-a materializat in cartile "Metoda de oboi” (volumul I), "lucrare inedita de o reala valoare, o veritabila lucrare de pionierat, solicitata si in strainatate”, la randul sau, compozitorul Paul Constantinescu gasind-o "extrem de interesanta si folositoare”, "in spirit romanesc”. "Manualul de oboi” (instrument cu stramos "aproximativ cu 1.500 de ani inaintea erei noastre, undeva in Frigia”!), conceput de Pavel Tornea, citit, in manuscris, de mari maestri ai artei muzicale romanesti, precum George Enescu, Theodor Rogalski, Mihail Jora, George Georgescu, Paul Constantinescu, Alfred Mendelsohn, "cu capitole de o importanta considerabila”, a fost elogios primit in lumea muzicala a timpului. "Il felicit pe domnul Tornea – remarca, la 25 mai 1946, George Enescu – pentru admirabila si atat de utila d-sale lucrare”. Pentru "fructul muncii sale, oferit frateste”, a obtinut aprecierile academicianului si compozitorului Mihail Jora, maestrului George Enescu, compozitorului Paul Constantinescu, ale altor muzicieni ai timpului. Celor doua manuale li se alatura si seria lucrarilor si referatelor in domeniu, remarcandu-se si amintitul "Tratat pentru acordajul orchestrei simfonice”, "lucrare unica in felul ei”. Un loc aparte in complexele preocupari ale lui Pavel Tornea l-a ocupat activitatea in domeniul folclorului muzical. Nascut si crescut in mediul rural, el "a invatat cantecul popular de la mama sa, Marioara Tornea, de la oamenii din sat, de la marii lautari ai Vaii Muresului, renumiti in zona: Toader Albu (Solovastru), Victor Moldovan (Filea), Victor Radu (Morareni)”. Se stie ca, dupa Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, partea de nord a Ardealului a fost data Ungariei horthyste. "Mii de romani iau drumul pribegiei, refugiati din calea armatei de ocupatie si a administratiei straine”. Printre cei care se refugiaza la Bucuresti, intalnindu-se cu vechiul lui prieten, Pavel Tornea, se afla si Victor Radu, renumit violonist si sef de taraf. In Bucuresti, la Caminul Cultural "Avram Iancu” al refugiatilor ardeleni, tocmai pentru "a-i uni, ajuta, intari sufleteste, pregatindu-le cugetele pentru redobandirea pamantului lor natal”, in fiecare duminica, Pavel Tornea era invitat la serbarile organizate la Muzeul Satului, unde, impreuna cu "prietenul sau, Victor Radu, alcatuiesc o mica orchestra”, alinand durerea acelor ardeleni "siliti sa-si paraseasca vetrele”. "Oboiul meu – amintea Pavel Tornea – a cantat nu durerea eroului wagnerian din «Tristan si Isolda», ci durerea lor de pribegi si de dezmosteniti”. Acolo canta Pavel Tornea "Doina prasitului”, invatata de la mama sa, alte cantece din zona – "Mures, Mures, apa lina”, "Cand aud cucul cantand”, "Mult ma-ntreaba inima”, din perioada primelor inregistrari la Radio, cu oboiul lui fermecat, acompaniat de vechiul sau prieten Victor Radu, cantece si jocuri descoperite in satele de pe Valea Superioara a Muresului, cuprinse in culegerea de folclor "Peste Mures, peste tau”.
Redam aici, pentru frumusetea ei, doina "Lasai pusca ruginita” (cantec cules de la Zaharia Tornea din Bistra Muresului): "Lasai pusca ruginita / Si plecai pe-o vale-adanca, / Unde numai cucu’ canta / Si mierla codrii descanta. / Cucu’ canta, mierla-mi zice: / Unde-i pusca, mai voinice, / Si ce nacaz te-a mancat, / Ca tu-n codru ai intrat? / «La marginea codrului, / Lasai pusca neamtului, / Ca de foc m-am saturat / In razboi cat am luptat. / Am venit, codrule-n tine / Sa-mi stampar focu’ din mine / Ca alt rai in lume nu-i / Ca-n mijlocul codrului»”.
O mostenire valoroasa a lasat Pavel Tornea in "Fonoteca Radio Romania”, prin inregistrari Radio, Electrecord. Poet in stil popular, artist si profesor cu preferinte pentru istorie, aprofundand trairile neamului romanesc, a scris o "fresca ritmata”, "sub forma unei balade in stil popular”, inspirat de cantecul batranesc de vitejie, cuprinzand 15 capitole, talentul poetic al lui Pavel Tornea cuprinzand, de fapt, trairi plecand din zona frumoaselor asezari de pe Valea Superioara a Muresului, cu mirificul Defileu DedaToplita, cu obiceiurile si traditiile zonei. Vacantele le petrecea la Bistra Muresului, unde-i era "resedinta de vara si de iarna”, Pavel Tornea devenind "primul interpret al cantecelor populare executate la oboi”. "Avea un umor inepuizabil”, avea invitati de seama in Bistra Muresului, printre ei aflandu-se si marele dirijor Ionel Perlea, "impresionat de frumusetea locurilor si de ospitalitatea oamenilor, dirijorul si compozitorul Constantin Silvestri acolo pregatind, in linistea patriarhala, "uriasa partitura a operei «Oedip»” de George Enescu, cu premiera la prima editie a Festivalului International George Enescu, la 22 septembrie 1958, la Opera Romana din Bucuresti”. S-a stins din viata in anul 1993, la 83 de ani, artistul atat de sensibil, plecand pe drumul fara intoarcere, in «lumea fara dor», cel datorita caruia "astazi avem o scoala romaneasca de oboi si corn englez, al carei fondator ramane Pavel Tornea”. De el, cu recunostinta isi aduc aminte fostii lui elevi, azi marcante personalitati ale lumii muzicale romanesti: conf. univ. dr. Florinel Ionoaia, Gheorghe Zamfir, Ulpiu Vlad, Dumitru Farcas, Dorin Gliga, Dorina Oprea, azi profesori universitari, doctori in muzica, Doctori Honoris Causa ai unor mari universitati, compozitori, oboisti, solisti vocali, carora Pavel Tornea le-a schimbat destinul. Redam cuvintele de adanca recunostinta ale oboistului George Angelescu Monteoro, nascut la Idicel-Sat, artist cunoscut si renumit in intreaga lume: "Pavel Tornea a fost mentorul meu de suflet, m-a format, pentru a urma o cariera internationala. (…) Oboiul devenea in mainile sale un instrument magic, sunetul curgea catifelat ca mierea, transmitand emotia unui suflet curat, de ardelean adevarat, el stia ca radacinile lui puternice vor ramane ancorate in istoria neamului, acolo unde rautatea lumii nu ajunge niciodata.(…) Pavel Tornea a fost un neotrubadur al cantecului popular, a fost unul dintre cei mai valorosi artisti instrumentisti ai neamului romanesc.
El va ramane mereu viu in sufletele noastre, ca un muzician si pedagog model, un dascal iscusit, cu o sensibilitate rar intalnita si cu o daruire sufleteasca fara margini”. Cartea "Pavel Tornea – un poet al oboiului”, a domnului Gheorghe Palcu, constituie o necesara, asteptata si laudabila restituire a imaginii unui mare artist, dat lumii muzicale de aceste meleaguri ale Vaii Superioare a Muresului, fata de care romanii ardeleni, o tara intreaga ii raman recunoscatori. Meritele inaintemergatorilor, valorile nationale ale daruitilor Neamului – cum a fost si Pavel Tornea – trebuie cunoscute cu adanc respect si recunostinta!

LAZAR LADARIU
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page