Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Polonia ca putere



George Friedman isi retinea greu entuziamul atunci cand se referea la perspectivele geopolitice ale Poloniei.
In The Next 100 Years. A Forecast for the 21-st Century (Anchor, New York, 2009) el sustinea ca, fiind puternic sprijinita de SUA, aceasta tara ar deveni avanpostul occidentalizarii in Rasaritul european (p.148-151) si ar constitui deja o putere emergenta. Trei ani mai tarziu, el nota: „in decada urmatoare, Statele Unite trebuie sa lucreze sa faca din Polonia ceea ce a fost Germania in anii 1950, desi amenintarea Rusiei nu va fi atat de semnificativa, de puternica si de monocromatica precum a fost atunci" (The Next Decade. Empire and Republic in a Changing World, Anchor, New York, 2012, p.141). Chiar daca nu a analizat evolutia societatii poloneze, iar unele dintre premisele sale sunt mai curand dorinti (precum fragmentarea puterilor consacrate din Rasarit!), cunoscutul geopolitician american avea in vedere succesul istoric al polonezilor de dupa 1980.
Aceasta evaluare mi-a staruit mereu in minte in saptamana care a trecut, traversand o buna parte a Poloniei pentru a sustine, la invitatia Congregatiei Educatiei Catolice de la Sfantul Scaun si a Arhiepiscopiei locului, o conferinta in Catedrala istorica din Poznan. Loc de incoronare a regilor si efectiva capitala a polonezilor in epoca crestinarii, pana la ascensiunea Cracoviei, Poznanul ofera el insusi o asemenea tema de meditatie. Este Polonia cu adevarat o putere emergenta? Sustin faptele sesizabile de un simplu calator o astfel de evaluare? Parcurge Polonia o experienta cu adevarat exemplara? Se pot da raspunsuri pe baza unei intregi literaturi, care sta la indemana. Am lasat insa sa vorbeasca faptele intalnite, stiind bine ca anvergura unei tari se poate stabili, pana la urma, prin cativa indicatori, precum cultivarea pamantului aflat la dispozitie, densitatea industriei, nivelul serviciilor, calitatea transporturilor, grija fata de vestigiile istorice, respectarea valorilor proprii, distinctiile facute de intelectuali.
Din capul locului, raspunsul meu la cele trei intrebari de mai sus este afirmativ. Polonia de astazi se contureaza nu doar in virtutea considerentelor geopolitice, ci prin insasi evolutia societatii proprii drept putere a lumii in schimbare in care ne aflam. Ma opresc la cateva aspecte graitoare.
Prima impresie pe care ti-o lasa drumul de la Nowy Sacz la Poznan, trecand prin Cracovia, Oswiecin (Auschwitz) si Czestochowa, apoi la Wroclaw si, pe urma, la Katovice, cu iesirea spre Ostrava, este a unei tari puse pe lucru, care isi ia in serios prezentul si viitorul. Aproape ca nu gasesti suprafete de pamant nelucrate, iar verdele intens al ogoarelor insamantate de toamna este indiciu clar al preocuparilor. Perceptia este acuta, venind dintr-o tara precum Romania, in care lasatul in paragina a pamantului il intalnesti la tot pasul, ca esti pe Siret, pe Jiu, in Dobrogea, intre Brasov si Cluj sau in jurul Ploiestiului. Orasele, altadata industriale, poarta si in Polonia urmele adaptarii la competitiile nemiloase ale erei globalizarii, dar lasa sa se vada ca, dupa 1989, cineva a facut o selectie chibzuita in favoarea pastrarii industriei proprii si a unitatilor viabile. Comparativ, in Romania vezi aproape in orice oras efectele devastatoare ale indiferentei prostesti si nepriceperii administrative, care a dus la o dezindustrializare la fel de fortata precum a fost uneori industrializarea de acum aproape cincizeci de ani. In orasele poloneze, relativ putini oameni se afla pe strazi in orele de lucru ale zilei, spre deosebire de localitatile noastre, in care mersul la bufetele rebotezate sau la cafenele si supermaketuri este „munca" vizibila a multora in miezul zilei. Pretutindeni in localitatile poloneze dai de rezultatele folosirii cu raspundere si pricepere a resurselor financiare puse la dispozitie de Uniunea Europeana. O retea de servicii de excelenta calitate (hoteluri, restaurante, campinguri, lacuri artificiale etc.) functioneaza deja in fiecare sat sau oras preocupat sa-i atraga pe trecatori. Polonia inainteaza cu repeziciune spre o autostradare care sa faca tara cat mai confortabila pentru transporturi si calatorii, iar reteaua existenta a drumurilor este, la randul ei, de buna calitate. Si aici s-au luat decizii pricepute si responsabile, la distanta enorma de, spre pilda, micaiala fara cap si corupta care a lasat Romania la nivelul anilor optzeci.
Polonezii amintesc cu nedisimulata mandrie faptul ca poporul lor nu a capitulat niciodata in tumultuoasa sa istorie. A putut fi lovit, dar nicidecum adus in genunchi. Cu gandul la experienta romaneasca, as adauga: poporul polonez nu a capitulat nici fata de forte din afara, dar nici fata de vreo persoana sau clica ridicata dinauntru, care a vrut sa-l controleze. Faptul se observa in multe imprejurari.
Iau aici ca exemplu grija fata de vestigiile istoriei proprii. Fosta cazarma din Oswiecin, transformata de nazism in cel mai crunt lagar (Auschwitz) al celui de al doilea razboi mondial, sugereaza, cu mijloace sobre, dar profund miscatoare, amploarea unica a tragediilor ce s-au petrecut acolo, odata cu trecerea la industria exterminarii oamenilor. Czestochowa este nu doar locul de pelerinaj major al Poloniei, amenajat comparabil cu alte asemenea locuri din lume, ci si o opera arhitecturala impunatoare. Jasna Gora este, mai ales, un loc memorabil al exercitarii rugaciunii in deplina demnitate a fiintei si in conditiile curateniei exterioare si launtrice. Aici se intelege bine ca printre secretele reusitei rugaciunii se afla si respectul fata de tine insuti si ceea ce rugaciunea induce in fiinta si actiunile tale. La basilica din centrul Poznan-ului este eternizata adecvat memoria lui Jakub Wujek, care a efectuat prima traducere a Bibliei in polona si a inaugurat mai multe colegii iezuite (intre care si cel din Cluj, in 1581, unde a fost chiar rector, probabil primul, dupa cum spun unii istorici polonezi). Recent, orasul Poznan l-a celebrat cu pretuirea cuvenita pe al doilea ierarh de talie universala pe care l-a dat in istorie, Zenon Cardinal Grocholewski.
Polonezii stiu sa aprecieze ceea ce este valoros in cultura lumii, inclusiv in cea actuala. Marturie stau traducerile abundente de carti de referinta pe care le fac accesibile in librarii, in limba lor. Mai presus de toate, insa, polonezii stiu sa aprecieze calibrul profesional si valoarea intelectuala. Ei raman uimiti sa vada cum, in alte tari, valorile sunt abordate cu criterii ridicole (afilierea politica, varsta etc.), chiar daca stiu ca nicaieri valorile nu se recunosc de la sine, fara confruntare de argumente. Ei cunosc, din experienta proprie, cat de dramatic a fost adesea trecutul, dar nu fac din trecut reperul pentru constructia prezentului si viitorului. Universitarii si cercetatorii lor stiintifici lucreaza intens, stiind bine ca nu exista vreo dispensa sau vreun substitut al muncii intense, daca este vorba de obtinerea valorii. Ei mai stiu insa ca intelectualul nu-si incheie misiunea profesionala decat in dreptul unei performante pentru toti (Bronislaw Gyeremek amintea, de altfel, chiar la Cluj, cu cativa ani in urma, ca „intelectual este acela care se dedica celorlalti"!). Individualismului primitiv si sterp, pe care la noi multi il confunda cu libertatea sau chiar cu „societatea deschisa" (!), polonezii ii prefera acel individualism societal (Brandeis vorbea de „individualism social", pe care-l atribuia culturii americane !), care este conditie a inovatiei.
Traim intr-o lume cu o dinamica deconcertanta, iar ideologiile ce se ofera sunt numeroase. Intelepciunea consta, mai intai, in a face bune distinctii si selectii. Judecata dupa rezultatele pe care le-a inregistrat, Polonia a procedat cat se poate de intelept in mediul tentatiilor numeroaselor ideologii. Opinia mea este ca - intr-o epoca in care sunt imbietoare formule precum „toti ne globalizam si, deci, oricum ne uniformizam", „nu mai are rost grija de sine, caci totul este interactiune", „sa ascultam ceea ce ne spune piata mondializata" - Tara lui Copernic, Chopin, Karol Wojtyla si-a luat exemplar soarta in propriile maini. Polonia a aratat, inca o data, cat de indispensabile sunt asumarea rationala de sine, la distanta deopotriva de un nationalism ingust si de un internationalism dizolvant, si, desigur, o clasa de decidenti calificati si devotati, care stiu cu adevarat cum se conduce o tara in vremuri de cotitura. Polonia este o putere deoarece si-a asumat asemenea adevaruri simple.
Andrei Marga

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page