Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PASI SPRE FERICIRE...




      (Din volumul „Pasi spre fericire. Poezii si proza”,
                     de prof. Dumitru Buhai . Cartea este gata  pentru tiparire)

 (Continuare din editia precedenta)

Ce minunat este sa ai o zi „a nasterii din nou”! Aceasta zi este verde ca iarba ce tasneste la viata. Este ziua cand bucuria mantuirii a intrat in inima mea... Totul este neobisnuit de stralucitor si frumos; si simti ca rasari la viata, ca brazii din Carpatii romanesti si ca o pasare ce se inalta spre cer...
Eu n-as putea sa patez plinatatea dragostei sfinte si a bucuriei mantuirii cu egoism, lacrimi si durere, pentru ca imi amintesc ziua cand am simtit fiorul dragostei sfinte, care m-a umplut si mi-a dat increderea pe care n-o aveam... Am fost fericit, caci am avut si-L am cu mine mereu pe Dumnezeu!
Cand ma gandesc la Ziua nasterii mele din nou, ma cuprinde fericirea, caci este cea mai frumoasa clipa din viata mea!... Si traiesc de dragul acelei zile minunate, pe cand aveam 14 ani! O, cat as dori sa-mi traiesc fiecare minut din viata, ca in acea zi de anul nou, cand am primit sfantul cadou!...
Cand L-am intalnit pe Mantuitorul, am privit la fata Lui si am vazut o noapte in care luminile vesniciei ard in infinitul spatiului nepatruns, un vis inaripat spre o                     implinire. Apoi, o lumina mi-a patruns in suflet si am simtit ca am ganduri noi, iar cuvintele si-au capatat coloratura alba a cantecului ingerilor ce mi-au inundat fiinta; si am simtit deodata ca-i iubesc pe toti oamenii si le dopresc fericirea mea!... Cand dragostea isi face aparitia, este nevoie de mister, caci prin ea patrundem in tainele vesniciei lui Dumnezeu, in care si sufletul meu se simte fericit si in siguranta!
Ma cuprinde emotia sfanta, caci nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand imi aduc aminte de ziua nasterii mele din nou, in primavara timpurie a vietii mele, intotdeauna sunt inundat de sentimente de dor dupa Vesnicia plina de linistea eterna si pacea fara sfarsit... Asa as vrea sa zbor in Tara in care este fericire si bucurie, unde nu mai este lacrima si nici durere.... Pana atunci, uneori, nu inteleg de ce, in viata, ti se pare ca totul se naruie si ca raul parca invinge binele peste tot, adevarul plange in sufletele ce sunt in asteptarea dreptatii divine... De ce sufera nevinovatul, de ce sunt pe lume orfani si de ce ceata iti acopera fericirea deplina?...
Stau in linistea noptii su capul plecat pe o Carte rara si sfanta. Mwditwz, visez, sper si ma incred in Dumnezeu, ca un copil in tatal sau...
Un gand se infiripa si creste... „De ce asa?”... deodata, un alt gand imi lumineaza sufletul! Ma ridic si-mi pare ca totul, in jurul meu, este altfel de cum a fost: mai alb, mai frumos! De ce asa?... Am inteles gandul tainic:

Tu esti in Scoala lui Isus...  
Si tot ce spui, prin grai sau scris,
Sa-nalte inimi mereu tot mai sus,
Spre Locul sfant din Paradis!...

Tot omul se naste pe lume,
Lipsit de putere, sarman.
Cu dor e atras spre o culme,
Dar singur, el se zbate in van.

Cristos este culmea dorita,
De sufletul tau si de-al meu.
El Insusi ne poarta spre tinta;
Si nici un urcus cu El nu-i prea greu!

Este o dimineata plina de farmec, din acest inceput de vara, cu iarba, florile si pomii pictati intr-un curcubeu de culori ce-mi mangaie ochii si sufletul, simtind acea bucurie tainica ce ma leaga de corola de minuni creata de Dumnezeu... Sunt in gradina mea, si simt o fericire in suflet ce ma face sa-mi aduc aminte de gradina copilariei mele si de atatea alte frumuseti... Si gandul ma ajuta sa retraiesc clipe de Rai, pe cand soarele rasare...
Las sa lucreze mai cu harnicie masina mea electro-chimica: creierul meu, pentru a crea, cu energiile lui imense, gandurile care-mi aduc atata bucurie in suflet, in aceasta dimineata binecuvantata de Dumnezeu! Imi las creierul sa lucreze si-l pun sa trudeasca, pentru a fi antrenat, ca sa-mi pastreze si amintirile in memorie pana la sfarsitul vietii... Gandul acesta m-a facut sa-mi caut in compartimentele creierului meu crampeie de viata care mi-au calit credinta si vointa de a ramane active pana la capatul de drum...
Simt ca la rasaritul acesta de soare, creierul meu, la adapostul cutiei craniene, lucreaza cu o mai mare intensitate, caci la o clipire de secunda, ma trezesc purtat de gand la distante uluitoare si redevin un cautator de fericire si zambesc soarelui si chem tineretea, calcand, in imaginatia mea matinala, meleaguri din partea de infinit lasata pe o traiectorie din felia de viata servita candva, demult... Zambesc, daca nu pot rade ca atunci: in verdea tinerete...
Imi dau seama ca fiecare gand al meu poate fi o particica din infinit si o legare cu necunosccutul sau o relegare cu o realitate traita. Gandul este ca o picatura de apa intr-un ocean si ca o boaba de roua pe iarba uscata. Este ca un bob de nisip pe malul Marii Negre sau ca o frunza din padurile din Carpatii nostri strabuni. Gandul meu este o lacrima prelingandu-se pe obraz, cand imi apare, de dincolo de tarmul vesniciei, maicuta scumpa, pe care o visez in zilele cu ceata si dor... Gandul este o scanteie dintr-un foc izbucnit intr-un sat poate uitat, sau este un maracine ce, fara rusine, apare-n gradina gatita cu iarba stropita de roua si verde in bucurie. Gandul este o litera de slova si o rima intr-o poezie; e un tunel intr-un sir de munti din lantul carpatin si un firicel din perii argintii ce mi-au aparut pe la tample; e fulgul de nea dintr-o avalansa din muntii Bucegi sau o raza jucausa de soare ivita-ntre nori. Este o caramida arsa dintr-o casa sau o felie de paine sfintita pe masa... Gandul e o speranta si-o incurajare, pusa  intr-un sir de cuvinte, ascunse-n colivie, ca sa nu zboare, cand ai privit prea atent pe fereastra, pe care patrunde lumina... Gandul este o farama de viata: o amintire in ceata...
Gandul este o idee pe care o gazduiesc ca pe un prieten. Si ma bucur sa am cu mine gandul, caci stiu ca mintea mea este activa, visand si sperand la culcare, la desteptare, cand lucrez sau cand ma odihnesc, primavara, vara, toamna si iarna... Gandul e un atom cu viata si o raza de soare in ceata...
In vara aceasta imbracata in haina de toate culorile, pe care Dumnezeu a asezat frumuseti intr-o ordine cereasca, mi se lumineaza mintea si mi se bucura sufletul de cadoul acesta parfumat si bogat, facut de Dumnezeu noua, ca sa ne bucuram de frumuseti cu ochii si cu gandul vesniciei Adevarului...

O viata-ntreaga am crezut in Adevar,
Cum stelele cred in soarele stralucitor,
Cum ziua revine in culcusul ei de seara
Si iarna dispare, topita de primavara!

Gandul este un pas de argint prin al vietii-ncalcit  labirint. Gandurile adunate laolalta vor aparea ca pasi spre fericirea din viata mea de acum si pentru viata cealalta, cu Dumnezeu, unde doreste s-ajunga sufletul meu! Si cred ca doreste s-ajunga, cititorule, fericit, si sufletul tau!

Dumitru Buhai si-a-nscris gandurile in cuvinte de argint,
Pe care le-a asezat sa stea-nlantuite ca intr-un labirint,
Din care sa se-auda-n ecou peste vai, dealuri si munti,
Ca un cantec al bucuriei de viata, in anii de veghe, cuminti.
El a pus in carte versuri cu apa de izvor ce-a saturat curcubeul
Si l-a colorat in pasteluri de soare, ca sa ramana un cantec sfant,
Cu note-n lacrimi de nesarbatoare si linistire, cand doare sufletul,
Ca sa ramana niste raze de soare-n tunelul de viata, de pe pamant.
Proza si poeziile lui aduc pe strune de consoane si vocale melodii
Inregistrate-n creier ca intr-un computer, ca sa traiasca sa fie cantate
Si memorate, ca sa ramana ca amintire si ca zidire-n ale sale trairi,
Ca sa nu se uite semintele rodite-n pruncie si nici melodiile necantate.
Durerea a fost fericirea lui, din clipa venirii pe lumea de ger si de vant,
Pe cand natura striga rapusa de vuietul mare, facut de iarna dezlatuita,
Dupa care a aparut soarele cu raze stralucitoare si viata de pe pamant
A devenit, prin credinta, o oaza verde si buna, in drumul spre tara dorita.
Proza lui muiata-n lacrimile copilariei, ca si poezia-n culoarea de curcubeu,
Vrea sa cante fericirea biruintei, ca sa sune mantuirea, azi, si-n sufletul tau,
Ca dupa ce citesti volumul „Pasi spre fericire”, sa ai credinta optimista
Ca se va umple cu divina bucurie-a mantuirii si inima ta – acuma –  trista...
 *
1 iulie 2006                                             
E-mail: ProfBuhaiDAaol.com

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page