Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Iubirea care poate totul...



Florentin GURAU

     Dupa ce-ti plimbi un timp degetul nehotarat si privirea lacoma peste zeci sau poate sute de cotoare, citind titlul si autorul, si desprinzi in cele din urma dintre celelalte volume invecinate de pe raftul bibliotecii o carte – de cele mai multe ori pur si simplu la intamplare – dupa ce o citesti si te minunezi de comoara bogata a ideilor si descrierilor ce le intalnesti intre copertile cartonate, dupa ce te simti mai desavarsit si mai implinit decat inainte, mai bogat spiritual, mai fericit, te intrebi – ca si in cazul interactiunilor umane – daca acea "intamplare" de-a intalni, de-a intelege, de-a judeca, de-a iubi, de-a empatiza opera respectiva a fost pur si simplu o coincidenta sau o piesa dintr-un puzzle precis – viata ta - careia ti s-a intamplat sa-i gasesti locul potrivit, nici mai devreme, nici mai tarziu decat atunci cand trebuia, chiar daca excluzi din start existenta unui viitor anume predestinat, pe care n-ai cum sa-l eviti sau sa-l schimbi, sau a fost hazard, neprevazut, fapt divers...
     Doar ce-am terminat de citit o astfel de carte, pe care am ales-o, la intamplare, dintr-o multime anonima. Editura –vag cunoscuta, anul publicarii – unul postdecembrist, oarecare, autorul – o femeie despre care in ignoranta mea nu auzisem pana atunci, coperta – lucioasa, insa nu cu cea mai atragatoare grafica posibila, titlul – unul oarecare, scurta descriere de la sfarsit – fara a dezvalui subiectul tratat. Cu toate acestea, hmm...Va intrebati – sunt sigur – de ce-am optat pentru ea ? Logica mea a fost urmatoarea: sa citesc autori romani si atat...
     Personajul principal, insasi autoarea (contemporana cu mine), o scriitoare tanara si talentata ce se confrunta la tot pasul fie cu misoginismul criticilor literari, fie cu badaranismul celor din jur, fie cu rautatea (ne)constientizata a semenilor, descopera un autor cu care ajunge sa se identifice, autor pe care, asa cum procedeaza si Mihail Crama in ”Calator spre portile asfintitului”, care strecoara indicii vagi  cititorilor despre orasul in care se desfasoara actiunea cartii, respectiv orasul meu natal, Braila, lasa a se intelege ca este nimeni altul decat germanul Hermann Hesse. O intalnim plangand de suparare, la un moment dat, pentru ca tot ceea ce gandea ea si-ar fi vrut sa scrie, regasea scris in volumele lui H.H. Apoi constientizeaza ca i se intampla sa rezoneze puternic cu sufletul celebrului autor ce-a trait acum un secol... Iese din cercul ei pentru a intra in altul, situat in afara timpului prezent, reusind sa ”traiasca” alaturi de sufletul ei pereche, iubindu-se, salvandu-se, descoperindu-se, schimbandu-se, influetandu-se reciproc... Regasindu-se pentru a se pierde si iarasi a se regasi la sfarsitul cartii, cand El va fi cel care va parasi cercul sau, intrand, sub alta forma, in cercul Ei...
     Citindu-i cartile viitoare, Ea va fi cea care i le va povesti, decospirandu-i ca va castiga intr-o zi ravnitul premiu Nobel, iar personajul lui feminin va fi, evident, Ea, iubita, amanta, fiica, mama, muza, suflet complementar... Nascuti amandoi sub semnul lunii, pe tot parcursul itinerariului, luna, luna plina, luna neagra ii va influenta si ea malefic... In carte mai exista si alte chei de interpretare, dintre care amintesc fie destinul, locul si pozitia creatorului adevarat, conditia omului de geniu, fie mitul androgin, dar nu asta este important (in acest context), ci rolul literaturii bune in redarea societatii contemporane a valorilor cultural-artistice autentice. Iata-ma prin in capcana cercurilor... Ca s-o inteleg pe Ea, in primul rand trebuie sa-i citesc celelalte carti publicate, sa-i urmaresc blogul, sa-i descifrez codurile strecurate in tablourile pictate, sa-i citesc pe toti ceilalti la care face adesea referiri, cum ar fi Ernesto Sabato sau Fernando Savater, sa patrund in tainele psihoanalizei, sa ma deprind cu alchimia, sa incerc sa inteleg astrele... apoi trebuie sa-l inteleg pe El. Cu cat ii citesc mai mult cartile constat ca pentru a-l cunoaste pe El, ”lupul de stepa” (in care incep sa ma regasesc, dau un singur exemplu: ”... cum sa nu fiu un lup de stepa si un sihastru jerpelit in mijlocul acestei lumi, cand din toate telurile ei nu impartasesc niciunul, cand bucuriile ei ma lasa rece”) care este in aceeasi masura si Ea, trebuie sa-i inteleg pe Mozart, pe Giotto di Bondone, pe Egon Shiele, pe Vivaldi, pe Goethe, Freud, Kant si asa mai departe, iar ca sa-i inteleg pe fiecare dintre ei in parte, care sunt altii, ma vad nevoit sa-i inteleg pe altii si pe altii... pana ajung la mine insumi... Nu, nu sunt egocentric, dar nu poti patrunde in exterior fara sa strabati interiorul, fara sa colinzi beciurile, subteranele, catacombele, hrubele propriului eu, calauzit de Lumina Adevarata...
    Iubirea care transcede, iubirea care poate totul, credinta care muta munti, credinta care n-are nevoie de cercetare... Cine stie, poate ca, in afara literaturii, in alt cerc, Eu, acelasi H.H., am revenit sa-i citesc autoarei personajului iesit din subconstientul ei, cartile pe care le va scrie de-acum inainte si pe care poate, candva, la randul meu i le voi povesti si eu ei...

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page