Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Argument



de Andrei Marga
 
Dupa cartea Cultura, democratie, modernizare (Editura ICR, Bucuresti, 2012), publicata pentru a face cunoscute orientarile institutiei, tiparesc acum, in volumul Sincronizarea culturii romane. Un proiect (Editura Tribuna, Cluj-napoca, 2013, 268 pagini), noile interventii pe care le-am facut in calitate de presedinte al Institutului Cultural Roman. O fac din respect pentru cei care urmaresc activitatea acestei institutii publice. De aceea, reiau cateva texte programatice din cartea amintita, la care adaug interventiile ulterioare.
O fac, de asemenea, pentru a risipi falsurile, zvonurile si confuziile semanate de campaniile indarjite de denigrare ce au venit dintr-o primitiva intelegere a opiniei si a politicii, care s-a instalat din pacate, in ultimul deceniu, in viata publica a Romaniei si printre intelectuali. In viata publica, se minte mult, de la nivele inalte ale puterii, incat s-a subtiat speranta ca se mai poate stabili univoc adevarul, iar putini mai fac efortul. Destui auto-proclamati intelectuali isi construiesc cariera nu doar pe scrieri fara valoarea pe care o pretind (si pentru care, ca insi ce apartin emfatic „dreptei", pretind sa fie platiti din greu tocmai de catre stat!), ci si pe falsificari de informatii. Acestia se exprima fara a citi ceva despre ceea ce vorbesc si fara grija probei factuale. A trebuit sa arat, de pilda, ca un auto-botezat prozator, care perora voios in cuvinte sunatoare, nu avea proprietatea cuvintelor si cultura aferenta, ca altul reclama statut de moralist, dupa ce-si asezase cariera pe un musuroi de lasitati, ca altul ma admonesta ca nu am luat in seama ce vor cea de-a patra si cea de-a sasea dintre apropiatele sale si asa mai departe.
Intr-o administratie nationala intri cu asigurari privind directia de actiune coordonata a celor implicati. Eram la Jerusalim la data nominalizarii la Externe si, respectiv, la München, cand am fost numit la ICR si mi-am luat de fiecare data in serios ceea ce era atunci obiectivul - o normalizare a situatiei din Romania, reconstructia tarii printr-un nou fel de a face politica. Am spus-o la momentul potrivit si mai tirziu: Romania trebuie sa mearga pana la capat cu schimbarile initiate in 2012, apeland, fireste, la respectarea legii si la mijloace democratice. Vointa politica a populatiei era limpede si s-a confirmat si in manifestarile de protest din iarna si primavara lui 2012 si la referendumul din iunie 2012 si la alegerile parlamentare din decembrie 2012. Din nefericire, la noi politica este inteleasa doar ca tehnica de inlocuire a unei garnituri si nu ca realizare a unui proiect, in acest caz a unui proiect al tarii. Standardele vietii politice sunt prea joase. Nu am agreat si nu am practicat niciodata politica drept adaptare felina la imprejurari sau aranjament in detrimentul proiectului angajat. Coabitarea carpatica ce a intervenit la un moment dat nu are nici antecedente europene si nici acoperire democratica. Unii oameni se lasa santajati de altii, care din santaj au si trait, politic vorbind. Din pacate, Romania are multi sefi, foarte putini manageri si rareori vreun om de stat.
Nu fac inventarul aberatiilor care s-au debitat, caci acestea se demit singure la simpla confruntare cu ceea ce am spus sau facut. Stiam de multa vreme ca la noi argumentum ad hominem - acel sofism ce consta in a invoca date, reale sau scornite, ale biografiei pentru a discredita spusele sau actiunile unei persoane - sub forma, de aceasta data, a reprosarii traseului biografic, este folosit abundent. De aceea, precizez ca actiunea mea anterioara este captata, pe baza de documente si date controlabile, in volume facute publice la data respectiva, pe care imi permit sa le amintesc: Anii reformei. 1997-2000 (2002) si Speranta ratiunii. Interviuri (2006) pentru ministeriatul de la Educatia Nationala, Dupa cincisprezece ani (1993-2004 si 2008-2012) (2012) si Profilul si reforma universitatii clujene. Discursuri rectorale (2012), pentru rectoratul de la Cluj, si Criza si dupa criza. Schimbarea lumii (2012) si Schimbarea lumii. Globalizare, cultura, geopolitica (2013), pentru ministeriatul de la Afacerile Externe. Aceste volume pot fi oricand examinate si evaluate.
Mai precizez ca in joc, in aceste doua roluri, din urma, la Externe si ICR, nu au fost chestiuni profesionale, caci nicaieri nu s-a putut formula vreo obiectie precisa, bizuita pe fapte, la ceea ce am declarat sau intreprins. Declaratiile publice ale celor de care, in mod fatal, in virtutea functiei, am depins au confirmat ca nu exista vreo obiectie in acest sens. Se poate verifica pe documentele discutiei timpului ca nu s-a putut formula si nici nu s-a formulat vreo obiectie factuala la ceea ce am spus sau facut.
Au fost in joc chestiuni politice, uneori de politica damboviteana, ba chiar „prea damboviteana", ca sa parafrazez o formulare celebra.... Am luat in seama nevoia de primenire, prin concursuri deschise, a personalului din reprezentarea externa a Romaniei, ceea ce, evident, nu a starnit doar aplauze, caci nu s-a abandonat nici astazi rezervarea posturilor din diplomatie pentru anumite grupuri. Am innodat relatii cu mai multi lideri importanti din lumea de azi, dar un astfel de fapt, la noi, atrage atacuri imunde.... Am considerat mereu ca datoria celui care asuma un rol public proeminent este sa asigure infaptuirea unui pas inainte pe care sa se poata construi, in continuare. Am spus raspicat ca guvernarea Romaniei presupune acum, mai presus de toate, reforme pricepute si chibzuite, care sunt chiar mai importante decat detinerea pura a puterii. Am aparat profilul demnitarului care sta pe o opera proprie de analiza calificata si are experienta serviciului public. M-am opus gonflatilor fara lucrari si fara simt al raspunderii, care revendica merite pe care nu le au si care se inghesuie in spatiul public in anii recenti, profitand de confuzia dirijata a valorilor.
Din fericire pe lume sunt si instante de control a ceea ce spunem sau facem, ce conteaza, pana la urma, pentru evaluatorul onest, cel putin pentru acesta. Instanta care ne sta acum la indemana este publicarea integrala a documentelor de pe parcursul actiunilor de la Institutul Cultural Roman (11 septembrie 2012 - 17 iunie 2013), pentru a lamuri pe baza factuala ce s-a gandit si ce s-a facut. Volumul Sincronizarea culturii romane. Un proiect (2013) contine toate luarile mele de pozitie din calitatea de presedinte al institutiei. (Din volumul Andrei Marga, Sincronizarea culturii romane. Un proiect, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2013, 268 pagini)7

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page