Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PASI SPRE FERICIRE...




(Din volumul „Pasi spre fericire. Poezii si proza”,
 de prof. Dumitru Buhai . Cartea este gata  pentru tiparire)

 

Ne trecem ca si anotimpurile,
Dar noi nu ne repetam ca si ele!
Acum ma uit doar la fotografii,
In care-am pastrat anii mei vii...

As vrea sa opresc timpul in loc,
Dar nu uit ca sunt doar un strajer;
Si-s in turnul de veghere-n soroc,
Cantand fericirea-nvelita-n mister!

Cu fiecare zi ce trece, imi dau seama ca nu mai pot schimba nimic din ceea ce am intalnit pe calea vietii si ca trebuie sa accept lucrurile asa cum sunt, bucurandu-ma de fiecare clipa ce o am de trait si sa nu uit tinta spre care merg si nici locul unde doresc sa ajung la capatul excursiei mele, inceputa intr-o iarna cu ger si cu zapada ce scartaia sub picioare, in timp ce vantul suiera voiniceste, parca vrand sa-mi spuna ca am sosit intr-o lume necunoscuta, in care voi descoperi viata prescrisa mie de un destin ascuns in cutele sufletului meu...

Caut sa opresc gandurile, dar ele ma napadesc si-mi produc o lume de minuni a mea personala, intelectuala si plina de emotii. O data cu gandurile, vin amintirile si grija de veghe pentru zilele ce le voi mai trai... Stau in fata unor dileme, pe care le macina mintea mea in aceste momente de reculegere sufleteasca si de napadire de amintiri, cugetand daca este momentul sa astern pe filele acestea albe crampeie din viata mea, pe care le-am ingropat in cotloanele sufletului meu, in decursul anilor. Amintirile sunt agatate de sufletul meu ca inima de plamani, fara de care nu pot trai, caci mi-ar lipsi oxigenul datator de viata si bucurie, nadejde si dor de miscare in lumea asta creata de Dumnezeu, ca si eu sa incap si sa ma fericesc ca sunt parte din ea.

Cat sunt de periculoase amintirile, caci mi-e teama sa nu clatin un echilibru sufletesc, pe care l-am ajuns dupa un urcus de ani de zile!...

Stau in fata computerului: aceasta minune a acestor vremuri formidabile, si sunt tentat sa retraiesc o viata ce o credeam pecetluita in creierul meu, dar care, acum, revine cu vioiciune si claritate la lumina gandurilor exprimate in cuvintele asternute pe aceste coli de hartie neinsufletite, dar atat de ascultatoare... Patrund in sanctuarul amintirilor cu sufletul deschis pentru lumina si soapta divina... Sunt insotit de ingerul cu aripile albe ce-mi inspira gandul si-mi netezeste cutele sufletului, dandu-mi pacea senina a Cerului si fericirea Misterului, ajutandu-ma sa pun cuvintele in miscare, intr-o aventura spirituala ce-mi da bucuria ritmului si muzica infinitului...

Cuvintele sunt pentru mine
Ca sangele ce curge prin vine,
Ca aripile de pasare-n zbor,
Ca suieratul de vant calator,
Ca razele jucause de soare
Ce ma-ncalzesc si-mi dau alinare,
Cu viata minunata-n plimbare,
Pe glia aceasta cu aer si soare!

Este mult mister in drumul spre Cer, intr-o viata cu ceata, cu soare si lumina, cu noapte si dimineata... Calea-i stopata cu pietre cu colturi ce-mi produc rani nevazute de ochii de tina, dar inteleg ca fara jertfa nu pot sa ajung in Lumina... Si merg inainte spre eternitatea sublima!

Cand am inteles taina linistii eterne, valurile poeziei mi-au inundat inima si as vrea, de as putea, sa-ti ofer o Cale spre Cer, prin vers de mister si tie, cititor, ce cu dor si cu bucurie, vei citi unul cate unul, fiecare vers si rand de proza, ramanand in suflet cu dorinta sfanta de a fi si tu incadrat in corola de minuni a lui Dumnezeu, in care as vrea sa ramai frate al meu!

Poezia mea si proza sunt ca si o aluna
Ce-ti da hrana de-i sti taina s-o desfaci,
Cand descoperi ca de miez dulce e plina,
Si citind-o simti ca sufleteste te reface....

Ca sa am pace in suflet, am uitat lucrurile urate si am pastrat doar lumina frumusetilor intalnite, care sa ma calauzeasca in momentele reci ale calatoriei mele spre Tara de Sus, la fericirea eterna. Ca sa ajung pe  inaltimea muntelui bucuriei, stiu ca trebuie sa trec prin marea uitarii. Este nevoie sa uit viata de tina, ca sa intru-n Viata-n Lumina!... Am ajuns la „Beatitudine” si sunt liber ca o pasare-n zbor in viata-mi de-acum, de cosmonaut al Cerului si calator!

M-am nascut, traiesc  si – la timpul predestinat – voi inchide ochii cortului meu de lut si sufletul meu va zbura, ca o racheta divina, la Dumnezeu: la Tatal meu... Am inteles adevarul acesta si am simtit o mare bucurie, cand am vazut astazi, cand era sa plec „pe negandite”, dar am fost salvat prin interventia eroica, de inger pazitor, a sotiei mele, ca vine o zi, cand va fi momentul de neintoarcere, dar m-am umplut de fericire, cand am inteles ca, dincolo de ceea ce vad eu cu ochii, aud cu urechile si inteleg cu facultatile mele intelectuale, exista o forma noua de viata, in care voi intra, dupa adormirea trupului meu, ca voi avea o casa de lumini, pregatita de Fratele meu: Fiul lui Dumnezeu, care S-a dus inaintea mea, ca sa-mi pregateasca un loc, ca acolo, unde este El, sa fiu si eu; si nu numai eu, ci si toti cei ce pazesc Cuvantul Lui, Il iubesc si isi pastreaza credinta in Dumnezeu pana la capat. Cant imnul de bucurie in inima mea si astept cu fericirea in suflet momentul plecarii mele in lumea lui Dumnezeu, unde voi avea parte de fericirea eterna, in viata cea noua, minunata si slavita! Pana atunci, simt bucuria mantuirii ce-mi inunda inima si viata in lumea mieilor lui Dumnezeu, avand credinta ca un far ...
Credinta-i un far de lumina, pe drumul spre Cer,  
Cand vanturile vietii ma-nabusesc cu viscol mare si ger.
Ea ma poarta-n rugaciuni catre Mantuitorul ce mi-a luat
Din crucea prea grea ce-o aveam eu, pe pamant, de purtat.
 
Chiar de viata, uneori, devine-o povara greu de suportat,
Credinta mi-e ancora ce-mi tine vasul vietii mele naufragiat.
De aceea, chiar si in dureri, faclia credintei imi da bucuria,
Caci stiu ca Dumnezeu imi va deschide Raiul cu Vesnicia!

Imi inchipui ca merg de-a lungul unui rau lung, lung... Galopez pe un cal frumos, in timp ce intunericul se mareste, lumina scade, iar sufletul meu nazuieste spre alte meleaguri mai pure, mai calde, mai bune, unde-i Lumina eterna si frumuseti de nedescris, unde nu-i boala si nici durere, nu e suspin si nici plans, ci doar bucurie, armonie, sfintenie si fericire!....

Intinderea fara sfarsit ce-mi sta inainte imi da viziunea galopului, pe cand sufletul meu se umple de o poezie suava, cu un vers ce urca notele curcubeului si muzica eternului Paradis, spre care ma indeamna fiecare gand ce-l port in fiinta mea... Si visez..., sper... si ma indrept spre soare, cu credinta si rabdare... In jurul meu, oamenii alearga spre tinte necunoscute, dar care duc spre abisul fara fund al nefiintei. Ma cuprinde un dor dupa ancora salvatoare a visului meu si a acestor oameni, pe care-i doresc mantuiti si fericiti pentru vesnicie cu bucuria salvarii in sufletele lor !...

Din portita argintie a versului aspru, ma trezesc ca imbin cuvintele si-mi transmit mie si celor ce-mi citesc gandurile sau ma asculta chemarea spre deavarsirea fiintei impure: a noastra, a tuturor, si alergarea spre salvarea ce ni se ofera, ca un ecou al suferintelor Celui care a zis: „Veniti la Mine, voi toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna sufletelor voastre!”

Am gustat si eu din aceasta odihna divina!... Si un gand ma indeamna sa chem si pe altii sa vina sa bea din Izvorul cu apa cristalina a Vietii, care da bucurie si mantuire, pace si fericire, vis crestinesc si o viata „nascuta din nou”, prin credinta in Cel minunat, Mantuitorul, Luceafarul de dimineata...
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page