Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Mic tratat de dezinformare sau… Cum mi-am ratat cariera de agent al Armatei




Eduard Ovidiu Ohanesian

Dupa cum am afirmat in numeroase emisiuni TV, viata unui jurnalist de investigatie, care nu traieste din spaga sau la umbra vreunui trust media creat de fosta Securitate, este un lung sir de aventuri, unele dintre acestea chiar bizare. S-a dovedit in cele din urma ca, in ceea ce ma priveste, rapirea orchestrata de serviciile secrete dambovitene a fost cel mai mic rau care mi se putea intampla. Si, in timp ce ma perpeleam la foc mic prin beciurile irakiene, baietii de la directiile de dezinformare lucrau de zor la profilul meu de agent acoperit al armatei. Acest zvon aruncat pe piata de Tudorica, un confrate din presa scrisa, copil de suflet al generalului SIE Marcel Alexandru, trebuia in mod normal sa ma trimita in lumea celor drepti, adevaratii mujahedini nefiind prea toleranti cu spionii sau agentii serviciilor secrete aflati in custodia lor. Am avut noroc ca am scapat doar cu ceva scatoalce dupa ceafa si vreo doua saptamani de regim sever in catuse sau cel putin asa credeam dupa intoarcerea din aventura irakiana, cand aveam sa dau nas in nas cu realitatea “LOR”. Efectele dezinformarii s-au facut simtite nu numai in presa, ci si in viata de zi cu zi. M-am trezit asaltat nu numai de scrisori, care mai de care mai traznite, dar si de personaje care aveau misiunea sa transmita un singur mesaj : Ohanesian esti agentul Armatei !

„Inginerul” Dian

Uite asa, pe o filiera informativa, a aparut in viata mea omul de afaceri Dian Popescu, actual senator PNL in Parlamentul Romaniei, arestat si judecat laolalta cu unul dintre fratii sai, intr-un dosar urat cu invarteli din bani publici la Gorj. La vremea aceea, nici prin cap nu-mi trecea ca fusesem colegi, ba chiar in aceasi generatie la Liceul Industrial Unirea si ca, il cunoscusem in biroul Piticului, la Romania libera, cand furniza informatii pe banda rulanta despre baronul Nicolae Mischie. Ca o scurta paranteza, partenerii de afaceri ai liberalului spun ca tatal lui Dian ca a fost un bun chimist, pasionat de rachete, care ar fi lucrat pe vremuri la un laborator irakian din Basra. Unul dintre fratii liberalului, Longin ar fi fost ofiter de Securitate, de unde, tupeul si relatiile in lumea serviciilor secrete pe care ulterior, Dian Popescu le afisa. In 2004, Dian a absolvit Colegiul National de Aparare. In biznis, dupa ce a dat chix cu o sala de Internet Cafe, deschisa in centrul orasului Targu Jiu, la concurenta cu alt afacerist local Ionut Raitaru (vezi RTV), Dian s-ar fi concentrat pe firma sa Maserati (sic !), fiind un abonat la contracte cu OMV-Petrom. Pentru cei interesati, in zona Capreni-Hurezani, sub pamant, austriecii de la OMV au construit un complex urias de prelucrare si pompare a gazelor naturale, format, printre altele, din 4 turbine uriase de 124 de milioane de euro bucata. Per total, investitia gorjeana a OMV (una dintre cele mai mari din Europa de Est), este cifrata la circa un miliard de euro.Tot din acesta relatie extrem de banoasa s-a nascut si complexul turistic Sara din localitatea Ticleni, unde sunt cazati si omeniti toti prietenii liberalului de Gorj. Asadar, la scurt timp dupa epopeea irakiana, ma trezesc invitat de afaceristul Dian Popescu la o masa chinezeasca in cartierul Tineretului, alaturi de cateva personaje culese de prin serviciile secrete. Mai in gluma, mai in serios, baietii cu ochi albastri m-au incurajat sa vin la “EI”, acum ca tot le publicasem o parte din sediile conspirate. Am replicat taios, iar Dian, pentru a mai destinde putin atmosfera, a intervenit in gluma : “ Lasati-l bai, ca e omul Armatei. N-ati observat ca Ovidiu nu da niciodata in caprari”. Ce puteam sa fac ? Sa pierd timpul si sa-i relatez vizita din 2004 in Afganistan, la baza militara din Kandahar, unde nu puteam sa scap de un colonel Muntean (de la protectie interna) si de mistourile acestuia ? “Mai e Romania ... libera ?”, ne tachina urechistul cu bataie lunga la situatia disperata in care se afla ziarul cu acelasi nume. I-am raspuns la intoarcere in tara, cand l-am dat la gazeta cu poza si cu o poveste nu tocmai magulitoare la adresa sefilor sai. Colonei de tancuri cu functii de generali, plecati in delegatie la Kandahar pentru chefuri si indemnizatii grase in valuta. Cat despre Dian, pe loc am promis ca ii voi dedica urmatorul articol despre spionii MApN, moment in care penelistului i-a cam pierit zambetul de pe buze. Si m-am tinut de cuvant.

Cd-ul buclucas, primul PRISM romanesc

Astfel, am gasit de cuviinta sa-l contactez direct pe telefonul mobil, pe comandorul Adrian Popa, consilierul fostului director al Directiei de Contrainformatii si Siguranta Militara (fosta DSM), unul dintre cei mai priceputi spioni militari, dupa cum afirma fostii sai colegi de la Directia a IV-a Contrainformatii Militare a Securitatii. Comandorul, neplacut surprins de indrazneala mea, a baiguit cateva cuvinte, scuzandu-se ca nu poate vorbi fara voie de la stapanire. In cele din urma, nu am reusit sa aflu vreun secret de stat, nici sa stau de vorba cu sefii sai. Aveam deja destule amanunte interesante despre biografia spionului DCiSM, fara sa dispun de supercalculatoare si genii informatice de milioane de euroi. Daca nu stiati, la noi, fenomenul “PRISM” a explodat in 2006, in urma scandalurilor “CD cu informatii clasificate din baza americana din Kandahar”, si “AGAT” (un serviciu secret al armatei paralel despre care stiu amanunte fostii sefi ai Biroului de Relatii Publice al MApN Luminita Kohalmi si colonelul Gelaledin Nezir), armata cheltuind peste 3,5 milioane de euro pentru dotari IT speciale. Spionii militari au fost dotati cu cele mai performante scule si softuri de tras cu urechea. Serviciile de informatii din cadrul Directiei Generale a Apararii (DGIA) si-au pus la punct un departament specializat in contracararea incidentelor de securitate IT in sistemele informatice si de comunicatii. Presa centrala a relatat pe larg despre personalul si dotarile noii structuri, (formata din cei mai buni specialisti in combaterea infractiunilor cibernetice) specializata in implantare de virusi in calculatoarele jurnalistilor suspecti. Mai pe romaneste, aceasta structura, impreuna cu un alt departament care functiona deja in cadrul DCiSM, implanteaza non stop virusi in calculatoarele persoanelor suspecte si le scaneaza fisierele, fotografiile, inregistrarile audio si alte documente personale, cu scopul de a preveni eventuale atentate teroriste sau scurgeri de informatii.

Biografii de apevisti

Pentru nelinistea lor, dar si a prietenilor senatorului Popescu, am prezentat la vremea aceea intr-un ziar local o scurta biografie a comandorului Popa, fara a intra in adancimile activitatii sale operative. Adrian Popa este originar din comuna Rosu (Chiajna) si a fost inainte de 1989, ofiter de cercetare – diversiune. Si-a inceput cariera militara ca “sosoi” la scoala de infanterie promotia 1977, apoi a urmat scoala de ofiteri de infanterie Nicolae Balcescu – specializarea Cercetare in Adancime. A fost coleg de scoala si prieten cu fostul sef DCiSM (infanterist si el) Ion Ungureanu, expulzat in 2002 din Republica Moldova pe fondul demonstratiilor anti-comuniste sustinute de elevi, studenti si membri ai Frontului Popular Crestin Democrat, pe cand indeplinea functia de atasat militar. Popa a lucrat mai intai la Compania de Cercetare a Armatei I, avandu-l ca sef pe colonelul Olaru (zis Rici). Se pare ca, Rici activeaza inca in cadrul Serviciului de Informatii Externe, unde a vrut sa organizeze un compartiment de lupta antitero, dar a fost marginalizat de seful sau politic Gheorghe Fulga. Cu putin inainte de Revolutie, in 1987, Adrian Popa a trecut la Directia a IV-a Contrainformatii Militare, adica a lucrat pentru Securitate. Dupa ‘89 s-a mutat la Directia de Siguranta Militara - Contraspionaj, apoi a fost sef de birou la Directia de Inzestrare a Armatei, Sectia Management si Contracte, activand tot pe zona contrainformativa impreuna cu Ovidiu Bara, sef birou Protectie. Popa raspundea de intreprinderile care aveau si sectii de productie speciala. De exemplu, la IAR Ghimbav il avea in subordine pe ofiterasul David, un ceist numai ochi si urechi in stanga si in dreapta. Comandorul are doi copii si a mostenit un teren de 20.000 metri patrati, undeva in zona Militari, pe care, dupa 1990, l-a vandut convenabil, cu banii incasati, cumparandu-si casa in Popesti Leordeni. Sotia sa lucreaza la Directia Cercetare din cadrul Directiei de Inzestrare a Armatei. Popa detinea in 2006 o masina Ford Fiesta.
Pentru a satisface orgoliile securistilor care ma suspectau ca as fi agentul armatei, am sa va prezint in continuare, pe scurt, inca un caz tipic de incompetenta si parvenitism din MApN. Este vorba despre profilul apevistului (de la APV – armata pe viata) Marian Cocioarta. Promovat nu se stie pe ce criterii pana la functia de sef de stat major la Brigada I Rachete din cadrul Statului Major General, colonelul Cocioarta a fost trecut in rezerva si scos din armata in urma actiunii de la Ciorogarla (disparitia armelor din depozit) in aprilie 2009. Colegii de scoala militara (a terminat scoala militara la Brasov in 1979), il poreclisera Meteul, prescurtare de la militar in termen, spunand despre el ca era “un monument de prostie”, calitate care l-a ajutat in cariera, candidand la Academia Militara pe locurile rezervate celor cu origine sanatoasa. A dat examen singur pe trei locuri vacante si a picat. Cu un aer de strungar-activist, se pare ca Meteul era atat de indoctrinat (pronuntand la fie care trei cuvinte expresia: asa cum spune tovarasul Ceausescu...) incat isi crease o limba proprie pe care numai el o intelegea. In conditiile in care nu cunostea bine limba romana, Cocioarta a urmat un curs de limba franceza, achizitionand cu putin timp inainte de trecerea in rezerva si o diploma de licenta in logica.  











Fragmente din Jurnalul de lupta al caporalului Ohanesian


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page