Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Uneltele de la Bucuresti ale vicontelui Etienne D. Bilderberg



Maria Diana Popescu    

Abia acum incepe lupta pentru Rosia Montana. Ministrul culturii Barbu a cautat-o cu luminarea si a primit-o drept in freza pentru a doua oara. „Meseria” vremelnica de ministru devine periculoasa daca in campanie promiti ca nu se face cianurare si gaz de sist, iar dupa aia te intorci la 180 de grade, si dai din gura aprobator. Chiar el a povestit ca si Helmut Khol (asociere nepotrivita, Khol era un titan) a primit niste oua in figura. Domn’ ministru trebuia sa se astepte! Altfel stau lucrurile cu Stefan Marincea, seful Institutului Geologic Roman. Cum a gasit cu cale sa nu tradeze Tara si sa critice proiectul de exploatare miniera, Rosia Montana, afirmind ca este „de nota cinci”, a si fost demis prin fax. Demiterea la distanta a devenit deja o practica. Sa ne amintim de premierul-minune Boc, demis prin telefon. Doar bancherul nemuritor, cocotat de un sfert de veac in virful piramidei B.N.R, ramine inexpugnabil, inca in gratiile bilderbergilor, care l-au vizitat recent, pentru a-i da ordine precise. Nici in ruptul capului nu strabatea vicontele Étienne Davignon, liderul Grupului Bilderberg, atita drum doar ca sa dea mina cu uneltele statale de la Bucuresti. A cerut si ultimile resurse naturale ale Tarii pentru a contribui la cresterea bogatiei unui grup de auto-alesi, a caror lacomie este fara de sfirsit. Acestor paraziti li se permite sa decida soarta popoarelor. Iaca democratia mult-visata!

De la aurul natiunii, aflat la cheremul reptilienilor, sa trecem la aurul verde. Lucia Varga, ministrul Apelor si Padurilor, face jocurile producatorilor de mobila (aia care au mai ramas dupa „Operatiunea Catarama”), si da, potrivit Proiectului noului Cod Silvic, Dreptul de preemtiune pentru producatorii de mobila, adica masuri pentru sprijinirea agentilor economici la cumpararea masei lemnoase a celor din industria mobilei. Prevederea incurajeaza exploatarea de catre marile firme de prelucrare a lemnului cu capital strain care isi desfasoara activitatea in tara noastra. Practic, firmele straine vor lua lemn la un pret scazut pentru mobila si, ulterior, vor vinde mobila pe piata externa la preturi profitabile pentru ei. Cam totul s-a vindut din Tara. Chiar si codrul nostru a devenit proprietate straina. Investitori din tarile care isi protejeaza aurul verde, stiind ca domeniul forestier e sigur si aduce un profit mult mai bun decit plasamentele in banci, au pus mina pe padurile romanesti si le exploateaza fara mila. Cum Romania are inca mari suprafete impadurite, dar si o legislatie care gingureste, firmele straine de profil s-au instalat confortabil la noi si actioneaza la scara industriala. In ultimii ani, sute de mii de hectare de paduri au trecut in administrarea unor companii straine. Celebra Universitate Harvard a devenit cel mai mare proprietar de paduri din Romania, detinind, printr-un fond de investitii, 35.000 de hectare in codrii Vrancei. Un om de afaceri danez a cumparat pentru exploatare peste 2.000 hectare in padurile din Dambovita, care includ un important fond de vinatoare. Combinatul de la Sebes, detinut de niste austrieci, toaca anual zeci de mii de metri cubi de copaci. Pe Valea Ierii, Cluj, dealurile, odata impadurite, sint acum golase. Peste 90% din lemnul de acolo este exportat in Austria, Japonia si America.
In Tara unde gastile din guvern dau legi pentru o zi, in Tara unde in spitale, altadata serviciile medicale erau gratuite, te duci cu seringa de acasa si cu medicamentele tale.
In Tara unde merele sint mai scumpe decit portocalele importate, traiesc in huzur, burtosi ca niste greieri, de prisos ca niste larve de carabusi, si se rotesc de 24 de ani la guvernare, cei mai ticalosi guvernanti din lume, care mint la televizor 24 de ore din 24, fata de cele doua ore in socialism.
In Tara in care exploatarea resurselor naturale a fost data pe mina mafiotilor, iar protectia sociala inseamna concedieri in masa, am ajuns sa ne cumparam propria sclavie, in rate!
In Tara unde apa se cumpara la pret de crenvursti facuti din celuloza si aditivi toxici, criminalii economici realizeaza profituri uriase cu acordul si sub obladuirea statului. Nici apa de baut nu mai e la fel de curata ca pe vremuri, dar nu-i departe clipa in care o vor otravi, ca sa ne decimeze, apoi... „scapa cine poate!” In augmentare de urgenta scapa cine se... desteapta-te romane!

A mai ramas vreun domeniu, unul macar, unde, dupa lovitura de stat din decembrie ’89 sa nu se fi petrecut jafuri de proportii? Tocmai de aceea, dragi romani Guvernul nu are niciodata bani, cind vine vorba de neajunsurile poporului, fie ca vorbim de salarii, de asistenta medicala, de locuri de munca, de invatamint, pensii, alocatii. Guvernatorul crede ca Tara nu mai are nevoie de aur, dar rusii, nu si nu, vor sa ne dea inapoi tezaurul refuzat si deturnat „MeReU”. Rusii au vreun interes in mod sigur, desi la ei lingourile sint mai in siguranta decat in seiful B.N.R.. Daca se intorc acasa, musterii pofticiosi isi vor umple buzunarele cu „pui de closca”. Tezaurul Romaniei, evacuat in Rusia in timpul Primului Razboi Mondial, includea, pe linga multe obiecte de patromoniu national, 91,2 tone de aur, evaluate in prezent la 3,2 miliarde de euro. Din aceasta cantitate, circa 90% erau monede de aur, iar 10% aur fin, sub forma de lingouri. Toate acestea au fost transportate in Rusia Tarista cu scopul de a le proteja de armata germana, care ocupase o parte insemnata a Romaniei. Dupa Revolutia din Octombrie/Noiembrie 1917, puterea sovietica a sechestrat tezaurul si a refuzat restituirea integrala a acestuia. Cea mai mare parte a ramas la Moscova, iar acest fapt istoric s-a transformat intr-o bomba cu ceas, intr-un proiectil nedetonat in relatiile diplomatice dintre Romania si Rusia. Nimeni nu poate conditiona Rusia. Diplomatii rusi nu sint actori de opereta, au Kalasnicovul si votca pe masa. Daca le pui la indoiala piesa, te silesc sa joci la „Ruleta ruseasca”. Deci, cu Rusia, trebuie dusa o politica extrem de atenta! Iar la noi diplomatii de cariera sint precum caprele negre. Am avut un diplomat excelent, un bun patriot, cosmonautul Dumitru Dorin Prunariu, dar pentru ca a cerut inapoi tezaurul de la rusi, MeReU i-a cerut intoarcerea la baza. „Prietenii stiu de ce”.
Maria Diana Popescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page