Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Ce forma de guvernamânt li s-ar potrivi românilor?



    Ce a fost stim cu totii (unii am suferit intreaga grozavie a evenimentelor ante si postdecembriste, altii nu, caci lichelele si oportunistii, aidoma gunoaielor, intotdeauna ies la suprafata, ceea ce inseamna ca stiu sa se descurce), ce este simtim din plin pe pielea noastra, ce va fi, cautam sa intrevedem intr-un viitor tulbure pentru grosul traitorilor pe aceste meleaguri.
    Dar cautarile noastre in cartea viitorului nu sunt deloc linistitoare, atata timp cat prezentul, conform nefericitei traditii postdecembriste, trudeste in cadrul unei interminabile reforme la demolarea a tot ce este romanesc (de la folclor si pana la marile combinate, de la limbaj si pana la agonia simtamintelor ferecate in inimi), iar mai apoi, cu bizara mandrie a unei democratii nestirbit antipatriotica, romanii (sau, ma rog, hahalerele acestora cu numele de guvernanti si/sau alesi) asteapta sa vina umanismul apusean (sic!) pentru a recladi orice pe ruinele acuzatoare ale Romaniei de azi, caci acest „orice” este in ochii lor mai bun decat cel mai avansat bun autohton.
    Iar apusenii vin, se minuneaza de reusitele megadezastrului romanesc si, prin jovialii lor roboti supranumiti comisari (o sinistra prelungire in continut a epocii comisarilor sovietici), ei recomanda noi si noi experimente, deoarece – nu-i asa? – romanii au sarcina istorica de-a servi drept cobai pentru acel tip rafinat de democratie pe care n-o vor gusta nici macar urmasii urmasilor lor dupa ce testul obligatoriu cu Codex Alimentarius va fi finalizat, iar moartea ii va secera pe capete, cu sprijinul neiertator al formidabilei industrii farmaceutice.
    Dar comisarii occidentali nu-si permit sa-si iroseasca pretiosul lor timp pe aceste dezolante taramuri, ci ei se grabesc la afacerile lor transcontinentale si transplanetare, neuitand sa promita/ameninte ca vor veni din nou pentru a lua probe convingatoare din evolutia dezastrului romanesc, probe din care de indata pot fi turnate recomandarile pentru lumea de apoi, eventual via Moscova.
    Unii, de pilda grecii, mai gasesc cate ceva romanesc vrednic sa fie insfacat (cum ar fi  suferindul Romtelecom), numai ca grecii nu sunt nici pe departe occidentali (turcii nici pe-atat), ei sunt balcanici de cea mai pura sorginte ortodoxa, dar de la comandamentul Nord-Atlantic s-a ordonat ca structurile oceanului si ale Uniunii Europene sa nu se lase vrajite si molesite de sirenele din Mediterana, ci sa avanseze politico-economic si strategico-militar pana la Cornul de Aur. Iar el, mititelul de Atlantic, a tacut malc si s-a supus acestor imperative ale umanismului democratic de tip neoimperialist, adica, vorba poetului, a inghitit „tot Fanarul, toti ilotii”.
    ...Asa stand lucrurile, care ar fi forma de guvernamant cea mai potrivita pentru Romania de azi? Dupa cum vedem, democratia nu merge, pentru ca tot cautandu-se forme originale ale democratiei, adica o medie suportabila intre tiranie si anarhie, in cei 24 de ani ai epocii postdecembriste, romanii au avansat binisor pe calea libertinajului, nemuncii si coruptiei, altfel spus pe calea larga a disolutiei morale! Cine ii mai poate convinge ca este o cale gresita si ca, dimpotriva, veritabila democratie presupune niste componente pe care ei incet-incet le dau uitarii: munca, disciplina, ordine, cumpatare, respectul Creatorului si semenilor? Daca nici macar fundatura in care a ajuns Romania de azi nu este un argument indestulator intru schimbarea grabnica a naravurilor mostenite sau dobandite, atunci toata vorbaria este de prisos, iar suferinta grosului populatiei reprezinta o binemeritata rasplata.
    Tot astfel, romanii au parte de conducatorii pe care-i merita. Daca se dovedesc incapabili atat de-o greva electorala generalizata, protest prin care ar arunca in derizoriu si ridicol politica si pe nedemnii ei facatori, precum si de-o greva fiscala generalizata (refuzul romanilor de a-si achita taxele si impozitele tot mai impovaratoare, in conditiile in care sanatatea, cultura si invatamantul se duc de rapa), atunci ar fi de dorit ca macar sa nu se lase cu regularitate pacaliti de promisiunile mincinoase ale unor formatiuni politice care gem de nelegiuiti, ci, dupa o informare corecta asupra candidatilor, votul sa fie dat cu deplina responsabilitate si indreptatita speranta omului, adica sa fie cu adevarat dorit si aplicat votul uninominal.
    Recent incheiatele alegeri parlamentare ne arata ca degeaba imploram prin imnul national ca romanul sa se destepte. S-a constituit un parlament monstruos de usl-ist si supraponderal (de la 470, numarul alesilor a crescut la 588, incat un calcul elementar ne arata ca la populatia sa de peste 300 de milioane de locuitori, SUA ar trebui, conform acestui algoritm mioritic, sa aiba vreo 10.000 de congresmeni, nicidecum 535: 435 in Camera Reprezentantilor si 100 in Senat!), iar hilarele straduinte ale mincinosului de Ponta si a aliatilor sai (in principal Antonescu-Cacarau) de a incropi un hidos guvern cu vreo 25 de ministri (cred ca nici cele mai mari imperii ale lumii nu aveau atatia mancatori de rahat), astfel incat sa fie respectate cu strictete protocoalele secrete ale coalitiei si sa fie rasplatit devotamentul dus pana la santaj, toate astea demonstreaza cu claritate ca in Romania zilelor noastre exista un plan al politrucilor, unde acestia isi fac facutele, pretinzand ca se jertfesc pentru tara si alegatori, si un plan al celor multi si saraci, care se dau de ceasul mortii sa supravietuiasca, unii dintre acestia inca mai sperand ca alesii se gandesc din cand in cand si la ei...
    Tot mai insistent se vorbeste de necesitatea instaurarii in Romania a unei dictaturi, eventual a unei dictaturi militare, dupa unii singura modalitate prin care s-ar putea curma coruptia generalizata si s-ar face oarece ordine.
    Ca si cum Romania n-ar fi cunoscut o suita de dictaturi, una mai odioasa ca alta – carlista, legionara, antonesciana, totul culminand cu sinistra dictatura comunisto-bolsevica.      Regretatul ganditor Petre Tutea opina ca exista dictaturi benefice si dictaturi malefice. In randul dictaturilor benefice, el aseza dictaturile lui Mussolini, Franco si Salazar. Prin primitivismul ei sterilizant-nivelator, dictatura comunisto-bolsevica era considerata de ?utea cea mai atroce forma de dictatura malefica.
    De subliniat ca un fragment consistent de guvernare antonesciana a fost de un autoritarism imperios necesar pentru acele vremuri tulburi si agitate, cu certe tentatii inspre o dictatura benefica. Din pacate prea scurta...
    Indiscutabil ca efectele a circa 45 de ani de injosire umana in cadrele planificate ale dictaturii bolsevice si in prelungirile sale ideologice postdecembriste, se constata inca in distorsiunile moral-spirituale ale romanilor, in relatiile inveninate dintre ei, in patima si ardoarea cu care-si sustin jalnicele lor ambitii, chiar in dauna intereselor nationale.
    Dar acum cand Romania se zbate din rasputeri sa intre cu ambele picioare in Uniunea Europeana, obiectiv care poate fi atins doar prin continuarea reformelor deformante si prin instaurarea unei democratii la standardele impuse de comisarii europeni (din nou comisarii, bata-i vina!), in asemenea conditii este complet absurda pana si ideea unei eventuale dictaturi, fie ea oricat de benefica.
    Cat priveste dictatura militara, pentru instaurarea ei nu ajunge sa fie coapte conditiile (nemultumirea generala si planul loviturii de stat), ci in primul rand trebuie sa existe instrumentul operational de infaptuire, adica armata. Ori Romania nu mai poseda la ora asta fortele militare necesare si loiale pentru o asemenea actiune, care negresit ca de indata ar fi dezavuata de politicienii responsabili din intreaga lume.
    Prin urmare, romanii sunt condamnati in continuare, pentru un timp imposibil de precizat, la o libertate si mai ales la o democratie cu ochii inchisi. Cine-i va ajuta sa-si deschida ochii?!...
    N.B.: Cu toate astea, salvarea Romaniei de la dezastrul spre care o indreapta coalitia lichelelor interne si externe, tot de la militari trebuie sa vina. Pentru ca ei (atatia cati mai sunt bravi si activi, plus rezervistii in plina putere), nu numai ca au in sange toate componentele absolut trebuincioase pentru o actiune de-o asemenea amploare si cu o atare miza (disciplina, curaj, tactica, strategie), dar in plus ei reprezinta insasi chintesenta devotamentului si jertfei de care au dat dovada romanii de-a lungul agitatei lor istorii pe aceste meleaguri.
    Caci armata, chiar slabita si imputinata prin loviturile miselesti primite pe la spate din partea decidentilor politici, tot a poporului este si va fi, nicidecum a politrucilor conjuncturali! Prin urmare, in vremuri de restriste precum cele prin care trece acuma Romania, armata si generalii ei nu trebuie sa fie surzi la glasul sangelui si la gemetele fratilor lor crunt batjocoriti.
    Nici o armata nationala din lume nu procedeaza si n-a procedat altminteri. Dovada cea mai concludenta in acest sens ne-o ofera comploturile puse la cale impotriva lui Hitler si multimea ofiterilor superiori care participau la ele din dorinta de a-si salva tara de la catastrofa, chiar daca stiau ca pretul complotului esuat este insasi viata lor. Cum, de altminteri, s-a intamplat de mai multe ori...

  Sighetul Marmatiei  
 George Petrovai
                

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page