Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

JURNALISMUL ESTE O MESERIE PENTRU SUFLETE TARI!



De obicei, orice lansare de carte este o  sarbatoare – sau asa ar trebui sa fie. Ca un botez al unui prunc. Depinde, insa, si de carte. Cand cartea se constituie in oglinda unei realitati sfasietoare, iesirea in lume – si din sine – a autorului sta mai degraba doar sub semnul bucuriei intalnirii cu convivi uniti de aceleasi idealuri.
O carte de publicistica trebuie sa fie, in vremea noastra mai ales, dincolo de un volum de biblioteca, spre lectura in clipe de ragaz, un document al timpului, o fila de istorie cotidiana, scrisa cu „cinste si gramatica” – dupa cum ii place lui Lazar Ladariu sa-l citeze pe ilustrul gazetar Caragiale (despre care nu stiu de ce vorbim atat de putin, desi a avut o pana extrem de taioasa, estompata, desigur, de celebrul sau contemporanr si prieten, Mihai Eminescu – si, de fapt, in epoca, vom mai gasi gazetari puternici intre scriitori, precum Vlahuta, Delvrancea, Arghezi mai tarziu etc...).
Mai ales in timpul nostru, si mai ales in Ardeal, si in... „cealalta Romanie”, pe pamanturile furate, unde, mereu, istoria Neamului a fost mistificata de pana ocupantului, si unde lucrurile nu s-au schimbat prea mult de la Diktat incoace, o asemenea carte e necesara.
„Ca sa fii roman trebuie sa poti” – spunea fratele Grigore Vieru, de dincolo de Prutul pe care visase o viata sa-l treaca precum contemporanii lui doreau sa ajunga pe Luna. Prietenul, romanul inlacrimat, Orfeul de la Pererita, s-a dus intre stele si el, sa puna de un cenaclu cu fratii nostri Adrian Paunescu, Leonida Lari, cu Ioan Alexandru, cu Doina si Ion Aldea Teodorovici, cu George Pruteanu, cu Matcovschi... Doamne cata nevoie e de ei! Unde sunt cei care nu mai sunt?
Din ce in ce mai greu e sa fii roman intr-o Romanie in care vanzarea incepe de la varf, cu mana romaneasca, indiferent in ce colt de tara te-ai afla si indiferent carei categorii sociale apartii, fie ca esti taran de la Vint, ortac din Rosia ori scriitor in Targu-Muresul in care pana si filiala locala a Uniunii Scriitorilor a ajuns in mana iredentei maghiare, prin notabile si bine pregatite scenarii cu largul concurs al oportunismului si lasitatii romanesti.
Fapt ce va genera desigur masivul exod al celor care mai au un strop de demnitate catre filialele altor orase in care se mai simte romaneste.
Oricum, pe aceasta cale va anunt ca, incepand din 15 octombrie, Liga Scriitorilor Romani de Pretutindeni isi va constitui si la Targu-Mures o filiala, asa ca ii invit pe acei scriitori nemembri ai US, care doresc sa se afilieze, sa ma contacteze dupa acea data. Desigur, pot veni si membri ai US care nu se mai considera reprezentati de Nicolae Manolescu si camarila sa. Dar noi nu va dam pensii. Deocamdata nu putem!
Revenind la volumul in discutie, „In numele adevarului”, un volum masiv, in care autorul a selectat editoriale publicate pe parcursul a 4 ani, incepand din 2009, sigur, el nu este doar un document al clipei – desi, adesea, noi, editorialistii, am dori ca asa sa se intample, raul sa nu dureze decat o clipa, si sa nu se mai repete – volumul, zic, poarta incontestabil amprenta, de neconfundat, a lui Lazar Ladariu, care isi poarta stiloul pe coala alba de mai bine de cinci decenii. Este un scriitor puternic, un gazetar curajos, care nu s-a sfiit niciodata sa spuna adevarul, asumandu-si si riscurile pe care le implica aceasta meserie. Fiindca jurnalismul nu e o meserie pentru fricosi. Jurnalismul este pentru suflete tari.
Am mai spus, si repet, gazetarul adevarat este ca un soldat care depune juramantul de credinta si care se intoarce din lupta ori pe scut, ori sub scut. Ori mori in glorie si lumina, purtat de urmasi pe scut, ori, sub scut, prizonier al propriei mizerii umane, ca un mercenar demn de dispret, care se vinde pe argintii Iudei. Nu poti fi lider de opinie daca nu ai coloana vertebrala.  Desigur, asta iti poate atrage o multime de dusmani, nu rareori chiar acolo te-ai astepta mai putin. „Fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma apar si singur”, spune poporul si, mai nou, o afirma si istoricul american Larry Watts.
Fiindca eu cunosc foarte bine cartea, ca prim lector al ei, precum si al editorialelor publicate de Lazar Ladariu pana acum, imi voi permnite o luicenta, o abatere de la regula instituita, tot de noi, a lansarilor de carte, si va voi infatisa cateva aspecte recente ale lumii intalnite intre file, vazute cu alti ochi. Fiindca, in cei peste 20 de ani postdecembristi, nimic nu s-a schimbat, cu exceptia faptului ca presa a dobandit libertate de expresie. Dar, ce folos? Acolo, sus, nesimtirea e imensa, iar zornaitul argintilor acopera tumultul venit din durerea celor de jos. Traim intr-o Romanie care si-a pierdut echilibrul si coloana vertebrala pornind de la varf, o „Romanie molusca”, cum scrie prietenul Mircea Chelaru, care isi va lansa si el cartea la Targu-Mures, probabil in luna decembrie, intr-o Romanie care „si-a pierdut rostul”, cum scrie cu amaraciune un coleg gazetar de la Catavencu, Bradut Florescu, unul dintre cele mai condeie ale presei tinere, acum aflat in Thailanda, care si-a luat lumea in cap. Dar asta e, unii vor sa ne bejenim cu totii.
Iata un fragment din articol - veti intelege de ce Lazar Ladariu si alti cativa jurnalisti nu ne putem permite luxul de a lasa pixul ori computerul sa se odihneasca:
„Romaniei  i-a disparut rostul. E o tara   fara  rost, in orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost,  cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara  rost, cu minciuni si inselatorii care nu duc  nicaieri. Exista  trei mari surse de rost pe lumea asta mare:  familia (batranii), pamantul si credinta.  
Batranii. Romania ii batjocoreste cu sadism de 20 de  ani. Ii tine in foame si in frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii,  calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt  scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost  privati prin pensii de rahat. Vite slabe,  flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai  grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si intelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.
Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant in tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza „Sufficiency Economy”, prin care  oamenii sunt incurajati sa creasca pe langa case  tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se intampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile «prietene». La noi chestia asta se numeste  «agricultura de subzistenta» si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE. (...) Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau in stare sa-l  munceasca. (...)
Credinta. O mai  poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de imbracat, greu de dat jos, care trebuie impaturit intr-un fel anume si pus la loc in lada de zestre impreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate il va mai purta cineva. Cand  or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, in schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici (...) Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se inmultesc, credinciosii se imputineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada”.
„Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el.” – scrie Vradut Florescu. Si are dreptate. Dar dioar partial. Fiindca, poate nu stie ca UNGARIA NATIONALIZEAZA CLADIRILE ISTORICE, PADURILE SI TERENURILE AGRICOLE DIN ARDEAL, cu concursul autoritatilor Statului Roman si impotriva Poporului Roman, cu consecinte foarte apropiate vizand integritatea teritoriala a Romaniei !
Se stie ca, de aproape 95 de ani, dupa Marea Unire de la Alba-Iulia de la 1 Decembrie 1918, niciodata Ungaria si organizatiile etnicilor unguri din tara noastra nu au recunoscut Romania Mare actionand solidar impotriva Statului national unitar roman si a Poporului Roman!
Dupa Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, tara vecina a reusit, in urma „Procesului optantilor”, sa obtina uriase despagubiri din partea Romaniei pentru imobilele din Ardeal care au intrat in proprietatea Statului Roman. Mai tarziu, cu sprijinul Germaniei hitleriste si al Italiei fasciste, in urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, Ungaria a dobandit o mare parte din Ardeal, pana la 25 octombrie 1944 cand Armata Romana l-a eliberat de sub teroarea fascisto-horthysta.        
Dupa evenimentele din decembrie 1989, la care autoritatile de la Budapesta au avut o contributie insemnata, Ungaria, impreuna cu bisericile maghiare si organizatiile etnicilor unguri din Romania, au pus in aplicare un plan diabolic vizand anexarea Ardealului printr-un nou Diktat, pregatit pentru anul 2014 la Bruxelles. Argumentele principale ale Ungariei pentru obtinerea acestui Diktat sunt urmatoarele:
1) Numarul cetatenilor romani, majoritatea din Ardeal, care au solicitat si obtinut cetatenia Ungariei sa fie de cel putin 4,5 - 5 milioane. Pana in prezent, Ungaria a acordat dubla cetatenie la peste trei milioane de cetateni romani. Zilnic, in 920 de localitati din Ungaria se acorda gratuit cetatenia ungara la mii de romani get-beget, care astfel intra in Spatiul Schengen, iar Comisia Europeana se face ca nu vede nici nu aude. Peste putina vreme Comisia Europeana si Parlamentul European vor afla si constata ca romanii au intrat in Spatiul Schengen fara ca Romania sa beneficieze de acelas statut ca si celelalte tari membre ale Uniunii Europene.
2) Obtinerea pe toate caile, ilegale si legale, a peste 50% din proprietatile imobiliare din Ardeal de catre Ungaria. Pana in prezent, Ungaria prin numeroase persoane juridice si persoane fizice ungare a reusit sa obtina 30%-40% din proprietatile imobiliare din Ardeal, iar prin aplicarea ultimei Legi de retrocedare a Guvernului Ponta II se va ajunge in anul 2014 ca peste 50% din aceste proprietati sa nu mai apartina Statului Roman, urmand sa fie nationalizate de catre Ungaria sau dobandite ilegal, inclusiv prin furtul pios.
Dupa indeplinirea acestor doua mari obiective, Ungaria va cere Comisiei Europene si Parlamentului European aplicarea principiului autodeterminarii popoarelor! Autoritatile de la Budapesta spera ca prin Diktatul de la Bruxelles, din anul 2014, Ardealul sa devina autonom si apoi sa fie anexat la Ungaria.
Principala cale folosita pentru dobandirea ilegala de imobile din Ardeal o constituie asa-zisele retrocedari in natura, de fapt nationalizarea mascata de catre Ungaria a mii de cladiri si milioane de hectare de paduri si terenuri agricole din proprietatea Poporului Roman si Statului Roman!
Din multe cladiri de locuit nationalizate de catre Ungaria sau retrocedate ilegal bisericilor maghiare si altor persoane juridice si fizice ungare au fost evacuati ori sunt in curs de evacuare locatarii romani, proprietari ai locuintelor respective in baza Legii nr.112/1995. S-a ajuns in Romania post-decembrista ca hotii si samsarii de imobile ale Statului Roman sa-i evacueze pe romani din locuintele cumparate in mod legal.
In fapt, autoritatile Statului Roman au donat ilegal si se pregatesc sa doneze Ungariei si etnicilor unguri din Ardeal numeroase proprietati imobiliare ale Poporului Roman. Un asemenea jaf imobiliar nu a existat in nicio tara din Europa. Este necesar ca Parchetul si D.N.A. sa actioneze pentru redobandirea in proprietatea publica a Statului Roman a imobilelor donate si retrocedate ilegal, precum si pentru recuperarea uriaselor chirii platite nelegal din banii publici !
„O viata avem, romani... si-o cinste! Desteptati-va, ca am dormit destul!”, spunea Viteazul Mihai, domnul Unirii de la 1600, cavaler al Crestinatatii.
Solidara intrutotul cu cele scrise de Lazar Ladariu si in aceasta recebta carte a lui, si cu cele ce vor urma, va aduc la cunostinta, din nou, ca „Basarabia e Romania”.
 Peste 10.000 de romani vor iesi pe strazile din Bucuresti in data de 20 octombrie 2013, pentru a cere Unirea celor doua state romanesti, Romania si Republica Moldova. Duminica, 20 octombrie 2013, incepand cu ora 14, manifestatia va lua forma unui mars cu plecare din Piata Guvernului.
Va reamintim ca anul trecut au avut loc la Chisinau mai multe manifestatii unioniste, la care zeci de mii de romani au iesit in strada pentru Unirea cu Romania. De asemenea pe 21 octombrie, anul trecut, peste 3.000 de persoane au iesit pe Calea Victoriei pentru un mars unionist.
Evenimentul este organizat de catre Actiunea 2012.
Asteptam gesturi de solidaritate si la Targu-Mures!
Scriem ca sa nu se uite!

MARIANA CRISTESCU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page