Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Primvara intregirii Bihorului - 20 Aprilie 1919 - 20 Aprilie 2009

DEVIZA:

...voi toti care ati dus Drapelul roman in tinuturile hotarelor noii Romanii intregite, aduceti-va aminte necontenit ca pe steagurile noastre sunt scrise cuvintele:

„Onoare si Patrie"

Regele FERDINAND I

Unirea cea mare a inceput si s-a finalizat la Oradea!

Declaratia de la Oradea din 12 octombrie 1918, a reprezentat documentul juridic de inceput al organizarii alegerilor de delegati pentru Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia. Nu este nici o exagerare cand se afirma ca Declaratia de autodeterminare nationala, a celor peste 3 milioane si jumatate de romani din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures, poate fi considerata ca uvertura a Unirii celei Mari de la 1 Decembrie 1918, ea inscriindu-se pe acelasi flux istoric cu „Suplex Libellus Valachorum" si „Memorandumul din 1892", documente si marturii cu semnificatie europeana, privind idealurile si aspiratiile de reunire si formare a unui stat modern la nivelul intregului spatiu romanesc. Apropierea zilei celei mari i-a determinat pe reprezentantii Partidului National Roman sa se intruneasca la Oradea in ziua de 29 septembrie i 12 octombrie 1918, intr-o Consfatuire nationala. Pornind de la caracterul momentului istoric, care deschidea orizonturi pentru batalia finala de unire a Transilvaniei cu Romania, participantii la intrunire au declarat fara echivoc ca „natiunea romana din Ungaria si Ardeal" este indreptatita sa „dispuna singura si libera de soarta ei" si sa „hotarasca singura plasarea ei printre natiunile libere(...)". Prin urmare, dupa citirea Declaratiei de la Oradea in Parlamentul de la Budapesta, de catre Al. Vaida Voievod, in esenta nu mai era recunoscuta nici autoritatea statal-juridica imperiala anterioara, prin Consiliul National Roman Central incepandu-se pregatirile pentru alegerea delegatilor pentru Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia. La 1 decembrie 1918 ardelenii au hotarat unirea pe vecie cu Romania.

Eliberarea Bihorului

Pe directia Crisului Repede, trupele Diviziei 6 infanterie au actionat pe trei coloane, cu atacuri combinate de front si cu manevre pe flancuri. Nerezistand acestor atacuri puternice, sustinute de artileria de camp si de munte, inamicul a fost silit sa se retraga. In Bihor, pe langa trupele de honvezi si secui, au luat parte la lupte si cadetii din anii 3 si 4 ai Scolii militare din Oradea, care au opus o puternica rezistenta.

Manevra facuta de Detasamentul Lt. col. Rasoviceanu a permis intoarcerea dispozitivului ocupat de cadeti. In apropierea Beiusului s-au dat lupte violente, incheiate cu 11 raniti din randul voluntarilor ardeleni si un mort. Cinstea de a fi „in fruntea coloanei ce a eliberat Beiusul (la 19 aprilie 1919) a revenit tocmai Batalionului 2 din Regimentul ce purta numele orasului. Pe ambele maluri ale Crisului Repede, trupele generalului Holban inaintau spre Oradea. Pe Valea Barcaului, Regimentul 24 Infanterie a eliberat localitatea Marghita in ziua de 19 aprilie, iar la stanga dispozitivului, pe Valea Crisului Negru, executand un mars fortat, trupele Detasamentului Rasoviceanu au atacat noaptea si au cucerit, pe 19 aprilie, Tinca si Salonta. Ungurii din zona, proprietari de pamanturi, terorizati de fortele „rosii si albe" au iesit in intampinarea armatei romane. Chiar fratele grofului Stefan Tisza (Kalman) a cerut protectie armatei romane. In fruntea dispozitivului din centru, marsul triumfal spre Oradea, era avangardat de generalul Traian Mosoiu. Evenimentele se succedau cu repeziciune. Nelinistea si spaima generala era inlocuita cu bucuria primirii eliberatorilor.

Primirea in Oradea cu flori de liliacStirile privind intrarea trupelor romane in Oradea au animat viata orasului in care ungurii aveau un puternic centru de recrutare, mobilizare si de propaganda bolsevica. Nu intamplator Bella Kun aici, la Oradea, si-a facut stagiatura de revolutionar comunist! Trenurile venite dinspre Ciucea si Bratca aduceau raniti de pe front, care povesteau despre moralul scazut al soldatilor unguri. Propaganda bolsevica nu mai functiona, caci trupele se apropiau. Pe cand se incheia slujba la biserica la 11.30, se ivise prima patrula de rosiori, in frunte cu locotenentul Teodorescu, impodobiti cu lilieci, floarea primaverii, intampinata de populatie cu urale „Vive la France" si cu raspunsul soldatilor „Vive la Roumanie". Apoi defilarea trupelor desfasurata pana noaptea tarziu a fost intampinata de oradeni cu strigate: „Traiasca armata romana!" si „Ejen a román hadsereg", „Traiasca generalul Mosoiu, eroul nostru national". Desi nimeni nu-l vazuse pana atunci, sperantele tuturor se legau de el, vazandu-l ca pe un simbol al dezrobirii natiei romanesti asteptat de 4 luni. Ati fost asteptat - a spus un localnic, si a izbucnit in lacrimi: „Sa ne traiti!. Acum putem muri cu totii, ca am vazut infaptuit cel mai frumos vis al vietii noastre, am vazut pe fiul Ardealului, pe Dumnezeul nostru, intrand triumfator, sfidand moartea, ca sa ne salveze pe noi".

Intalnirea lui Roman Ciorogariu cu generalul Traian Mosoiu

Primarul orasului Oradea, Rimler, insotit de consilieri municipali, dupa ce au intampinat armata la uzinele de apa, l-a asigurat pe general ca in oras este liniste si au cerut protectie, apoi cu totii s-au indreptat spre sala primariei unde generalul a dat ordinele necesare, preluand conducerea administrativa si numind pe generalul Holban Stefan comandant al garnizoanei. De remarcat ca prin ordinul generalului Mosoiu „toate organele administrative ale orasului si judetului raman neschimbate", pe langa care s-a numit cate un inspector roman. Din acest moment teritoriul juridic unit prin Hotararea de la Alba Iulia devenea efectiv diriguit de autoritatile romane.

Cu autoritatea militara romaneasca episcopul vicar Roman R. Ciorogariu lua contact direct in sfanta zi de Inviere, din 20 aprilie 1919, cand l-a intampinat pe generalul Traian Mosoiu, la iesirea acestuia din primarie. Generalul Mosoiu inca in aceeasi zi a plecat cu automobilul mai departe.

Comandant al trupelor din Oradea a ramas generalul Holban. Acesta a primit delegatiile oficiale locale si a dat asigurari pentru bunele intentiuni de a mentine cea mai desavarsita ordine in garnizoana. Evenimentele de la Oradea ne sunt cunoscute din cartea document „Zile traite", semnata de Roman Ciorogariu, fapt pentru care vom concluziona doar ca 20 aprilie 1919 a fost „o zi de glorie pentru municipiul Oradea", dupa cum consemna Nicolae Iorga, care scria ca nu stie, „nu-mi aduc aminte ce s-a petrecut aici in aceea zi de 20 aprilie 1919, dar istoria romanilor s-a facut in ziua aceea acolo". Generalul Traian Mosoiu devenise „eroul nostru national", intampinat de primarul Rimler Karoly la intrarea in oras, cu paine si sare.

Omagierea inaintasilor

Reuniunea Femeilor romane din Bihor a cinstit memoria ostasilor condusi de viteazul erou, general Traian Mosoiu si au eternizat intrarea trupelor romane in Oradea la 20 aprilie 1919, prin asezarea unei placi in holul de la intrarea in Primarie, la 20 aprilie 1920, iar in 1937 i s-a ridicat un monument. Aceasta sarbatoare a fost marcata apoi anual. Dupa 1992 traditionala sarbatoare a fost din nou marcata prin expozitii, sesiuni stiintifice si serbari culturale. Cu aceleasi sentimente de mandrie patriotica si astazi ne amintim ca la Oradea s-a pus piatra de temelie a Romaniei Mari si tot aici s-a incheiat, prin lupte politice si jertfe de erou, desavarsirea unitatii nationale. La implinirea a 90 de ani de la eliberarea Bihorului de sub teroarea bolsevica dam din nou ONOR de libertate cu flori de liliac!

 

Autor:

Lt.col.(r) dr. Constantin MOSINCAT

Asociatia Nationala a Cavalerilor de Clio

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page