Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Dialoguri privilegiate

Maria Diana Popescu

(Continuare din numarul precedent)

Revenind la subiect, „aliatul" de conjunctura al Romaniei, SUA, dupa ce si-a vazut sacii-n caruta, a spus Romaniei sa-si ia adio de la datoria irakiana. Fabricile, intreprinderile, uzinele „comuniste" au fost transformate in fier vechi, apoi „lichefiate" si indrumate spre buzunarele „imbogatitilor de razboi", sau concesionate pe durata deceniilor in favoarea celor generosi cu comisioanele...

Vastele retelele de irigartii, candva functionabile si eficiente pe suprafete cumuland mii de hectare fertile, s-au „volatilizat" iar peste pamantul Baraganului si al Olteniei bate astazi vantul desertizarii.

A patra flota comerciala a lumii a „intrat la apa", disparand fara urma, asemenea enigmaticului „Zbor 19" in raidul neterminat spre Bahamas, din „Triunghiul Bermudelor".

Armata Romaniei, care candva impunea respect, s-a metamorfozat, efectivul acesteia reducandu-se, in prezent, la cateva regimente „profesioniste" de mercenari in slujba puterii mondiale. Restul este legenda.

Romania mileniului trei are datorii de peste 60 de miliarde de Euro si conform filmului „crizei", guvernantii autohtoni bat la usa camatarului mondial FMI - demolatorul. (Privind retrospectiv, pe unde a trecut „alizeul" FMI, a lasat in urma saracia, lacrimile si pustiul). „Ubi solitudinem faciunt, pacem appelant!" (Unde fac pustiu, ei numesc pace. Tacit, Viata lui Agricola).

Gafele politicii externe promovate de conducatorii nostri sfideaza orice urma de competenta profesionala, de ratiune ori de demnitate nationala (Adrian Cioroianu este, cred eu, un exemplu mai mult decat edificator).

In cautarea realizarii materiale pe alte meleaguri, romanii au ajuns mana de lucru ieftina. Exista state europene unde astazi, buni si rai, la un loc, romanii sunt stigmatizati cu pecetea faradelegii si a crimei - numai pentru ca sunt romani. Pastrand proportiile, la aceasta situatie si-au adus din plin „contributia" romanii certati cu legea si tiganii. (In ceea ce ma priveste, sunt sceptic, ma indoiesc ca cea mai mare parte a tiganilor doresc integrarea reala in societatea civilizata, insa pana una alta, in perceptia strainilor, ei sunt tot romani si Vestul s-a saturat de matrapazlacurile lor).

Mediatizati agresiv si discriminatoriu la televiziunile si presa scrisa din acele tari, (chiar si prin mijloacele audio-vizuale din Romania), mass-media internationala omite relatarea, cu aceeasi vehementa, a faptelor comise de criminalii si violatoriii „bastinasi", superiori numeric, dar... la ei acasa. Consecintele sunt dezastruoase.

MDP: Dincolo de controverse si prejudecati, unde asezati in istorie ziua de 23 August? Istoricii contemporani si-au intensificat dezbaterile pe aceasta tema.

Ion Maldarescu: De teama, putini se incumeta sa spuna adevarul despre acea nefasta zi, a romanilor. Exceptie fac cativa istorici onesti, cu coloana vertebrala verticala. Atunci cand soarta razboiului nu era inca hotarata, fostul suveran a tradat poporul roman, a arestat, in plin conflict militar pe conducatorul - de facto - al Ostirii Romane si l-a predat inamicului. „Un maresal al Romaniei si primul ministru al tarii au fost dati pe mana inamicului cu aceeasi usurinta cu care erau vanduti odinioara negrii in targurile americane." (prof. univ. dr. Serban C. Andronescu).

In cele ce umeaza voi reda cateva randuri din volumul scriitorului Stefan Dumitrescu, „Delirul", (continuare a romanul omonim al lui Marin Preda): „Aceia care l-au arestat pe Maresalul Ion Antonescu, pentru ca, in infantilismul lor au crezut ca pentru aceasta li se vor inalta statui, au savarsit una dintre cele mai mari ticalosii. Ei s-au manjit pentru totdeauna de sange si dezonoare".

Actul de la 23 August 1944, asumat direct de regele Mihai dar ignorat de URSS - declararea unilaterala a armistitiului, (de fapt o capitulare neconditionata), s-a soldat cu consecinte catastrofale pentru Romania: in intervalul 23 august - 12 septembrie 1944, au fost luati in prizonierat un numar cuprins intre 130.000 si 170.00 de ostasi si ofiteri, romani (mentiunea apartine evidentelor Statului Major al Armatei Romane), pusi in situatia de a nu se putea apara. Dintre ei, putini au mai revazut locurile natale, cei mai multi pierind in minele din Dombas, in tundra siberiana sau in imensitatea gulagului sovietic. Aproape 100.000 de romani au fost deportati (20.000 de romani si 72.000 de romani de origine germana), 50% din efectivele a 19 divizii au pierit in luptele angajate alaturi de sovietici la care putem adauga pierderea libertatii si sovietizarea fortata a tarii.

„Procedandu-se la arestarea maresalului si la capitularea intregii armate inaintea semnarii oricarui armistitiu, am pierdut baza juridica si morala a apararii drepturilor Romaniei si ne-am dezonorat singuri, iar maresalul in loc sa fie tratat ca maresalul Mannerheim al Finlandei, ca un erou, a fost considerat tradator si criminal de razboi". (Cornel Nistoroiu „Privire sub coroana", Ed. Carpatia Press).

Regele Mihai a tradat Romania si pe romani, deschizand calea tancurilor sovietice si facilitand instaurarea unui regim-marioneta, subordonat intereselor Kremlinului. Gurile rele pomenesc si de posibile contacte ale fostului suveran cu serviciul secret sovietic (KGB), „ca nu degeaba i-a acordat Uniune Sovietica cea mai inalta medalie" - Victoria - pe care nu o purta decat Stalin si care nu mai fusese acordata decat lui Roosevelt si lui Churchil". Daca acest detaliu „jenant", va fi candva dat publicitatii, (dupa „desecretizarea" arhivelor fostului si temutului KGB), va demonstra daca este vorba de speculatie ori de infamie.

Nu trebuie ignorat nici cadoul personal al lui Stalin: dupa predarea Romaniei „cu arme si bagaje", stiind ca-i plac jucariile cu motor, i-a trimis Regelui Mihai doua avioane drept supliment...

La 23 august 1944, aliatii au primit un cadou, pe cat de gratuit, pe atat de binevenit care, in opinia aceluiasi Stefan Dumitrescu, a fost: „O palma data poporului roman si istoriei acestui neam. Un scuipat in obraz, pe care cotropitorul tarii l-a folosit in loc de stampila"

Rasplata? Romania fost abandonata de aliati si lasata la discretia aliatului din rasarit (vezi notita olografa a lui W. Churchill, cu acel 90%, transformat in 100%), iar la incheierea pacii, nu i-a fost recunoscut nici macar statutul de tara cobeligeranta. Consecintele le suportam si astazi.

Aniversarea implinirii a 60 de ani de la terminarea razboiului, „toata floarea cea vestita a intregului apus" s-a intalnit pe coasta Atlanticului, in vreme ce fostul suveran a preferat vizita la Moscova, unde a primit de la „tarul" Putin inca o distinctie, pentru acelasi motiv - recunoasterea tradarii. Optiunea i-a apartinut.

MDP: Dar evenimentul de la 1989?

Ion Maldarescu: Ma bucura ca ati folosit termenul de „eveniment". Personal nu am agreat, inca de la inceput, de la spectacolul consumat in fata Palatului Regal si de la acel Craciun insangerat, cuvantul „revolutie". Evenimentele din decembrie 1989 au facut parte - fapt demonstrat - din actiunile serviciilor secrete apartinand unor state puternice ale planetei, iar Bush-senior si Gorbaciov nu au fost straini de initierea si punerea lor in practica. Cat ar fi fost Nicolae Ceausescu de rupt de realitate, „inabilitatea" organizarii acelui miting, din decembrie ’89 nu i-a apartinut. „Agenturili straine" si personajele autohtone (unele chiar cu picior in ghips) si-au spus cuvantul. Atunci s-a produs „schimbarea". Au cazut victime tineri „vinovati" pentru ca au crezut in himere.

Episodul „Romania 1989" a fost un act dintr-o piesa. Asemenea altor imprejurari cruciale, asa cum spunea marele Nicolae Iorga, Romania s-a aflat iarasi si iarasi... „la poarta furtunilor si a trecerii ostilor..."

MDP: Libertatea atat de trambitata in tara noastra la ce e buna?

Ion Maldarescu: LIBERTATEA? Care libertate?

Libertatea de a striga in pustiu fara sa te asculte nimeni? Este un fel de a te certa cu oglinda.

Libertatea celor puternici de a nu respecta prevederile legilor?

Libertatea batranilor de a muri pentru ca nu le ajung banii pentru plata obligatiilor si a medicamentelor absolut necesare supravietuirii?

Libertatea de a fi somer?

Libertatea de a fi atacat de intrusi in propria locuinta sau pe strada, fara posibilitatea de a riposta in legitima aparare?

Libertatea de a fi buzunarit fara mila de Statul Roman prin taxe inrobitoare care, indirect, se varsa si in conturile multimiliardarilor imbogatiti peste noapte?

Libertatea acestora de a nu putea suporta regimul de detentie, in cazul cand jafurile lor au fost dovedite juridic?

Libertatea de a vinde, bucata cu bucata solul si subsolul Romaniei?

Mai pot fi enumerate inca multe alte asemenea „libertati"... Oare la care din ele va referiti?

Abuziva si neconstitutionala Hotarare de Guvern nr. 31/2002 prin care a fost instituita cenzura oficiala, impunandu-se „tabu-ul" holocaustului, recenta Lege 298/2008, privind inregistrarea tuturor comunicatiilor cetatenilor romani constituie dovezi ca „dictatorul" si hulita Securitate procedau timid in comparatie cu actualii conducatori ai Romaniei. Pana si americanii au protestat impotriva legii 298, avand experienta lor proprie la acest capitol.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page