Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Pagini din Istoria Bucovinei

Nordul Moldovei, moneda de schimb dintre marile imperii.

Anexarea Bucovinei (1774-1775) de catre Imperiul Habsburgic

Prof. Dr. Marius Petraru

 

(Continuare din numarul anterior)

Rusia constransa de situatia interna generata de rascoala lui Pugaciov si mai ales ca avea nevoie de sprijinul Austriei pentru a constrange Poarta de a accepta conditiile de pace va accepta pretentiile teritoriale austriece. Pentru a castiga sprijinul tacit al Rusiei in planurile sale expansioniste, Austria a actionat atat la Petersburg prin ambasadorul sau Lobkowitz cat mai ales prin intermediul baronului Barco care slujise un timp indelungat ca voluntar in armata lui Rumiantev si care era tratat de catre acesta cu multa prietenie si ospitalitate. Cu ajutorul baronului von Barco, Austria a castigat bunavointa lui Rumiantev, incat cancelarul Kaunitz in nota sa catre Thugut din 7 februarie 1775 arata ca "acestuia -adica lui Rumiantev-, precum cred a va fi inconstiintat confidential, noi i-am facut un prezent de 5000 de galbeni si o tabachera de aur impodobita cu briliante, in urma carora am primit probe sigure despre buna atitudine a domnului maresal." Despre cadoul pe care-l primise generalul Rumiantev din partea lui Kaunitz, avea sa scrie si ambasadorul venetian Contarini la 10 decembrie 1774, numai ca el a amintit ca generalul primise 6000 de galbeni si nu 5000 cum precizase Kaunitz in nota sa catre Thugut. Catre sfarsitul anului 1774, ambasadorul austriac Lobkowitz putea raporta Vienei, ca Panin, in numele Curtii din Petersburg, i-a comunicat faptul ca Rusia nu se mai opunea anexarii Bucovinei, asa cum nu a fost nici impotriva ocuparii zonei dintre Siret si Zbruce.

Daca Austria a reusit sa castige bunavointa partii rusesti, ea va intampina opozitia Portii otomane de a lua in stapanire partea dorita din Moldova. De aceea oficialitatile austriece au luat decizia de a-i pune pe turci in fata faptului implinit prin ocuparea Bucovinei de catre trupele sale. Chiar in nota sa catre cancelarul Kaunitz din 7 februarie 1773, Thugut il informa pe acesta "cum ca este cu mult mai usor a sustine o luare in stapanire imediata, decat a ajunge la o cesiune din partea Portii, si ca prin urmare ar fi mai bine, daca la cea mai aproape buna ocazie, fara nici o rezerva, s-ar putea lua in stapanire cel putin partea, insemnata in schita de plan, ce mi s-a trimis."

Odata cu incheierea razboiului prin pacea de la Kuciuk-Kainargi din 21 iulie 1774, Austria s-a pregatit sa ocupe partea nordica a Moldovei. Imediat dupa incheierea tratativelor de pace, generalul Rumiantev a informat Viena ca poate incepe ocuparea Bucovinei imediat ce trupele rusesti vor parasi orasul Iasi. Si astfel la 31 august 1774, cateva detasamente de infanterie si cavalerie au trecut din Galitia in Moldova, ocupand treptat tinuturile Cernautiului si al Sucevei. Intre 31 august si jumatatea lunii octombrie, trupele austriece au ocupat toata partea de nord a Moldovei fixand bornele de frontiera pe un aliniament ce se intindea de la Prevorodec pe raul Nistru, pana la Capu Codrului pe raul Moldova iar de aici prin Vama, Campulung si Dorna pana la granita cu Transilvania. Pana la 25 octombrie 1774, habsburgii au ocupat o zona ce cuprindea intreg tinutul Cernauti, tinutul Sucevei impreuna cu 142 de asezari si raiaua Hotinului. Valoarea zonei ocupate este explicata de cancelarul Kaunitz in scrisoarea sa din 7 februarie 1775 catre ambasadorul Thugut astfel: "noi ocupam o pozitie favorabila pe amandoua maluri ale Nistrului, largindu-ne granitele si luand oarecum in mainile noastre cheia Moldovei."

Actiunile diplomatice habsburgice la Constantinopol s-au intensificat dupa incheierea tratativelor de pace dintre rusi si turci si mai ales dupa ocuparea partii de nord a Moldovei. Prin aceste actiuni, ambasadorul Austriei Thugut a incercat sa determine Poarta sa accepte politica faptului implinit. Insa in toate demersurile sale Thugut s-a lovit de refuzul constant al Portii de a nu ceda Austriei partea din trupul Moldovei ocupate. De aceea Poarta, prin ministrul sau de externe Reis Efendi, si-a exprimat in repetate randuri nelinistea si nemultumirea fata de politica austriaca, cerand lamuriri in chestiunea Bucovinei. Despre aceasta "neliniste" a demnitarului turc avea sa scrie si Thugut catre Kaunitz in scrisoarea sa din 3 decembrie 1774: "Aduc la cunostinta Altetei Voastre, ca Reis-Effendi mi-a aratat mirarea cea mare a Portii despre stirile reinnoite ce a capatat de la Divanul din Iasi, ca trupele cezaro-craiesti, au intrat in Moldova si ca ele au ocupat o parte insemnata din teritoriul acestei tari. Reis Effendi a reinnoit aceste aratari de mai multe ori si prin dragomanul Portii-Costache Moruzi-, si a cerut cu multa insistenta lamuririle ce am promis ca vom da in aceasta afacere." Ocuparea partii de nord a Moldovei a fost motivata de ambasadorul Thugut, atat prin asa zisele drepturi istorice asupra acestui teritoriu rezultate din stapanirea Galitiei cat mai ales prin necesitatea unor simple rectificari de frontiera la granita moldoveana. Hotararea Curtii din Viena de a pastra zona ocupata, cat si demersurile necesare pentru a convinge Constantinopolul de a accepta noua realitate politico-teritoriala, rezulta si din nota trimisa de Kaunitz lui Thugut din 6 ianuarie 1775: "Mijloacele, ce le propuneti pentru a ajunge la scopul nostru, consista: in frica, corupere si alte mijloace convingatoare."

Pe langa protestele venite din partea Portii, oficialii austrieci s-au lovit cum era de asteptat si de protestele venite din partea Divanului si a voievodului Moldovei Grigore al III-lea Ghica. Acesta a cerut Portii otomane sa apere integritatea teritoriala a Moldovei in conformitate cu vechile capitulatii care fusesera incheiate intre Poarta suzerana si Moldova vasala. Domnul Moldovei, Grigore al III-lea Ghica, impreuna cu boierii au protestat la Poarta contra calcarii teritoriului romanesc al Moldovei de catre austrieci, trimitand memorii dupa memorii, harti si planuri prin care au aratat ca Imperiul austriac luase in stapanire un tinut intreg "care intrecea in imbelsugare si valoare toata cealalta parte a tarii."

Fiind lipsit de sprijinul politic al celorlalte mari puteri si confruntandu-se deasemeni cu o grea situatie economica rezultata din urma razboiului incheiat si fiind in permanenta supusa presiunii diplomatiei austriece cat si demonstratiilor de forta ale armatei austriece de la granita Moldovei si a Tarii Romanesti, Imperiul otoman a consfiintit in cele din urma cedarea Bucovinei catre Imperiul habsburgic. Pe langa situatiile prezentate mai sus s-au adaugat bineinteles si cadourile substantiale cu care Thugut i-a mituit la Poarta pe toti aceia de care depindea rezolvarea intregii afaceri. Insemnarile financiare ale pedantei administratii de la Viena au lasat posteritatii surse contabile cuprinzatoare despre felul si dimensiunile acestor mituiri. In nota sa din 3 iulie 1775 spre exemplu internuntiul Thugut din Constantinopol ii enumera cancelarului austriac Kaunitz de la Viena toate platile cu exactitate: conform acestora dragomanul Costache Moruzi a primit 10 312 piastri, ofiterul turc Tahir Mehmet Aga 3 100 de piastri, persoanele din cadrul cancelariei turcesti 1 600 de piastri. In total au fost investiti in afacerea de mituire 15 012 piastri, adica 16 889 de florini, plus alte cadouri constand in obiecte de aur si oglinzi de Venetia.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page