Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Abordarea neoclasica

In 2004 s-a publicat cartea The Economics of Innocent Fraud: Truth for our Time (Houghton Mifflin, New York), in care economistul John Kenneth Galbraith (1908-2006) a dat sinteza vederilor sale si, in acelasi timp, un veritabil testament intelectual.

Se stie ca celebrul consilier al presedintelui John F. Kennedy a contrazis – pe parcursul unei cariere impresionante, caracterizata de integritate laudata de insasi rivalii sai – economistii formalizanti, carora le scapa tocmai realitatea. El a readus interogatiile economiei la intrebari simple: cine controleaza si cine plateste in economia de astazi? El a privit economia din nou sub aspectele sociale si politice, aidoma economiei din epoca clasica.

Merita evocat, pentru intelegerea opticii lui Galbraith, traseul cercetarilor sale. Responsabil cu reglementarea preturilor in SUA, in timpul celui de-al doilea razboi mondial (ca membru al cabinetului presedintelui Roosevelt), Galbraith a ramas definitiv impresionat de dependenta preturilor de actiunea marilor companii: pretul ramanea acelasi chiar in conditii de prabusire a cererii, caci marile firme preferau sa scada productia, in loc sa reduca preturile. Asa stand lucrurile, mai cu seama sub influenta lui John Maynard Keynes, Galbraith a desfasurat teza ca economia de piata nu se poate sustine fara interventia statului. Keynes concentra aceasta interventie in suplimentarea cererii, Galbraith in controlul preturilor.

Oricum, economia de piata nu este ceva sfant pentru marile concerne – se argumenta in lucrarea American Capitalism (1952). Mai tarziu, in cartea The Affluent Society (1958), Galbraith a lansat ideea dupa care "societatea industriala", in loc sa satisfaca trebuintele umane, creeaza ea insasi "trebuintele", acele trebuinte care sunt indispensabile cresterii economice pe care o urmaresc marile concerne. Ca alternativa, el avea sa recomande mereu politici economice favorabile constructiei de locuinte sociale, educatiei, sanatatii. Din punctul sau de vedere, economia de piata isi creeaza singura antidotul si nu poate fi socotita o realitate pe care statul isi poate permite sa o ignore, fara riscuri.

In testamentul din 2004, The Economics of Innocent Fraud: Truth for Our Time, Galbraith argumenteaza aceasta teza: "teoria economica, dar si sistemele economice si politice in general, cultiva, din interese financiare si politice si pe baza tendintelor de scurta bataie ale modei, versiunea lor proprie a adevarului. Adevarul nu are neconditionat de a face cu realitatea. Nimanui nu i se poate imputa vreo vina; in cele din urma, cei mai multi oameni cred ceea ce vor sa creada" (citez din editia germana, 2007, pp. 28-29). In fapt, adevarul care se cultiva in societatea economiei de piata ramane adevarul intereselor economice si politice cele mai puternice. "Inselarea nevinovata" consta in aceea ca se ia ceea ce se cultiva drept adevar, fara sa se observe conditionarea. Galbraith invoca de la inceput experienta fundamentala a trecerii conducerii, din concerne, de la proprietari si actionari ("investitori") la manageri, care promoveaza neslabit optica eficientizarii si a valorificarii investitiei, fara consideratie pentru ceea ce se petrece in realitatea vietii. Aceasta experienta include "divortul de realitate", care, dupa opinia sa, ar trebui combatut, in vreme ce managementul va trebui luat sub control.

Galbraith nu este in nici un caz inamicul economiei de piata, ci avocatul constientizarii limitelor functionalitatii acesteia.

El se asaza in opozitie explicita nu fata de economia de piata, ci in raport cu interpretarea ei neoliberala. Parintele abordarii economice dominante astazi, Paul Samuelson, ne-a lasat modelarea matematica a corelatiilor economice, care ii inspira si astazi pe cei care vor sa conduca economia din corelatiile inflatiei, capitalurilor, dobanzilor, productivitatii, din perspectiva cresterii economice. Galbraith vrea sa identifice interesele si grupurile umane care sunt in spatele cifrelor si corelatiilor. El revine la abordarea neoclasica, conform careia, "in aparenta, exista numai piata impersonala", dar "aceasta este o eroare, care nu este complet inocenta" (p. 44). "Inselarea" pe care Galbraith o reclama rezida in ignorarea faptului ca "piata este intentionat si cuprinzator manipulata (p.46).

In The Economics of Innocent Fraud: Truth for Our Time Galbraith identifica "inselarea" in teoriile economice (care ar postula, oarecum contrafactual, "suveranitatea consumatorilor", p.53), in vorbirea despre "management" (cand este vorba, in fapt, de "birocratie", ce serveste interese mascate, p. 72), in imaginea publica a realitatii, care opereaza cu distinctia "sector public" si "sector privat", ascunzand preluarea primului sub control de catre al doilea (p. 85), in manipularile ratings-urilor de firme si tari (p.95), in ineficienta dosita propagandistic a combaterii recesiunii si somajului doar prin retete financiare (p.100). Solutia pe care Galbraith a propus-o, in formularea sa, suna astfel: "Nimeni nu ar trebui sa creada ca includerea de consilii de supraveghere si de actionari in controlul managementului este suficienta. Masuri de sprijin si de protectie ar trebui sa aiba forta legii" (p.111).

Intr-adevar, criza inceputa in 2008, care a debutat cu dereglarea finantelor, a evidentiat riscurile dezvoltarii pe plan virtual a sistemului financiar, care facea ca unui dolar bogatie reala sa-i corespunda aproape zece dolari virtuali. "Iesirea din realitate" s-a dovedit riscanta. Galbraith formuleaza argumentul dupa care "iesirea din realitate" se petrece in chiar abordarile economice dominante, carora tocmai realitatea le scapa prin sitele formalizarilor matematice. Acest argument este mereu demn de atentie. In definitiv, oricare ar fi metodologiile de investigatie si strategiile ("logicile") cercetarii din economie (ca si din orice alta stiinta sociala), accesul la realitate trebuie asigurat, si nu escamotat. Galbraith reafirma acest imperativ durabil.

Ceea ce se poate obiecta este imprejurarea ca abordarile sociale si politice ale economiei (traditia "economiei politice", inceputa cu David Hume) nu descalifica in vreun fel abordarile matematizate de astazi. Economia matematizata din momentul de fata are enormul avantaj ca permite selectarea factorilor in vederea degajarii de prioritati pentru decizii eficace. Problema nu se afla in locul in care Galbraith il indica – diferenta dintre abordarea economiei politice si abordarea economica matematizata – ci intr-un alt loc: sensul pragmatic al diferitelor abordari aplicate realitatii economice.

Andrei MARGA

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page