Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"MUNTII NOSTRI AUR POARTA…"



"Mineritul aurului pe teritoriul Romaniei are o traditie multimilenara. Cele mai vechi podoabe de aur au fost descoperite la Moigrad (Salaj) si au o vechime de 6.000 de ani. Inca de atunci, stramosii nostri cunosteau metalurgia aurului.”

Intr-o istorie straveche a aurului muntilor nostri, cei dintai s-au situat dacii liberi care – spune legenda –, sub amenintarea ocupantului roman, si-au ascuns ravnita comoara fabuloasa sub cursul unui rau in fata amenintarii cuceritorilor. Au urmat romanii, de care se leaga si cei 140 de kilometri de galerii de la Rosia Montana, urmati de austriecii imperiului. Din cele 7.070 de tone, totalul aurului extras din minele Apusenilor, un procentaj de "10% revine perioadei preromane dinainte de anul 106, 24% - celei romane (106-270), 24% - Evului Mediu, 27% - Imperiului Austro-Ungar, 4% - perioadei interbelice (1918-1945), 9% - celei comuniste (1945-1989) si doar 2% postcomunismului (1989-2006)!”. Deci, rezumand, "cel mai mult aur din muntii nostri l-au luat austriecii, urmati de romani si de cei care au stapanit acesti munti in Evul Mediu. Statul roman, dupa cum putem constata, a scos foarte putin aur in beneficiul sau!”.

Timpul a trecut! Cel mai pretios zacamant de aur din Europa – Romania situandu-se, cu 2.069 de tone, pe locul al cincilea din lume, dupa Africa de Sud (48.339 de tone), Canada (8.165), SUA (7.823), Australia (6.071) – dupa 1989 a devenit cel mai ravnit de toti smecherii, de "vanatorii de comori" atrasi de o realitate tentanta: "In zacamant se afla de trei ori mai mult decat s-a exploatat pana acum”, adica vreo 6.000 de tone! O spune un specialist, prof. dr. Gheorghe Popescu, "unul dintre cei mai cunoscuti geologi romani specializati in zacaminte de aur.” Deci, o comoara tentanta! Cele 6.000 de tone de aur inseamna 250 de miliarde de euro!

Ciudat lucru, din 2005 "Romania nu mai scoate nici macar un gram de aur din minele sale.” Motivul? Zacamintele spuneau si sustin si acum guvernantii – "sunt epuizate!”. Iar guvernantii romani si-au luat, pur si simplu, mana de pe o comoara! Totusi, o intrebare devine sacaitoare. Daca erau aceste zacaminte atat de "epuizate”, cum se face ca, imediat, "opt firme straine au cerut si au primit deja licente de exploatare tocmai in zonele epuizate”, care s-au dovedit chiar foarte bogate: "unele contin aur in valoare de 54 de miliarde de euro”? Cum se explica, totusi, aceasta ciudatenie? Ce i-a atras pe strainii cu mirosul aurului atat de dezvoltat, de pilda, spre Rosia Montana? De unde "ideea” aceasta atat de profitabila pentru ei? Simplu! Au avut acces la informatii si date – spune dr. ing. Florea Neagu, fostul director al Institutului de Proiectari Miniere, un specialist a carui eruditie este cunoscuta din SUA pana in Siria, care a proiectat si realizat multe mine in "Patrulaterul Aurului”, situat in perimetrul Baia de Cris, Sacaramb, Zlatna, Baia de Aries, din Muntii Apuseni, dar si mine din Maramures. "Prima harta a bogatiilor romanesti dateaza din anul 1925, cand s-a realizat o baza solida de date privind toate zacamintele nationale (…) Actiunea a fost continuata si dupa aceea (…). In anul 1968, toate datele au fost inregistrate si introduse intr-un calculator adus de americani, la Intreprinderea de Prospectiuni si Foraje Geofizice, din strada Amzei (…), apoi intr-un alt calculator, instalat    in strada Coralilor din Bucuresti. Pe baza acestor date, sub Nicolae Ceausescu s-a facut un plan de extractie a aurului pana in anul 2050. Ulterior, acel imobil a fost cumparat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care, se stie, desfasoara activitati in domeniul prospectiilor geologice.” De unde si cum au obtinut strainii acele harti geologice ale statului roman? Nu erau ele secrete? Ba erau! In anul 1992, in acel sediu din strada Coralilor a izbucnit un scandal: "disparusera toate profilele geologice!”. Se spune ca "pretul vanzarii documentatiei a fost de 10.000 de dolari…” In ciuda faptului ca zacamintele sunt "epuizate, cele opt firme straine, cu hartile geologice ale statului roman in mana, au cerut si au primit licente de exploatare, in valoare de 54 de miliarde de euro”! De mentionat ca, dupa ce, in anul 2000, "cand Banca Nationala a refuzat sa mai cumpere aur de la minele romanesti, motivand ca nu poate avea o rezerva mai mare de metal pretios decat 15% din tot ce inseamna rezerva valutara”, iar aceste mine "nu aveau voie sa vanda metale pretioase decat Bancii Nationale, minele romanesti au dat faliment.” Un faliment dinainte calculat si premeditat pus la cale! In locul firmelor falimentare au venit, ciudat de repede, companii straine, "cerand in concesiune parcele pentru prospectiune si exploatarea zacamintelor de aur, tocmai de unde acestea se… terminasera!”. Conform unor declaratii, numai la Rosia Montana "s-a gasit, in faza initiala, un zacamant de aur in valoare de 18 miliarde de dolari; adica, asa cum aminteam mai sus, de aproximativ 250 de tone de metal pretios”, in timp ce, la mina Barza, din Muntii Zarandului, inchisa pentru ca "nu mai era rentabila”, zacamantul de aur "valoreaza 12 miliarde de dolari!”. Deci, "toate firmele straine au mers la punct ochit – punct lovit.” Adica, au obtinut licente de prospectiuni si de exploatare "exact in zonele cele mai bogate!”, tocmai pe baza acelei documentatii furate, ajunsa in mainile strainilor. Domnul ing. Florea Neagu preciza: "Scoteam, candva, si productii de 40 de kilograme de aur pe tona de minereu, ceea ce este foarte mult (…). Inca este mult aur in subteran, dar nu stiu de ce nu il exploateaza, direct, statul roman (….). Statul, prin reprezentantii sai, a stiut perfect ce da in concesie!”. Ciudat! "Privatizarea rezervelor de aur pe teritoriul Romaniei este tinuta la secret.” Oare de ce? Se spune ca sunt "documentatii care fac parte din categoria informatiilor clasificate”. Numai ca, in conformitate cu articolul 136, alineatul 3, din Constitutia Romaniei, "bogatiile de interes public ale subsolului”, de interes national, "resursele nationale ale zonei, economiei si ale platoului continental” (…) "fac obiectul exclusiv al proprietatii publice”. Oare azi, cand datoria externa a Romaniei ajunge spre o suta de miliarde de euro ("in decembrie 1989, Romania nu mai avea nicio datorie externa!”), in vremuri in care pretul aurului atinge recorduri, iar "metalele pretioase sunt considerate un plasament ferit de riscuri”, cand ne situam "in elita mondiala a metalelor pretioase, cand Romania mai are peste 6.000 de tone de aur in zacaminte, in valoare de peste 250 de miliarde de euro”, de ce nu este utilizat acest avantaj in folosul Romaniei intr-un moment in care "poporul roman se lupta cu saracia si cu nesiguranta locurilor de munca”?

Din pacate, pe specialistii romani in zacaminte de aur, geologi renumiti, nimeni nu-i prea intreaba nimic! Din partea companiilor straine care exploateaza bunurile subterane, "Romania primeste, din tot ce se extrage, o redeventa de doar 4%”! Mai altfel spus, "din 100 de milioane de euro, spre exemplu, obtinute de o companie din extragerea aurului, statul roman incaseaza 4 milioane!”. Un jaf! "Romania primeste, oricine vede acest lucru, prea putin din zacamintele concesionate de straini.” Afacerea nu-i, deloc, reciproc avantajoasa, fiind "in defavoarea Romaniei care este, de fapt, proprietarul” – spunea prof. dr. Gheorghe Popescu. "De mentionat este faptul ca, in Africa de Sud, care detine recordul cantitatilor de aur extrase, redeventa pentru aur este de 20%!”

In fata acestor dovezi, ne intrebam: ce jocuri de culise sunt instrumentate in jurul Rosiei Montane? Ne intrebam si noi, ca si altii: in aceasta situatie favorabila, de ce statul roman nu foloseste in favoarea sa un avantaj? De ce sa fie dat aurul romanesc strainilor, Romania neprimind mai nimic, in schimb? Redeventa de 4% este, pur si simplu, un jaf! Se stie ca solutii exista! Atunci de ce sa dam, aproape gratis, strainilor aceasta bogatie a Romaniei? De ce sa nu ramana aurul in tara asta? O publicitate desantata in jurul aurului Rosiei Montane, pe toate canalele media, la comanda din anumite interese si cu multi bani, "specialistii” cumparati, comisioanele grase, pentru cei care vand, aproape gratis, patrimoniul national, o zona protejata din toate punctele de vedere, nu-i spun, oare, romanului nimic? Vom vedea, peste ani, patru munti – exploatarea nemaifiind pe filon ca pe vremea dinainte, ci la suprafata! – transformati in cratere?! I-ati vazut pe smecherasii furnicarului care fojgaie acolo, la Rosia Montana? Ati vazut cum arata? Grasi, sanatosi, bine imbracati, bine hraniti, plini de bani! Chemati de aurul Apusenilor, lacomii astia nu se lasa. Comisioanele sunt grase, banii – ochiul dracului – sunt tentanti si multi!

Da, oamenii locului sunt saraci, vai de capul lor! Da, ei au nevoie nu de aur, e adevarat, ci de bani pentru traiul zilnic! Da, este nevoie acolo de locuri de munca! Dar este nevoie si de salvarea unui patrimoniu national! Din pacate, guvernantii dau din colt in colt, fara a lua o decizie definitiva. De opt ani, mingea este aruncata dintr-un teren in altul. Ciudat, chiar primarul din Rosia Montana vorbea despre vreo 70 de milioane de euro, fara a se intreba cat costa distrugerea unui patrimoniu national, invocand "beneficii pentru tara”. Care beneficii? Printre rafalele de inexactitati premeditate ale celor interesati in afacerea Rosia Montana, nu mai este loc pentru adevarurile ca acolo este vorba despre o sumedenie de monumente istorice (de acolo provenind si tablele cerate!), despre un patrimoniu al Romaniei, dar si unul universal. Conform legii romanesti, acolo exploatarea cu cianura, nu pe filon, ci la suprafata, ar fi, pur si simplu, un dezastru! Acolo trebuie aplicata legea romaneasca, dincolo de interesele uriase ale Gold Corporation! Da, oamenii Rosiei Montane nu vor aurul! Ei vor locuri de munca! Iar statul roman trebuie sa-si gospodareasca singur resursele, venind in ajutorul lor, al oamenilor de acolo, nu sa le puna in mana strainilor! Altfel, tinerii, cei de azi, ramasi la Rosia Montana, someri, saraci, umiliti, vor avea toate motivele sa-si aduca aminte de stramosii lor care, pe vremea imperiului, se tanguiau ratacind prin localitatile Ardealului: "Muntii nostri aur poarta, / Noi cersim din poarta-n poarta…”.

Acolo, la Rosia Montana, in acest Ardeal, nu-i vorba doar despre aurul Romaniei, ci, inainte de toate, despre istoria neamului nostru!

P.S. 1. Citatele din editorial apartin colegului Sorin Golea, de la "Libertatea” ("Avem 6.000 de tone de aur, adica 250 de miliarde de euro”!) 2. Un gures, grabit sa fie avocatul celor de la Gold Corporation, afirma ca punerea la punct a unui sistem modern de extragere a zacamintelor aurifere ar necesita doi-trei ani! Si? De ce sa punem totul in mana strainilor? Avem specialisti de mana intai in Europa, vorba poetului, "nu-i lipsa fosforul pe-aici!”, cum nu lipseste nici aurul, dupa cum s-a vazut, doar ca acesti profesionisti de clasa nici n-au fost bagati in seama, necerandu-li-se parerea! 3. Cu totul regretabil este punctul de vedere (suspect!) al acad. Razvan Theodorescu, in apararea smecherilor, devenit infocat avocat al pozitiei oficiale a celor de la Gold Corporation, si nu al interesului national! Oare de ce? Nu-i pacat? 4. Oare presedintele Romaniei, Traian Basescu, abia acum a aflat despre rezervele aurifere ale Romaniei, considerand necesara redeschiderea unor mine? Dupa ploaie chepeneag?! – cum spune ardeleanul. 5. Acolo, la Rosia Montana, prin alte mine ale Apusenilor cu… "zacaminte epuizate”, specialistii spun ca, in afara aurului, s-ar afla alte anumite metale deosebit de pretioase despre care nu se sufla o vorba! De ce aceasta secretomanie?

(Din cartea de publicistica "In numele adevarului”, in curs de aparitie)

LAZAR LADARIU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page