Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

O întîlnire fara argumente pentru citirea sufletului.- Carmen Doreal – Întîlnire fara argumente, Editura Fides, august 2013



Infrumusetata de dorul/rodul real al cuvintelor, dupa „O altfel de ninsoare“, in care „altcineva locuieste/ pe dinauntru/ ireversibil“, Carmen Doreal ne face partasii jurnalului sau liric: „jurnalul meu de poeta/ ma risipeste peste inima ta/ la limita serii/ mizind pe o singura noapte“. Cititorul se regaseste de cele mai multe ori in postura de iubit sau confident asezat „La masa tacerii“, privind „asfintitul… o rana/ din care/ o umbra a plecat“. Poezia, in cazul de fata, este o tandra resemnare, o acceptare a compromisului devenit creatie artistica, pe fondul unei nevoi acute de identificare in timpul/spatiul prezent. Este, pe alocuri, un dulce catharsis, in care autoarea isi declara credinta trecuta si redobindita: „cred in tine, poezie/ esti prietena mea cea mai buna/ in noptile albe/ imi tii empatica/ volubila companie/ cred in tine poezie/ imi daruiesti aripi complementare/ anticipind fericirea in sine/ imi demonstrezi ca viata ar fi/ un sir de intimplari/ declansatoare“ („Cred in tine poezie“).
Elementele prin care se recurge la analiza eu-lui cit si situarea/raportul in(tre) dimensiunile existentiale sint reprezentate de doua motive principale: imaginea in oglinda si dedublarea. La poluri opuse, oglinda poate insemna infierare amoroasa – „oglinda are doua fete/ imi tatueaza cuvintul/ un inger/ o data pentru tine insuti/ o data pentru mine („Oglinda are doua fete“) sau eliberare – „oglinda decantarilor fine/ elibereaza poeta din mine/ levitatie cu inima la cer…“ („Cred in tine poezie“). Dedublarea se realizeaza intr-o vinzatoare de iluzii – Siddhartha, „dedublata de un iubit secret/ imi invadeaza singele/ cu telepatii halucinante/ o alta toamna ma regaseste/ invesmintata/ in rochita de frunze/ colorata rebel/ de un pictor impresionist“ („Siddharta“). Chiar si „biciuita de umbre” intre aceste transfiguratii lirice, poeta „reinventeaza iubirea sub Poarta de sarut/ pe malul fluviului Saint-Laurent“ si traieste „Transcendenta“ – „divaghez in vers alb cu Pierre Morency“ – fara sa uite numele lui Eminescu, Arghezi, Sorescu, Nichita Stanescu sau experienta din Paris, acolo unde „Dali, Elytis, Claude Debussy,/ agatau oglinzi suprarealiste inalte/ deasupra patului meu…“.  
Traind intre prezent si trecut ca intre doua oglinzi in care (se) priveste concomitent, Carmen Doreal nu este capabila sa faca o alegere si devine un continuu „metamorf”, poezia ei fiind o lunga calatorie, asemenea unui fluviu de sentimente. In aceasta odisee interioara ca „un cosmos fara limite”, in acest „zbor launtric cu drumuri innoptate”, poeta „isi da inima inapoi cu o vara”, „sub involburata chemare… dincolo de rana asfintitului”, si ne propune o intilnire fara argumente, invatindu-ne cum sa-i citim sufletul.

Ionut Caragea

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page